Am discutat în cazul multor orașe vizitate despre istoria lor bogată. În cazul orașului Liepaja sintagma de istorie bogată nu este cea mai potrivită. Mai degrabă istorie dură, dificilă, având multe suișuri și coborâșuri.
Liepaja – Orașul mării și al vântului, portul care nu îngheață
Poziția geografică a reprezentat atuul orașului, dar totodată și marele său dezavantaj. Important port la Marea Baltică și cel mai vestic punct al Letoniei, este numit orașul cu cel mai puternic vânt din țară. Datorită acestui factor ninsorile sunt foarte rare, iar apele portului nu îngheață. Un fapt rar întâlnit în zona de nord a Europei. Iar un asemenea avantaj era imposibil să nu fie valorificat.
În 1263, Ordinul Teutonic a creat aici satul Libau, iar în sec. XV era deja un punct important pe ruta Amsterdam – Moscova. Olandezii au avut un mare impact în istoria regiunii, lucru pe care îl vom observa și mai târziu.
La începutul anilor 1700, un canal a fost săpat către mare, iar un port mai modern a fost creat. În 1868 a fost construit farul din oraș, iar în 1900 undeva la 7% din exporturile Imperiului Rus treceau prin portul Libau. În această perioadă orașul și-a câștigat un nou statut. Devenea stațiune, fiind printre destinațiile de vară favorite ale familiei împăratului.
La ordinele lui împăratului Alexandru al III-lea, orașul a fost puternic fortificat, pentru a respinge eventualele atacuri germane. Fortificațiile au apărut în special în partea de nord a țărmului, unde s-a creat o adevărată bază militară. Astfel au apărut, pe lângă fortificații, cartiere întregi pentru personalul militar. Și un nou port a fost amenajat în partea nordică, unul cu scop exclusiv militar. Rapid și-a primit numele de Kara Osta (Portul de Război), păstrându-și acest scop timp de un secol!
După recâștigarea independenței, în 1991, portul comercial a fost redeschis. Fostul oraș militar, închis pentru civili, a fost transformat în cartierul Karosta.
Liepaja – Orașul de chihlimbar și capitala muzicii letone
Marea Baltică este cel mai bogat loc din lume la zăcămintele de chihlimbar. Aproximativ 90% din producția mondială provenind din această zonă. De asemenea aici avem cel mai bun chihlimbar, din punct de vedere calitativ. Nu este o raritate să vezi persoane pe plajele din Liepaja, care să caute pietricelele frumos colorate.
Datorită legăturii avute cu mediul înconjurător, în momentul în care s-a votat construirea unei noi săli de concerte în Liepaja, s-a dorit ca arhitectura acesteia să aibă legătură cu chihlimbarul. Iar clădirea modernistă are aspectul și culoarea unei bucăți de chihlimbar, proaspăt găsită printre firele de nisip ale plajei.
Poate nu întâmplător, la începutul anilor 2000, la doar vreo 10 ani de când Letonia își recăpătase independența, iar din Liepaja plecau ultimii soldați ruși, deși orașul avea multe nevoi urgente, s-a decis ridicarea unei Săli de Concerte mărețe.
Spun că nu e un lucru întâmplător deoarece Liepaja are un istoric bogat în muzica și cultura letonă. Există un imn neoficial al orașului, numit „Orașul în care vântul s-a născut”. Liepaja este recunoscută drept capitala muzicii în Letonia, Orchestra Simfonică din oraș fiind cea mai veche din țările baltice.
Numeroși compozitori letoni s-au născut în Liepaja și multe formații celebre în Letoina își au de asemenea originile aici. Festivaluri precum Summer Sound, International Star Festival, VIA Baltica Festival și multe altele sunt organizate în Liepaja.
În 2027, când Liepaja devine Capitala Culturală a Europei, se preconizează sute de evenimente culturale ce vor avea loc în oraș.
Experiența noastră în Liepaja
După micul dejun am părăsit Riga, cu direcția vest, către Liepaja. Distanța care separă cele 2 orașe este undeva la 220km, ceea ce înseamnă un drum de vreo 3 ore. La prânz însă am făcut o vizită și prin Skrunda, însă aici discutăm separat. Am ajuns în orașul de la Marea Baltică în jurul orei 3, la un hotel superb – Hotel Promenade. Pe o parte are camere cu vedere către Sala de Concerte – Amber Hall, iar pe cealaltă parte camere cu vedere la port.
