În sfârșit, am reușit să ajungem în Spania. Aveam bilete cumpărate pentru decembrie, însă nu am mai putut pleca, așa că am reprogramat pentru finalul lui februarie. Am avut o săptămână de cutreierat prin superba Andaluzia, de care am profitat din plin, motiv pentru care avem și acum febră musculară la picioare.
Am călătorit pentru prima dată cu Wizz Air-ul, zbor pe Malaga și nu am avut nevoie de hotel, având cazare în orășelul Lebrija, aflat cam la 1 oră și jumătate de Malaga și 40 minute de Sevilla. În plus am avut la dispoziție și o mașină pentru a ne plimba, lucru care ne-a ajutat enorm în a explora cât mai mult din Andaluzia…iar mare parte din finanțe au fost îndreptate către vizite, ghiduri turistice și suveniruri.
Dintre cele 8 zile petrecute în sudul Spaniei, 5 au fost dedicate exlusiv vizitelor, adică plecat dimineață și ajuns acasă pe întuneric, cu dureri mari de picioare. Evident, nu este posibil să descriu toată experiența într-un singur articol, de aceea o să fac un preview acum, urmând să dezvolt în mai multe episoade tot ce consider mai interesant din această vacanță.
Sâmbătă am ajuns destul de târziu pe tărâmuri iberice, așa că vizitele au început duminică dimineață, în forță dacă aș putea zice, direct cu Sevilla, cel mai mare oraș din Andaluzia și al patrulea ca mărime din Spania. Până să intrăm în oraș, am făcut o oprire la aproximativ 7km de acesta, pentru a vizita Italica, ruinele unui oraș antic roman. Numit și „Pompeiul Peninsulei Iberice”, este cel mai important sit arheologic din Spania, fiind locul în care s-au născut Traian și Hadrian, unii dintre cei mai faimoși împărați ai Imperiului Roman.
Italica – Andaluzia
Italica a devenit celebră în ultimele luni datorită show-ului TV Game of Thrones, fiind locul în care s-a filmat una dintre scenele epice, din Dragonpit, unde s-au întâlnit toate personajele principale din serial. Vizita a durat aproximativ 2 ore, situl arheologic este de mari dimensiuni, însă se poate scurta destul de mult, dacă sunteți interesați doar de amfiteatru, care este „vedeta” incontestabilă.
În Sevilla am ajuns oarecum târziu, după ora 14, motiv pentru care nu am putut să vizitez tot ce aveam în plan..am mers însă la principalele atracții, în speranța că o să mai pot ajunge zilele următoare aici. Când spun de principalele atracții ale Sevillei, mă refer bineînțeles la Catedrala gotică, cea mai mare de acest fel din Europa și a 3-a per total, după cea din Vatican și St.Paul din Londra și la Giralda, fost minaret maur, transformat în clopotnița catedralei și care oferă cea mai spectaculoasă panoramă asupra orașului.
Giralda și Catedrala Sevilla
Avem apoi Real Alcazar – fostă reședință a conducătorilor mauri și cel mai vechi palat din Europa ce mai este încă locuit (familia regală stă aici în timpul vizitelor în Sevilla), un adevărat spectacol care îți poate lua o zi întreagă să îl admiri. Pe lângă palatul extraordinar, cu mozaicuri și decorațiuni arabe, găsim una dintre cele mai spectaculoase grădini, ce se întind pe foarte multe hectare. Atenție să nu vă pierdeți prin labirinturi! Revenind la Game of Thrones, Real Alcazar a fost o altă locație în care s-au filmat scene, reprezentând grădinile din Dorne.
Real Alcazar
Pe înserat am ajuns și în cea mai frumoasă piață publică în care am fost vreodată: Plaza de Espana! Simbol al Expo Latino-Americană din 1929, este dominată de clădirea imensă din cărămidă roșie, flancată de 2 turnuri înalte de 80m, unite de o galerie cu arcade și o serie de mozaicuri reprezentând fiecare provincie a Spaniei.
Plaza de Espana
Ziua de luni am rezervat-o pentru Gibraltar, deoarece în fiecare oraș ce mai era pe listă existau obiective închise în această zi. După un drum de aproximativ 2 ore am ajuns la granița cu Gibraltar (pentru că acest petec de pământ face parte din Regatul Unit al Marii Britanii) și am stat la o coadă destul de lungă. Recomand să lăsați mașina în Spania, pentru că și parcarea este mai ieftină și nu mai trebuie să așteptați la cozile interminabile. Noi am intrat totuși cu mașina, dorind să profităm de prețurile mult mai mici la carburant, dar și la tutun și alcool, mulți spanioli care locuiesc aproape de graniță venind foarte des în Gibraltar pentru a-și reface stocurile.
