În sfârșit am ajuns la finalul aventurii prin Letonia, iar în acest articol o să vă povestesc despre câteva locuri mai puțin cunoscute, care probabil nu au mai fost prezentate în România. Chiar dacă nici despre Liepaja, Kuldiga, sau Jurmala nu prea s-a scris, un articol despre Letonia rurală cred că este în premieră.
Skrunda Manor
După ce am părăsit capitala Riga, în direcția Liepaja, la aproximativ 150km depărtare am oprit în Skrunda, unul dintre cele mai mici orașe letone, cu mai puțin de 2000 de locuitori. Dar aici, pe malul râului Venta, găsim unul dintre cele mai bune locuri pentru relaxare din toată Letonia.
Skrunda Manor este un conac ridicat la începutul anilor 1800, foarte aproape de ruinele fostului Castel Skrunda. Ajuns o ruină, conacul a fost restaurat în urmă cu câțiva ani, iar astăzi este o adevărată perlă, o oază de liniște.
Conacul dispune de o curte foarte generoasă, având posibilitatea să faceți plimbări în natură, sau să vă plimbați cu bicicleta. Peste drum de conac se poate face un traseu pe malul râului, să descoperiți monumentele dedicate foștilor regi medievali, dar și ruinele fostului castel, loc în care acum se află un teatru de vară. Aici găsim și un frumos punct de belvedere, perfect pentru fotografii.
Skrunda Manor dispune de un centru Spa foarte bun, cu saună, jacuzzi, o piscină interioară și cameră de masaj.
Este destinația ideală dacă doriți o rupere de cotidian și de agitația orașului. Mai mult de atât, este locul perfect pentru organizarea unui team-building într-o locație inedită. Locația beneficiază de 18 camere, sală de conferință, dar și o sală de jocuri.
Skrunda Manor are un scor fantastic, de 9,6 pe booking.com.
Alsunga și comunitatea Suiti
Alsunga este un loc cu adevărat unic și fascinant, situat în vestul Letoniei, în regiunea Kurzeme, cunoscut pentru păstrarea vie a unei culturi distinctive, numită Suiti.
Deși zona a fost populată încă de la începutul anilor 1200, partea care ne interesează începe din 1573. Friedrich von Kanitz vinde întreaga regiune Alschwangen lui Jacob von Schwerin, important om politic din Prusia.
Începuturile Suiti
În 1623, fiul acestuia, Johann Ulrich se căsătorește cu poloneza Barbara Konarsky și se convertește la catolicism, în ciuda opunerii tatălui său. Și a întregii regiuni, preponderent luterană și în care catolicismul era strict interzis încă din 1561.
După moartea tatălui său, Johann Ulrich se întoarce în Alshwangen și devine un fanatic religios, care îi obligă pe localnici să se convertească la catolicism. Ajutat și de iezuiții pe care i-a chemat în ajutor. Detestat de nobilimea locală, este otrăvit în cele din urmă în 1637, însă comunitatea catolică prinsese rădăcini puternice în mijlocul unei „mări luterane”.
În timpul dominației dinastiei Schwerin, catolicii aveau privilegii speciale. Aveau dreptul de a împinge trăsurile luteranilor în șanț și chiar să îi bată pe aceștia, fără a da socoteală. Întregul pământ a fost cedat Bisericii Catolice.
Conservarea identității
Pentru a-și păstra identitatea intactă, comunitatea Suiti s-a autoizolat. Căsătoria cu membri altor comunități era considerată un păcat, motiv pentru care majoritatea Suiti sunt rude.
Astăzi, Suiti impune respect prin tradițiile sale, fiind recunoscută pentru conservarea patrimoniului cultural intangibil. Populația Suiti din Alsunga este renumită pentru tradiția lor muzicală, îmbrăcămintea tradițională colorată și celebrările religioase vibrante care au supraviețuit influențelor externe de-a lungul secolelor.
Muzica și dansul sunt componente esențiale ale culturii Suiti. Cântecele lor polifonice, care sunt adesea interpretate fără acompaniament instrumental, au fost înscrise pe lista UNESCO a patrimoniului cultural imaterial al umanității. Aceste cântece sunt prezente în toate aspectele vieții comunității, de la evenimente religioase la sărbători și adunări sociale. De asemenea, Suitii sunt faimoși pentru utilizarea instrumentelor tradiționale, cum ar fi kokle.
