Azi, 26 iunie 2016… zi frumoasă de vară, poate puțin prea călduroasă, peste 30 grade. Plictisit de stat în casă zic să fac ce nu am mai făcut din vremea studenției, să ies prin București, să-l văd prin ochii unui turist.

Cu mașina nu are rost, chiar dacă este destul de liber orașul aveam de gând să mă plimb în mai multe zone, să opresc din loc în loc, să nu-mi scape nimic..nu merge. Cu metroul ar merge, însă distanțele sunt destul de mari pentru a le parcurge apoi pe jos, mai ales pe așa căldură.

Bun, rămân la bicicletă. Nu sunt prea obișnuit cu pedalatul pe distanțe mari (pentru mine un tur de oraș este destul de mult, ținând cont că pedalez destul de rar), însă mă descurc.. oricum nu am altă treabă, iar dacă nu mai pot, mă întorc cu metroul.

Nu am plecat cu un traseu precis, majoritatea obiectivelor le știam deja, aveam un fel de plan, dar nimic concret. Am poposit în centrul vechi, de unde altundeva să începi să cunoști Bucureștiul?

Bustul lui Vlad Țepeș în Curtea Veche

Scurt istoric..

Într-o mică paranteză, hai în câteva rânduri, să descriu istoria Bucureștiului, de la începuturile sale… găsiți cam oriunde, poate deja știți detaliile, însă are legătură strânsă cu primul obiectiv turistic. Se pare că prima cetate construită pe malul Dâmboviței a fost ridicată de Mircea cel Bătrân, undeva la sfârșitul sec. al XIV-lea.

Mai târziu cetatea a fost întărită de Vlad Țepeș, cel considerat întemeietorul orașului, în 1459. Scopul a fost de a proteja rutele comerciale, dar și de apărare a capitalei Târgoviște. Cu timpul a devenit din ce în ce mai apreciat de voievozi cât și de comercianți, iar din 1660 devine capitală oficială.

Pe rând, fiecare domnitor își lasă amprenta asupra orașului prin ridicarea palatelor, a mănăstirilor și bisericilor. Cel care și-a pus cel mai mult amprenta este domnitorul Constantin Brâncoveanu, cel care extinde și înfrumusețează Curtea Domnească, vechea cetate a lui Vlad Țepeș.

O altă perioadă înfloritoare a fost pe vremea lui Alexandru Ioan Cuza, când au fost construite drumuri noi, hanuri pentru comercianți din diverse zone ale Europei, iar Curtea Domnească își pierde din importanță în fața altor clădiri noi, simbolice.

Începând cu anul 1881 devine capitală regală, odată cu încoronarea regelui Carol I. Încet-încet primește denumirea de Micul Paris, datorită multor clădiri importante pe care și astăzi le putem admira, cât și datorită industrializării și a creșterii masive a populației.

Tot mitul Micului Paris se spulberă odată cu planul lui Ceaușescu de a distruge toate clădirile vechi și a ridicării unui Centru Civic. Locuințe cu arhitectură superbă, case seculare dar și peste 25 de mănăstiri și biserici au fost dărâmate de buldozerele dictatorului. Totuși cea mai veche clădire din oraș a scăpat de buldozere, însă din păcate nu a scăpat de trecerea timpului, a cutremurelor, a războaielor.

Ruine Curtea Veche

Curtea Veche – Palatul Voievodal

Curtea Veche, sau Palatul Voievodal, căci despre el este vorba, se prezintă astăzi drept o ruină, fix în centrul capitalei. Ruinele au fost transformate în muzeu, însă este greu să îți imaginezi o cetate, un palat voievodal doar privind câteva urme de ziduri.

Din fericire acest obiectiv se află în proces de consolidare, și sperăm să devină principalul punct turistic al capitalei. Momentan nu poate fi vizitat, însă cu siguranță va avea parte de un articol mai amplu atunci când se redeschide publicului.

Ruine Curtea Veche

Din Curtea Domnească se poate vizita totuși Biserica Curtea Veche, cunoscută și sub numele de Sf.Anton. Aceasta este cea mai veche biserică din București, ridicată între 1545-1554 de către Domnitorul Mircea Ciobanul și timp de două secole a fost locul de încoronare a domnitorilor Țării Românești. A suferit în decursul timpului numeroase restaurări și extinderi, în special în timpul domniilor lui Ștefan Cantacuzino și a lui Constantin Mavrocordat.

Biserica Curtea Veche ”Sf.Anton”

Alternanța între brâurile de cărămizi și tencuială îi conferă acestei vechi biserici un caracter tipic valah. Biserica a fost complet restaurată în secolul XX, iar pictura a fost refăcută ultima dată în 1998, însă mai sunt vizibile fresce și din secolele trecute.

Am observat însă și aici, precum și la alte biserici pe la care am trecut astăzi și nu numai un lucru care pe mine unul mă deranjează. Nu înțeleg de ce li se permite bisericilor sau mănăstirilor să organizeze pelerinaje sau chiar excursii (văzusem la intrarea în una dintre biserici că organizau vacanță în Cipru).

Înțeleg rolul pelerinajelor, însă acestea trebuie organizate de agenții specializate, care au calificare pentru așa ceva.. eventual agenția organizatoare poate avea un parteneriat, să trimită un preot cu enoriașii pentru a îi îndruma.

Vizitarea bisericii este gratuită și m-a bucurat să observ mai multe grupuri de turiști străini care erau atrași de frumusețea acesteia. De aceea spuneam că după restaurarea Curții Domnești sunt șanse mari să devină principalul pol turistic al capitalei.

Interior Biserica ”Sf.Anton” Curtea Veche

Vizavi de biserică se află intrarea în Hanul lui Manuc, denumit astfel după negustorul armean care l-a construit în anul 1808. Este singurul caravansarai (han pentru popasul caravanelor), care a rămas în picioare până în ziua de astăzi.

Curtea spațioasă și frumos amenajată era menită să adăpostească negustorii și căruțele acestora, veniți din toată Europa. Acest loc are un important rol istoric și pentru că în anul 1812, la Hanul lui Manuc a fost semnat tratatul de pace dintre Rusia și Imperiul Otoman. Clădirea a fost mai mult timp în renovare, însă acum este deschis clienților precum a fost timp de peste 200 de ani.

Hanul lui Manuc

Toate aceste obiective sunt prezente în centrul istoric al Bucureștiului, mai exact pe Strada Franceză, și este păcat să treceți prin zonă, fie că sunteți turist sau bucureștean, să petreceți câteva ore la cafenelele sau restaurantele care au împânzit toată zona și să nu opriți câteva minute pentru o lecție de istorie live, în inima capitalei.