Mănăstirea Pasărea – oaza de liniște de la marginea Capitalei!

Mai aveam o povestioară restantă, de acum 2 weekend-uri, când nașii ne-au scos la biserică. Au ales o mănăstire de lângă București, unde ei au mai fost și le-a plăcut mult atmosfera și liniștea de acolo. A fost perfect, pentru că nu mai fusesem niciodată la Mănăstirea Pasărea, deci pe lângă „ritualul” ce trebuia făcut, am văzut și un loc nou, splendid, lângă București.

Am ajuns la mănăstire în jurul orei 11, iar biserica și curtea acesteia erau pline de oameni care asistau la slujbă. Pline erau și parcările, atât pe stradă cât și în curtea mănăstirii. Dacă vreți să intrați cu mașina în parcarea din curte se plătește o taxă de 2 lei.

Ceea ce nu știam pe atunci era cât de multă istorie se ascunde în spatele acestui loc aparent simplu. Pentru că Mănăstirea Pasărea nu este doar o „mănăstire de lângă București” – este cea mai mare mănăstire de maici din Arhiepiscopia Bucureștilor, un monument istoric cu o legendă frumoasă, un osuar unic și o legătură profundă cu Sfântul Calinic de la Cernica, unul dintre cei mai importanți sfinți ai Bisericii Ortodoxe Române.

Poziție geografică – la marginea Codrilor Vlăsiei

Mănăstirea Pasărea se află în Câmpia Vlăsiei, pe teritoriul satului Pasărea din comuna Brănești, județul Ilfov, la aproximativ 19 km de centrul Bucureștiului (kilometrul zero). Accesul se face pe DN3 (București – Călărași), via Brănești – una dintre cele mai aglomerate și în același timp mai puțin spectaculoase ieșiri din Capitală, cel puțin până când ajungi la destinație.

Așezământul monahal este amplasat pe malul Lacului Pustnicu (cunoscut și ca Lacul Pasărea) și la marginea pădurii cu același nume – resturi din ceea ce a fost odinioară imensul Codru al Vlăsiei, masivul forestier care acoperea toată câmpia din jurul Bucureștiului.

Confluența pârâului Pasărea cu Șindriliță creează în zonă un microclimat aparte, cu multă verdeață și umiditate, ceea ce face ca incinta mănăstirii să fie o adevărată oază de liniște, greu de imaginat la o distanță atât de mică de agitația urbană.

Pădurea Pustnicu, aflată chiar lângă mănăstire, este ea însăși o destinație populară pentru bucureșteni – ideală pentru un picnic sau o plimbare scurtă după vizita la mănăstire.

Incinta mănăstirii se întinde pe o suprafață de aproximativ 2,5 hectare și adăpostește în prezent peste 130 de vietuitoare (maici) care duc o viață de obște, ceea ce o face cel mai mare așezământ monahal feminin din zona Bucureștiului.

Legenda ctitoririi – pasărea, furnicile și toiagul starețului

Numele mănăstirii provine, probabil, de la stolurile de păsări ce trăiau în pădurea împrejurătoare, rămășite din Codrii Vlăsiei de altădată. Legenda spune însă o altă poveste.

În 1813, Arhimandritul Timotei, stareț al Mănăstirii Cernica, a fost rugat de trei călugărițe să le ridice un mic schit în pădurile Vlăsiei. Acesta, dorind să le îndeplinească dorința, a luat codrul la pas în căutarea celui mai bun loc pentru construcție, fiind însoțit pretutindeni de o pasăre.

La un moment dat aceasta s-a oprit la un stejar bătrân, la baza căruia se afla un mușuroi mare de furnici și a început să ciripească într-un mod special, dorind parcă să atragă atenția starețului.

Atunci Timotei și-a înfipt toiagul în pământ și a spus (oare către cine?): „Aici să fie altarul bisericii”, după care s-a întors la cele trei maici cărora le-a cuvântat: „Să vă înmulțiți ca furnicile acestea”. Și așa au făcut, deoarece în 1828 schitul număra nu mai puțin de 159 de maici.