În plan era și o vizită prin Cadiz la întoarcere, însă ne-am lămurit că nu avem șanse, deoarece plimbarea pe stânca Gibraltarului s-a dovedit mult mai lungă decât ne așteptam. Am plătit biletele online, încă din România, destul de scumpe (22lire/persoană), însă plimbarea cu telefericul, simpaticele maimuțe care umblă libere, dar și vizitele prin tuneluri/peșteră/castelul maur, prezente pe itinerariu și-au meritat prețul. Până la plecare am ajuns și la farul din Gibraltar, cel mai sudic punct din Peninsula Iberică, locul în care Mediterana întâlnește Atlanticul și de unde zărești munții Marocului dincolo de strâmtoare.
Gibraltar
Următoarea zi, marți, am ales să facem turul satelor albe din zonă „Pueblos Blancos”, cel puțin o parte dintre ele, fiind zeci de astfel de localități în provinciile Andaluziei, în principal în Cadiz. Marea surpriză a zilei și chiar a vacanței a reprezentat-o satul Zahara, ce inițial nu se afla în planurile noastre, însă l-am adăugat în cele din urmă pentru că era pe drumul spre Ronda.
A fost chiar prima oprire a zilei și a fost superb!!! Am urcat puțin pe străduțele înguste, printre casele albe și prin piațetele pline cu portocali și am ajuns până la castelul ce domină regiunea și care este vizibil de la cel puțin 20km distanță. Castelul în sine nu este spectaculos, nici nu am putut urca până sus deoarece nu existau lumini în interior, însă peisajul care apare în fața ochilor este unul dintre cele mai frumoase văzute în Andaluzia.
Zahara – Andaluzia
După scurta oprire în Zahara am pornit către Ronda, cel mai celebru „sat alb”, care este totuși un oraș destul de dezvoltat și mult prea turistic. Practic 80% din oamenii de pe străzi erau turiști, lucru care poate fi mai stresant într-o localitate de dimensini mici decât într-o metropolă. Am vizitat principalele atracții ale orașului și am plecat, oarecum dezamăgit de tarifele exagerate, mult mai mari decât în Sevilla, Gibraltar sau Cordoba.
După Ronda am trecut prin alte sate albe și am oprit după cca 30minute în Setenil de las Bodegas, sat celebru pentru clădirile făcute sub/în și deasupra stâncilor. Practic localnicii au profitat la maxim de mediul înconjurător și au săpat casele în stâncă. Am dat un tur de sat pentru a ajunge la parcarea subterană și am mers să luăm masa la unul dintre restaurantele aflate sub stâncă, lucru care se afla pe lista de dorințe.
Setenil de las Bodegas – Andaluzia
Deoarece se apropia apusul, am pornit către Lebrija, în apropierea căreia se afla ultima destinație din intinerariul zilei, Arcos de la Frontera, un orășel superb, cu atracțiile cocoțate în vârful dealului. Am ales să mergem până sus cu mașina, pentru a câștiga puțin timp și pentru a le da picioarelor deja obosite un pic de repaos, însă nu recomand asta șoferilor mai slabi de înger…străduțele sunt mai înguste decât ați putea crede, încât și Peugeot-ul nostru 307 părea enorm. Plin de sudoare după această „distracție”, am pornit pe niște drumuri mai puțin circulate, către Lebrija, unde am ajuns din nou pe întuneric.
Miercuri am pornit iar la drum de la prima oră, destinația zilei fiind Cordoba, oraș de vreo 300.000 locuitori, de o mare importanță în istoria Andaluziei. Fostă capitală a Al-Andalus, pe când zona era sub stăpânire maură și perioadă care a reprezentat momentul de aur al orașului. Pe atunci era cel mai important oraș din Europa, cu peste 1 milion de locuitori, locul în care toată elita intelectuală se aduna și metropolă în care musulmanii, creștinii și evreii locuiau în liniște și pace, lucru care și în zilele noastre poate părea puțin dificil.
Am găsit o parcare în apropierea centrului și am luat atracțiile pe rând, începând cu Podul Roman, un alt edificiu al Andaluziei ce apare în Game of Thrones, drep Podul cel Lung din Volantis. La capătul podului am vizitat un Turnul Calahorra, despre care eram sigur că o să fie risipă de bani, singura parte bună fiind priveliștea asupra podului..însă a fost o surpriză extraordinară, muzeul fiind foarte interesant și interactiv, prezentând istoria orașului într-un mod extrem de plăcut.
Podul Roman
A urmat vizita la principala atracție a Cordobei, locul 3 ca atracție turistică pentru 2017 la nivel mondial, anume Mezquita. Fosta moschee ridicată de mauri, cu dimensiunile sale uriașe și sutele de coloane și arcade colorate din interior. Însă nu este celebră doar pentru asta, ci și pentru faptul că după recucerirea spaniolilor, în centrul imensei moschee a fost construită o catedrală creștină. Este cel puțin bizar să vezi în interiorul aceleiași clădiri versete din Coran alături de scene din Biblie și decorațiuni musulmane lângă crucile de aur.