Turul nostru organizat începea la ora 16 și am profitat de ora liberă, am chemat un taxi și am fugit la închisoare. Da, ați citit bine, la închisoare. Și nu, nu am vreo cunoștință închisă prin pușcăria din Liepaja, ci am vrut să vizitez una dintre cele mai cunoscute obiective ale orașului, ce nu era inclusă în turul nostru.
Înainte de a pleca spre Letonia am încercat să mă documentez pe cât posibil. Și am descoperit pe Netflix un documentar despre cartierul Karosta, despre viața dură de acolo, dar și despre fosta închisoare militară, transformată acum în muzeu, dar și spațiu de cazare scos din tipare.
Cartierul Karosta și Închisoarea Karosta
Karosta își are începuturile prin 1890, când împăratul Alexandru al III-lea hotărăște să înceapă construcția unui nou port, cu specific militar, la nord de Liepaja. Apar fortificații și construcții pentru personalul militar, devenind o puternică bază de apărare în fața nemților. Aici locuiau doar militarii cu familiile lor și cei care se ocupau de mentenanță.
După al Doilea Război Mondial, Karosta devine complet interzis civililor și rămâne astfel până la obținerea independenței, în 1991. În acest moment este alipit Liepajei, devenind un cartier al orașului. Doar că populația scade dramatic în momentul în care trupele ruse pleacă, iar Karosta devine un cartier considerat rău famat.
Una dintre atracțiile principale din Karosta o reprezintă fosta închisoare militară, devenit muzeu, dar și unul dintre cele mai ciudate unități de cazare din lume.
Clădirea din cărămidă roșie a fost ridicată la începutul anilor 1900, pentru a servi drept spital. Construcția a fost gata, însă nu și-a urmat niciodată adevăratul scop, fiind rapid transformat în loc de reeducare, sau închisoare pentru militarii ruși care nu aveau un comportament adecvat. Desigur, prizonierii de război erau aduși tot aici.
Astfel, dacă un soldat, sau chiar conducător, al bravei armate roșii nu se comporta exemplar (răspundea superiorilor, fuma sau bea în timpul programului, sau mai rău – dezertau), ajungea aici pentru a-și primi pedeapsa.
Deși acum este deschisă vizitatorilor, celulele au fost păstrate precum în urmă cu zeci de ani, când „găzduiau” prizonierii. Într-o celulă de 4-5mp puteau sta și 20 de prizonieri, fără a avea mai mult de un placaj servind drept pat. La toaletă/baie aveau dreptul doar de 2 ori pe zi, preț de câteva secunde pentru mai multe astfel de celule în același timp.
Muzeu și hostel atipic
Astăzi, turiștii temerari pot petrece o noapte într-o astfel de celulă. Nu dorm pe placaj, au un pat, însă ghidul încearcă să reproducă pe cât posibil rolul de gardian, pentru o experiență unică. Eu am încercat doar carcera, cea mai dură celulă, în care lumina nu pătrunde absolut deloc. Deși am stat doar câteva secunde și eram conștient că este o joacă, momentul în care rămâi singur într-o celulă minusculă, fără pic de lumină, iar ușa de fier se trântește, parcă te ia puțin anxietatea.
Te-ai caza aici o noapte?
Turul a fost destul de rapid, însă fascinant. L-am grăbit puțin pe ghid, pentru a ajunge la timp înapoi la hotel pentru a mă alătura turului organizat prin oraș.
De aceea nu am reușit să vedem tot ce are Karosta de oferit. Ruinele vechilor baterii se pot vedea încă pe plajele Karostei, iar măreața Catedrală Ortodoxă Sf.Nicolae domină peisajul cartierului, fiind simbolul acestuia.
Obiective turistice Liepaja
Turul nostru începe cu drumul spre plajă. La o temperatură de -7 grade, cu multă zăpadă și o ninsoare nespecifică acestei zone, noi ne îndreptam spre plajă. Nu înțelegeam de ce, chiar dacă întâlnirea cu Marea Baltică îmi surâdea. Traversăm un parc superb amenajat, în care putem vedea ruinele fostei reședințe de vară a familiei țarului, apoi Grădina de Vară, în care au loc frecvent evenimente, în special în sezonul estival. În câteva momente ajungem pe plajă.
