Weekend-ul tocmai încheiat am ajuns la Bușteni pentru a vizita o pensiune în scopul unei viitoare colaborări și nu puteam sta degeaba, fără să ne plimbăm prin împrejurimi și să vizităm unele obiective turistice. Dacă mega-cunoscutele castele Peleș, Pelișor, Bran le-am văzut de nenumărate ori, Brașovul la fel, Râșnov de asemenea, iar ploile nu ne-au permis un traseu pe munte, am ales să mergem în prima zi la un castel pe care am vrut întotdeauna să îl vizitez, dar n-am avut niciodată posibilitatea.
Mult mai puțin cunoscut decât cele menționate anterior, dar foarte spectaculos și bine poziționat, Castelul Cantacuzino este unul dintre cele mai frumoase din România.
Castelul Cantacuzino
Inițial numit Castelul Zamora, este situat în Bușteni, în cartierul care i-a luat denumirea, castelul fiind acum mult mai cunoscut după numele celui care l-a construit, Gheorghe Grigore Cantacuzino.
Primul contact cu edificiul a fost unul neplăcut și am fost pe punctul de a renunța la vizită. Intrările au loc din oră în oră, la 10:05, 11:05,12:05,13:05,14:05,15:05,16:05,17:05,18:05. Noi am ajuns în jurul orei 11:45 și nu am fost primiți în grupul următor, de la 12:05, pentru că era deja full. Pentru a evita ca acest lucru să se repete am dorit să cumpărăm biletele pentru următoarea intrare, de la 13:05, dar doamna de la ghișeu ne-a spus că nu este necesar, doar să venim cu 15 minute înainte.
Bun, am revenit în oraș, am servit micul dejun și la 12:45 eram înapoi la poarta castelului pentru a achita biletul de intrare. Ajunși la un alt ghișeu, un domn foarte sictirit își dădea ochii peste cap, încercând să ne explice că deja a venit un grup mare și pentru ora 13:05 și nu mai sunt locuri. Că așa se mai întâmplă, niciodată nu poți știi când prinzi liber, din cauza grupurilor mari. Să încercăm peste o oră..că altceva nu am mai avea de făcut pe ziua respectivă decât să venim din oră în oră la porțile castelului să vedem dacă au loc și pentru noi 4.
Priveliște din curte (Castelul Cantacuzino)
Destul de iritat am revenit la doamna de la primul ghișeu care ne-a garantat că e totul ok dacă venim cu 15 minute înainte și ne-a dat până la urmă bilete, având însă grijă să ne dojenească puțin, că trece cu vederea, chiar dacă o să fie înghesuială mare.
După o astfel de experiență în care ești pus să te rogi, pe banii tăi, să vizitezi un monument deschis publicului, îți cam taie din elan, însă frumusețea exterioară a castelului, curtea sa elegantă și mai ales peisajul te fac să uiți de supărare. Ajunși în sala de pornire, așteptăm ghidul care și-a făcut apariția fix la 13:05. Din păcate am prins un grup de elevi de gimnaziu, foarte gălăgioși și neastâmpărați, însă poate și eu eram la fel la acea vârstă, deci nu îi pot condamna prea tare. Pe de altă parte domnișoara ghid care părea destul de bine pusă la punct cu informațiile despre castel, a făcut o prezentare specifică unui grup de copii, fără a ține cont și de ceilalți participanți, care poate erau mai interesați de istoria/arhitectura/povestea castelului. Tot felul de joculețe și întrebări pentru cei mici, care nu păreau foarte interesați și cu atât mai puțin interesați am fost noi, adulții.
Vizita a fost una scurtă. Foarte scurtă pot spune. Am trecut prin 4-5 camere goale, fără mobilă, cea originală fiind furată de comuniști. Tot ce am putut admira au fost plafoanele din lemn masiv, casetate și sculptate, casetoanele pictate cu modele diferite și frizele decorative, diferite de la o cameră la alta, în funcție de specificul acesteia. Practic, dacă nu exista această domnișoară ghid, care ne-a mai povestit despre una-alta, chiar dacă într-o atmosferă de serbare preșcolară, vizita se putea încheia în maxim 5 minute, fără a întelege NIMIC!
Singura sală care m-a impresionat, deși este nemobilată de asemenea, este sala balului, sau salonul de onoare, în care sunt prezentate blazoanele celor mai importante familii românești, dar și galeria de picturi murale realizate pe piele de Cordoba. Impresionând prin mărimea picturilor , galeria cuprinde doisprezece portrete ale celor mai importanți membri din ramura valahă a familiei Cantacuzino.
Sala Balului
Revenind la istoria castelului, acesta a fost construit de Gheorghe Grigore Cantacuzino, cunoscut sub numele de Nababul, despre care am mai amintit la articolul cu Muzeul „George Enescu”, din București. A nu se confunda Palatul Cantacuzino, clădirea de pe Calea Victoriei care adăpostește muzeul mai sus amintit, cu acest Castel Cantacuzino. Cele două edificii, alături de Palatul din Florești, numit Micul Trianon, aflat în acest moment în ruine, au fost construite de Nabab între anii 1901 – 1911, pentru a aduce strălucire numelui său, cu o vechime de un mileniu pe aceste pământuri, cu rădăcini bizantine.
Galeria de picturi murale
Dorind să concureze cu Peleșul din Sinaia, ridicat de Regele Carol I, prințul Cantacuzino, unicul capabil să concureze financiar, a ales acest loc sublim cu vedere către munții Bucegi.