De la acea pasăre care i-a călăuzit prin Codrul Vlăsiei, primul schit care s-a înființat aici s-a numit „Pasărea” – o denumire care s-a extins apoi asupra satului, pădurii și lacului din zonă, și care se păstrează și astăzi.

Istorie – de la prima biserică de lemn la monument istoric

Începuturile (1813–1838)

Prima atestare a Mănăstirii Pasărea datează din anul 1813, în timpul domniei lui Ioan Caragea, când arhimandritul Timotei – stareț la Cernica și cel care reparase în aceeași perioadă și Mănăstirea Cernica – construiește o bisericuță din lemn cu hramul Sfântul Nicolae.

Lemnul provenea de la o biserică demolată din București care purta același hram – un detaliu important, pentru că și astăzi icoana Sfântului Nicolae este pictată pe frontonul bisericii actuale, ca amintire a acelui prim lăcaș.

Odată cu biserica s-au ridicat și 14 chilii din gard, „muruite cu pomusteală” și acoperite cu trestie – material aflat din belșug pe malul lacului. Incinta a fost împrejmuită cu garduri de nuiele. Poate părea modest pentru standardele de astăzi, dar pentru trei călugărițe care visau la un mic schit în pădure, era mai mult decât suficient.

Comunitatea a crescut spectaculos. Până în 1828, numărul maicilor ajunsese la 159 – o cifră impresionantă care confirmă profetic binecuvântarea starețului Timotei cu furnicile. În 1832, așezământul devenise atât de impunător, încât topografii armatei ruse l-au inclus pe hărțile ridicate în acel an – un detaliu rar pentru un schit de călugărițe.

Cutremurul din 1838 și reconstrucția

La 11 ianuarie 1838, un cutremur devastator lovește Țara Românească, distrugând zeci de biserici în București și în împrejurimi. Biserica de lemn a Mănăstirii Pasărea se prăbușește, dar – fapt remarcat de tradiție – candela din altar continuă să ardă printre ruine. Astăzi, locul primei biserici este marcat printr-o troiță adăpostită de un acoperiș și un gard.

Din fericire, cu patru ani mai devreme (1834), Sfântul Calinic de la Cernica, pe atunci stareț arhimandrit la Cernica, construise deja biserica din cimitir – cu hramul Adormirea Maicii Domnului – din cărămidă produsă chiar la cărămidăria veche a mănăstirii, amplasată pe malul râului Pasărea.

Pisania acesteia menționează contribuția maicii starețe Epraxia, iar mai apoi împodobirea de către maica Melitina, în zilele domnitorului Alexandru Dimitrie Ghica.

Sfântul Calinic și construcția bisericii mari (1846–1847)

Cel mai important moment din istoria Mănăstirii Pasărea este legat de Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica – al doilea și cel mai important ctitor al așezământului. Născut în 1787 la București, Constantin Antonescu (numele său din botez) a intrat la Cernica la vârsta de 20 de ani, devenind unul dintre cei mai importanți duhovnici ai secolului al XIX-lea.

Sfântul Calinic a iubit în mod deosebit Mănăstirea Pasărea, în primul rând pentru că mama sa, Floarea Antonescu, s-a călugărit aici spre sfârșitul vieții, devenind schimonahia Filoteia. Ea a adormit întru Domnul pe 8 noiembrie 1833 și își doarme somnul de veci în cimitirul mănăstirii.

În 1846, vizitând așezământul monahal și constatând situația dezolantă lăsată în urma cutremurului, Calinic a hotărât începerea construcției actualei biserici mari, cu hramul Sfânta Treime. Lucrările s-au desfășurat cu o viteză remarcabilă – în doar un an, între 1846 și 1847, biserica a fost definitivată și sfințită pe 2 noiembrie 1847.