Vântul este extrem de puternic, iar denumirea de „orașul în care vântul s-a născut” capătă sens. Însă plaja este lungă, cu nisip (chiar dacă nu îl vedeam sub stratul gros de zăpadă) și ne dăm seama că Liepaja este un loc perfect pentru a-ți petrece aici un sejur vara.
Nu este timp de zăbovit însă, facem câteva poze și mergem spre centrul orașului. Aici vizităm unul dintre cele mai faine muzee prin care am ajuns. Nu neapărat prin exponatele senzaționale, ci prin modul în care acesta a fost restaurat, respectând excelent felul original în care arăta, dar și prin felul în care este prezentat.
Hanul Doamnei Hoyer – Madame Hoyer`s Guest House
Hanul doamnei Hoyer este un exemplu senzațional despre cum se restaurează un monument istoric, de mare importanță la nivel național. Muzeul prezintă felul în care arăta un han și o reședință în secolele 17-19.
Conform cercetărilor, se presupune că Hanul Hoyer a fost ridicat prin 1690, fiind la acea vreme una dintre cele mai moderne și sigure clădiri din oraș. A aparținut măcelarului David Hoyer, măcelar emigrat din Olanda și soției sale Margaret. Soțul a decedat în 1694, însă doamna Hoyer reușește să continue activitatea hanului, în ciuda unei societăți patriarhale, care nu dădea șanse de reușită unei femei. Se spune că în mai 1697 hanul l-a găzduit pe Țarul Petru I, care s-ar fi cazat aici incognito, sub un alt nume, înainte de călătoria sa prin Europa.
Vizita muzeului este extrem de plăcută, fapt datorat în mare parte domnei ghid, care este costumată în haine specifice acelei perioade și care îmbină foarte bine glumele cu informațiile istorice.
Trecem la un alt etaj și o altă perioadă
După ce am trecut prin toate camerele de la parter, lăsăm în urmă sec. XVII și urcăm la etaj, într-o altă epocă, a sec. al XIX-lea. Începând cu 1835 fostul han ajunge în posesia notarului cu origini germane Cristoph Wilhelm Stender, unul dintre cei mai bogați locuitori ai orașului. Acesta transformă podul hanului într-un apartament pentru familia sa.
Pentru vizita acestei secțiuni suntem preluați de un alt ghid, evident îmbrăcat după standardele anilor 1800. Și această secțiune a muzeului a fost perfect restaurată, cu toate camerele amenajate cu mare atenție la detalii.
Vizita la muzeu se încheie cu o cină la restaurantul de la parter, unde în urmă cu peste 3 secole lua masa și țarul Petru I. Meniul cuprinde diverse mâncăruri din sec. XVII-XVIII, fiind o experiență foarte interesantă.
Ziua se încheie cu o scurtă plimbare pe străzile din centrul Liepajiei, împodobite de Crăciun, revenind astfel la Hotel Promenade, al cărui lobby este în sine un obiectiv turistic, găzduind o galerie de artă.
Amber Hall – Mândria orașului
A doua zi, înainte de a pleca spre următoarea destinație, suntem invitați la un tur al Amber Hall – Sala de Concerte, mândria orașului.
Visul de a avea o sală de concerte în Liepaja are o vechime mai mare de un secol, când consiliul orașului decide ridicarea unui astfel de edificiu. Doar că se realizează abia în 2015, când a fost inaugurată. Are o acustică fantastică, rol multifuncțional, găzduind concerte de diverse tipuri, cât și evenimente corporatiste și conferințe.
Arhitectul austriac Volker Giencke a folosit simbolul găsit pe coasta Letoniei – chihlimbarul, drept model pentru clădirea Sălii de Concerte. Aceasta are 8 etaje, o suprafață de 14.600mp și a fost construită în mare parte din metal și sticlă. Razele de soare care trec prin sticlă creează o asociere vizuală cu chihlimbarul.
Cea mai mare sală din clădire are 1010 locuri, iar cele mai mici 200, respectiv 150 locuri.
Liepaja este destinația perfectă dacă vrei un loc atipic pentru vacanța de vară. Plajele sunt lungi, cu nisip fin, iar temperaturile nu depășesc 30 grade. Apa mării ajung pe la 20 grade, astfel dacă nu ești fan al temperaturilor mult prea ridicate, însă vrei la plajă, este varianta ideală.
În plus orașul are o istorie aparte, iar pentru fanii istoriei militare cu siguranță este o destinație de top, existând tururi specializate pe această temă.
Amber Hall
Madame Hoyer`s Guest House
Portul Liepaja