În această reședință de vară cantacuzină, decorațiile fastuoase se împletesc atât cu simbolurile celtice cât și cu simbolismul arhitectural neoromânesc, fiind special alese de prinț împreună cu arhitectul Grigore Cerchez. Castelul este astfel, în același timp, declarația deschisă a Nababului pentru contemporanii săi, cât și mesajul său pentru urmași privind rădăcinile sale și aportul său deosebit la această măreață familie de nobili.
Finalizat în 1908 și inaugurat trei ani mai târziu, când s-au găsit sursele de apă necesare unei clădiri atât de impunătoare și dezvoltarea unui sistem modern de captare a apei. Astfel, la inaugurare, castelul nu era doar deosebit de frumos, dar și foarte modern pentru vremurile acelea, beneficiind de electricitate, sistem de canalizare și apă potabilă.
Construit din piatră cioplită pe exterior și cărămidă în interior, pe o fundație din beton, construcția este în formă de „U” și este de tip pavilionară.
Castelul Cantacuzino (vedere din Turnul de vânătoare)
Prințul nu s-a bucurat foarte mult de castel, trecând în neființă după doar 2 ani de la inaugurare, în 1913, la București. Până în 1947 a fost folosit de urmașii de drept ai acestuia, după care a fost naționalizat de către comuniști și transformat în sanatoriu. În această perioadă neagră s-a luat din incinta castelului toată mobila originală, iar picturile murale realizate de artiști venețieni au fost acoperite cu straturi groase de vopsea.
Momentan castelul este deschis vizitatorilor, organizează diverse expoziții și prezintă un restaurant și o cafenea în curtea interioară. Poate fi închiriat pentru diverse evenimente private, tocmai de aceea este bine să consultați site-ul oficial al castelului înainte de a programa o vizită. Cred că și acesta este un motiv pentru care sălile sunt goale, fiind folosite în principal pentru aceste evenimente.
Ca și concluzie, castelul este superb, curtea este fenomenală, cu fântâni, o mică bisericuță, grădină și posibilitatea de a urca în turnul de vânătoare, de unde aveți o priveliște de excepție. Păcat că interiorul a fost lăsat de izbeliște și nu s-a încercat o restaurare completă, să fie mobilat precum în urmă cu 100 de ani. Să ceri o taxă de 20lei pentru 4-5 camere goale, cu pereți vopsiți oribil de comuniști, mi se pare cam exagerat.
Legendele castelului
Domeniul Cantacuzino a dat naștere mai multor legende locale, despre apariții supranaturale, crime pasionale, averi fabuloase și rivalități aristocratice.
Una dintre legende, care prezintă însă urme de adevăr, se referă la dorința Nababului de a-și pava curtea castelului cu monede de aur, cerând înainte de toate încuviințarea Regelui Carol I. Acesta nu a fost însă de acord, întrucât dacă erau așezate cu fața în sus s-ar fi considerat că se pătează demnitatea regelui, iar dacă erau așezate pe verso se înțelegea că țara este călcată în picioare. Singura soluție a fost ca monedele să fie așezate pe cant, prințul înțelegând în acest fel refuzul subtil al Majestății Sale.
Totuși Banca Națională a confirmat faptul că a existat o solicitarea din partea lui Cantacuzino pentru eliberarea unui număr imens de monede, dar se pare că prințul a murit până să își termine lucrarea.
O altă legendă, mult mai înfricoșătoare, spune că la baza dealului din fața castelului își deschide mistele pietrificate o grotă mai veche decât castelul. Se spune că această grotă ascunde făpturi din altă lume, care în zilele/nopțile ploioase apar dansând sub forma unor globuri strălucitoare de luminp asemeni ielelor.
Numeroși turiști au afirmat că au văzut și fotografiat sfere luminoase ori siluete fantomatice, a căror apariție și dispariție nu au putut fi explicate.
Program de vizitare Castelul Cantacuzino:
LUNI – JOI 10.00-18.00
ultima intrare la 17.05/35
VINERI – DUMINICĂ 10.00-19.00
ultima intrare la 18.05/35
Intrarea se face din oră în oră respectiv: 10.05; 11.05; 12.05; 13.05.; 14.05; 15.05; 16.05; 17.05; 18.05.
* Vizitatorii beneficiază de asistență cu ghid profesionist în limba română
Tarife pentru vizitare Castelul Cantacuzino:
Adulți:30 RON pentru vizită castel (grădina și nivelul 1 al castelului), 40 RON pentru a cuprinde și vizita la Galeria de Artă (expozițiile temporare).
Pensionarii și studenții au reducere, iar pentru a vizita și Galeria de Artă costă 27 RON.
Copiii sub 6 ani au accea gratuit.
Dacă doriți să vizitați doar curtea, terasa, turnul de vânătoare, biserica, biletul de intrare costă 25 RON.
La intrarea în curtea castelului există un spațiu de divertisment pentru cei mici, care include tiroliană, tras cu arcul etc.
deanna
Bună ziua. O descriere exactă a locurilor, a locației, dar și a altor aspecte care țin de organizare. Felicitări pentru acest lucru.
Aș dori să știu, dacă vizitarea castelului, a zonei, atât în exterior, cât și în interior este accesibilă persoanelor cu dizabilități (handicap), care se deplasează în scaun cu rotile (rulant). Mulțumesc!