Suiti – în Patrimoniul Cultural UNESCO
Îmbrăcămintea tradițională a Suitilor este un alt aspect vizibil al identității lor culturale. Femeile Suiti se îmbracă în fuste largi, de culori vii și își acoperă capul cu șaluri brodate meticulos. Bărbații poartă costume care reflectă tradițiile costumului național leton, dar cu particularități specifice Suiti, precum diferite modele de broderii sau folosirea culorilor.
Sărbătorile și festivalurile sunt puncte cheie ale calendarului Suiti, cu a sărbătoare anuală cunoscută sub numele de „Suiti Week” care atrage vizitatori din întreaga Letonie și chiar din străinătate. În acest timp, tradițiile se pot experimenta pe viu, găzduind demonstrații de artizanat, concerte de muzică tradițională și ateliere de artă culinară.
Deși comunitatea este relativ mică, și-au păstrat cu tenacitate modul de viață și obiceiurile distincte. Având în vedere forțele de globalizare și asimilare culturală rapidă, existența și persistența culturii Suiti este o mărturie a dedicării și respectului pe care îl au pentru patrimoniul lor.
În 2009, „Suitu dziesmas” a fost inclusă de UNESCO pe lista Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanității, recunoscând astfel importanţa culturală şi necesitatea conservării tradițiilor Suitilor. Aceasta a dus la o apreciere și mai mare a patrimoniului lor cultural, atât în Letonia cât şi pe scara internațională.
De vizitat în Alsunga
Castelul Livonian a fost construit treptat, între sec. XIV și XVIII, fiind inițial o casă fortificată. Turnul defensiv a fost ridicat în sec. al XV-lea. Astăzi castelul se află într-o stare destul de precară, însă un proces de restaurare este în desfășurare.
Biserica Romano-Catolică St Michael a fost ridicată în 1625 și timp de secole a fost centrul religios principal al comunității Suiti. Necropola dinastiei Schwerin se află sub biserică.
Muzeul Administrativ Alsunga este o expoziție permanentă care prezintă istoria și viața de zi cu zi a comunității Suiti. Aici am aflat extrem de multe informații despre povestea demnă de filme a dinastiei Schwerin și începuturile Suiti.
Tot aici poți participa la un curs de bucătărie Suiti, iar noi am învățat să facem un desert tradițional, un fel de plăcintă cu morcov.
Strauss un Kaza
Nornieki este un loc în care nu aș fi crezut că o să ajung vreodată. Un sat aflat la 20km depărtare de Kuldiga. Și nu am mers în sat, ci într-o fermă aflată în pustietate. Pe o ninsoare puternică. Seara, cu un șofer în vârstă, ușor obosit, dar care s-a descurcat impecabil. Dar am avut momente în care mă gândeam că nu ajungem cu bine înapoi în oraș.
Deci, într-o seară de iarnă, pe ninsoare puternică, în loc să vizităm superbul orășel Kuldiga, ori să bem un vin fiert, noi plecam spre o fermă cu struți și capre.
Și am ajuns la „Strauss un Kaza” – Struțul și Capra. O afacere care a pornit în urmă cu ceva ani de la un struț și o capră, astăzi fiind o fermă imensă, cu sute de animăluțe, un restaurant fine dining și un magazin din care vă puteți cumpăra produse făcute aici. Produse precum pate de struț, carne de struț în diverse forme, sau chiar ouă de struț.
Noi am fost întâmpinați cu un carpaccio de struț, alături de parmezan. Unde mai găsești așa ceva?
Sabile și Kalnmuiza
Pe drumul dintre Kuldiga și Jurmala am mai făcut două pauze speciale. În ambele am mâncat și băut, încât deja ne simțeam ca într-un tur culinar al Letoniei.
În Sabile, un orășel cu puțin peste 1000 de locuitori, am poposit la Podgoria Abavas. Mă rog, la un restaurant, magazin de desfacere al podgoriei. Cândva pe malurile râului Abava erau cele mai nordice podgorii din Europa.
Aici am degustat numeroase tipuri de vin. Dacă cele clasice, din struguri, nu erau cu nimic deosebite, pentru că este totuși dificil de cultivat viță de vie de calitate la această climă, am rămas uimit de gustul vinului din fructe de pădure.
Ultima oprire a fost la Kalnmuiza, unde am vizitat Conacul Kalnmuiza. Este pe același tipar cu Skrunda de mai sus, chiar dacă nu oferă același peisaj și pachetul Spa. Însă la Kalnmuizas Pils am mâncat cele mai bune preparate din toată vizita prin Letonia. A fost o adevărată experiență în farfurie, un festin.
Kalnmuizas Pils are de asemenea un scor fenomenal, de 9,5 pe booking.com.
