Prima zi în Rimetea. Ne-am luat cazarea în primire, am găsit un restaurant, după care am hotărât să ne îndreptăm spre Cetatea Costești, sau Cetatea Trascăului, situată în satul vecin, Costești, la numai 2-3 km depărtare.

Drumul spre Cetatea Costești

O văzusem de pe drum, când mergeam spre Rimetea, cum se înălța falnic pe un deal înalt, calcaros. La întoarcere însă, când o căutam cu adevărat, nu o mai vedeam de la șosea.. Așa că ne-am învârtit 2-3 minute cu mașina, până am decis să virez pe străduța de lângă biserica satului.

De obicei pe lângă biserică trec drumurile cele mai importante din sat. Și mai devreme erau oprite autocare aici. Poate ăsta a fost de fapt cel mai important indiciu. Am continuat drumul pe străduța respectivă, iar Sorina îmi spunea să întorc, sigur nu este bine. Nu se vede nimic. Însă după o curbă, zărim parcarea improvizată pe o pajiște, iar deasupra trona o stâncă, în vârful căreia stăteau cocoțate niște ziduri și urme de turnuri.

Am parcat și eu pe pajiște, lângă celelalte mașini, apoi am luat fiecare câte-un copil în brațe. Tasha a rămas să alerge liberă pe lângă noi. Era clar că nu aveam șanse de reușită, în a ajunge până la zidurile mâncate de vreme. Dar cât de aproape se poate, să o vedem mai bine, să facem niște poze drăguțe.

Drumul este unul ușor, fără urcușuri periculoase, o plimbare de 30-40 minute. Chiar și așa, l-am făcut până la jumătate, la protestele Sorinei, dar și ale copiilor. Probabil doar Tasha s-ar fi încumetat să urce până sus cu mine.

Am făcut poze, am căutat văcuțe și cai, dar nu am găsit, din păcate pentru Eva. În schimb, la fiecare pas vedeam fructe de pădure: afine, merișoare, zmeură. Nu ne-am încumetat să le încercăm, așa e cu orășenii ăștia fricoși.

Cetatea Trascăului – peste 700 ani de strajă

Istoria Cetății Trascăului este lungă, foarte lungă. Una dintre cele mai vechi monumente din întreaga Transilvanie. S-a stabilit faptul că a fost ridicată în 1296. Ca idee, în acel an Basarab I, considerat întemeietorul Țării Românești, era un tinerel de vreo 26-27 ani. Valahia avea să ia naștere după vreo 34 ani de la inaugurarea Cetății Trascăului.

Cum Ardealul era pe atunci sub stăpânire maghiară, zona Trascăului avea la conducere familia Thorotzkay. După ce întreaga regiune fusese devastată de invazia tătarilor, în 1241, Thorotzkay ridică o cetate de apărare pe muntele înalt și stâncos numit astăzi Piatra Secuiului. În cele din urmă se pare că cedează această construcție secuilor de Arieș.

Începuturi și scurt istoric

Ca urmare, ridică o nouă cetate, la doar 4 km depărtare, pe un deal înalt de 740m. Dacă din cetatea de pe Piatra Secuiului nu a mai rămas aproape nimic, poate doar câteva pietre de fundație, din edificiul de la Costești se păstrează încă forma cetății, parte din ziduri și din turnurile de apărare.

De fapt, cetatea nu avea doar rol de apărare. Avea și scop rezidențial. De exemplu, primul turn construit, cel din nord, avea 5 nivele. Dacă primele 2-3 aveau rol de apărare și depozitare, sus erau camere de odihnă, fiind vizibile încă urmele unui șemineu.

Prima etapă din construcția Cetății Trascăului a fost, deci, ridicarea a două turnuri înalte, pe 5 nivele și unirea acestora cu un zid înalt de 7m.

A doua etapă, numită și „palatul” a avut loc pe la mijlocul sec. al XV-lea. Acesta avea camere mai spațioase, holuri mari, curte interioară și se întindea pe partea sudică a stâncii. În această perioadă cetatea avea să fie revendicată de Regele Matei Corvin, după ce stăpânii locului- Thororzkay s-au implicat într-o revoltă împotriva regelui.

Aproape jumătate de secol Cetatea a avut alți conducători, fiecare intervenind cu modificări însemnate, adăugări de camere, sau alte îmbunătățiri. Mai apoi, în 1511, Cetatea Trascăului revine la conducătorii de drept. Nici nu reintră bine în posesia edificiului, că este devastat în 1514 de țăranii conduși de Gheorghe Doja, în celebra răscoală.

Imediat după acest eveniment, se face unirea celor două curți, ce constă în a treia etapă de construcții și cea finală.

Decăderea Cetății Costești

Începând cu sec. al XVI-lea viața devine mai ușoară, cel puțin în aceste locuri. Luptele sunt din ce în ce mai rare, iar majoritatea curtenilor părăsesc cetatea și se mută jos, în satul Costești de azi, unde își construiesc reședințe mai ușor accesibile.

Ultimul eveniment important din „viața” cetății are loc în 1704, când trupele habsburgice bombardează și distrug zidurile. Din motiv că nu mai avea un rol strategic, sau rezidențial, familia Thorotzkay a lăsat cetatea în uitare, fiind abandonată.

Astăzi se pare că există planuri de renovare și includere într-un circuit turistic zonal. Investițiile ce urmează să fie făcute ar urma să se ridice la aproximativ 2 milioane euro.