Mezquita – Cordoba, Andaluzia
După ce am cutreierat prin această minunăție am mers la Alcazar de los Reyes Cristianos, fostă reședință a conducătorilor mauri și mai apoi a regilor Spaniei, loc din care și-au organizat ultimele atacuri asupra maurilor înainte de a-i alunga pe aceștia de tot din Peninsulă. Este de asemenea și locul în care Columb a venit la regii Spaniei pentru a cere suportul lor în vederea călătoriei sale către Indii. Nu se ridică la nivelul Alcazarului din Sevilla, însă și biletul este mult mai ieftin, iar o plimbare prin grădinile palatului este foarte plăcută și interesantă.
La finalul vizitei prin Cordoba am luat la pas Calleja de las Flores și cartierul evreiesc în căutarea Sinagogei, una dintre ultimele 3 rămase în Spania, celelalte 2 fiind în orașul Toledo. Din păcate Sinagoga se afla în renovare și nu putea fi vizitată, însă plimbarea pe străduțele înguste, albe, pline cu flori, a fost extraordinar de plăcută.
Pe aici am găsit și Casa Andalusi, replica unei case specific andaluze din sec.XIII. Vizita a fost destul de scurtă dar interesantă, fiind un substitut în regulă pentru Sinagogă. Exista și un muzeu al Inchiziției, în care înțeleg că erau expuse metodele de tortură din acea perioadă neagră, însă am trecut peste această vizită, deoarece drumul până în Lebrija era destul de lung, de peste 2 ore..și nu vizitasem ultima atracție, aflată la 20km de Cordoba..
Ultimul punct pe lista zilei a fost Castelul Almodovar, celebru datorită aceluiași serial Game of Thrones, unde a fost Highgarden, casa familiei Tyrell. Castelul își face apariția în sezonul 7, când Jamie Lannister asediază Highgarden, iar Olenna Tyrell, vârstnica familiei, privește de la balconul castelului mărimea armatei atacatoare. Castelul a fost extraordinar renovat, după ce a fost regăsit în stare avansată de degradare la începutul sec. XX, iar acum tronează pe cel mai înalt punct al orașului Almodovar del Rio. Pe lângă faptul că am petrecut o oră fantastică pe zidurile și turnurile castelului, am avut și intrare gratuită (nu știu din ce motiv cetățenii Uniunii Europene aveau gratuitate în ziua respectivă).
Castelul Almodovar – Andaluzia
Joi a fost ultima zi de plimbare, revenind în Sevilla pentru a vedea ce aveam pe listă și nu apucasem să vizităm duminică. Am mers prima dată la Arhivele Generale ale Indiilor, o clădire impozantă din centrul orașului, situată între Catedrală și Real Alcazar. Intrarea a fost gratuită și pot spune că și-a meritat banii :). A fost una dintre dezamăgirile avute în Sevilla, deși trebuie să recunosc că nu aveam așteptări foarte ridicate…totuși câteva hărți și câteva copii ale unor scrisori din perioada Marilor Descoperiri mi s-a părut prea puțin. Restul sălilor erau ocupate de o expoziție referitoare la râul Guadalqivir, care nu prea m-a interesat.
A urmat un drum de aproximativ 10 minute de mers pe jos până la Casa de Pilatos, cel mai frumos exemplu de palat andaluz, o capodoperă a arhitecturii din Sevilla de sec XVI. Cam jumătate de oră a durat plimbarea prin aceasta, după care am pornit spre malul râului Guadalqivir, prima oprire fiind în fața Plaza de Torros, arena taurilor, pentru câteva poze. Nu am mai intrat pentru că o făcusem deja în arena din Ronda și am considerat că e suficient.
Casa de Pilatos – Sevilla, Andaluzia
La câțiva pași distanță se află Torre del Oro, un alt simbol al Sevillei, construit încă din sec.al XIII-lea pe malul râului. Martor al istoriei zbuciumate a orașului, de la năvălirile inamicilor, la descoperirile lui Columb, Turnul de Aur găzduiește astăzi un mic muzeu naval și oferă o panoramă frumoasă asupra Guadalqivirului, dar și asupra centrului vechi.
Pe final am luat mașina lăsată lângă Plaza de Espana pentru a pleca spre nordul orașului, la Basilica de la Macarena, locul în care se află Esperanza Macarena, una dintre sfintele preferate ale sevillienilor, atunci când este plimbată prin oraș la procesiune.
A fost prima zi în care am ajuns acasă pe lumină, un prilej excelent să ne odihnim puțin după 5 zile în care am făcut sute de km cu mașina și zeci de km la pas. Ultimele zile, vineri și sâmbătă au fost petrecute în zona Almeria, însă fără a mai vizita împrejurimile, mică excepție fiind stațiunea Almerimar, unde am luat un mic dejun, însă am stat prea puțin pentru a putea să îmi fac o idee.