Pisania bisericii ne oferă contextul complet: construcția s-a făcut „cu ajutorul credincioșilor și râvna cucernicei maici starețe Domnica, în zilele binecredinciosului Domn Gheorghe Dimitrie Bibescu, arhiepiscop fiind Prea Sfinția Sa Neofit Mitropolit”, iar îngrijitor al lucrărilor a fost „cuviosul Iachint ieromonahul din Cernica”.

De la schit la mănăstire modernă

În 1844, mănăstirea realizează cea mai importantă achiziție imobiliară din istoria sa – cumpărarea întregii moșii Pasărea de la medelnicerul Constantin Done, contra sumei de 3.000 de galbeni, în rate.

În 1882, în urma secularizării, viața de obște a fost înlocuită cu viață de sine. În noaptea de 13 spre 14 noiembrie 1875, mănăstirea fusese atacată și prădată de tâlhari, care au deposedat lăcașul de obiecte în valoare de 18.300 de lei – o sumă importantă pentru acele vremuri.

În 1936, Patriarhul Miron Cristea inaugurează aici un Institut de Caritate al călugărițelor ortodoxe.

Un capitol dureros în istoria mănăstirii: în Al Doilea Război Mondial, maicile de la Pasărea au trecut dincolo de rugăciune. Unele au urmat cursuri sanitare, iar cele care s-au dovedit pricepute în sălile de operație au fost trimise în spatele frontului să îngrijească soldații răniți. Tot în această perioadă, mănăstirea a servit drept adăpost pentru personalități precum Patriarhul Nicodim, Mihail Sadoveanu, Victor Eftimiu și Marin Sorescu.

La 28 octombrie 1959, autoritățile comuniste desființează abuziv mănăstirea. Reînființarea va veni abia în 1971, prin grija Patriarhului Iustinian Marina, iar între 1967 și 1975 are loc o renovare completă – atunci se introduc încălzirea centrală și apa curentă. Pictura a fost restaurată în 1980 de pictorul Toma Lascoiu, sub îndrumarea Patriarhului Iustin.

Începând cu anul 1955, Mănăstirea Pasărea a fost declarată monument istoric (cod LMI IF-II-a-B-15301), datorită valorii sale istorice și artistice deosebite.

Arhitectura – ce vezi la Mănăstirea Pasărea

Turnul-clopotniță

La intrarea în incintă ne întâmpină turnul-clopotniță, o construcție maiestuoasă pe trei niveluri, cu o înălțime de 25 de metri. Este prima imagine pe care ți-o formezi despre mănăstire și, trebuie spus, una impresionantă.

Biserica mare – Sfânta Treime (1846–1847)

Biserica cea mare este construcția centrală a ansamblului. Ridicată în formă de cruce, pe un plan triconic, are trei turle zvelte care dau lăcașului un aspect impunător: una mare, așezată pe naos, și alte două mai mici pe pronaos, fără ferestre. Zidurile sunt din cărămidă, groase de 1,88 metri – o construcție solidă, menită să reziste cutremurelor care distruseseră primul lăcaș. Lungimea bisericii este de 39,5 metri, iar lățimea, în dreptul celor două abside laterale, de 15 metri.

Pictura interioară a fost executată în frescă, în stil neobizantin. Autorii nu sunt cunoscuți cu certitudine, dar se presupune că a fost opera călugărilor zugravi de la Școala de Pictură a Mănăstirii Cernica, ajutați de pictori români veniți de la Muntele Athos.

Începând cu 2012, au avut loc ample lucrări de restaurare: s-a desprăfuit pictura din Sfântul Altar, naos și pronaos, s-au restaurat catapeteasma, policandrele, iconostasele și argintăria icoanelor, iar pictura din pridvor a fost restaurată de Carmen Lunganu. Pardoseala a fost placată cu marmură de Samaha.

Biserica din cimitir – Adormirea Maicii Domnului (1834)

Mai mică dar la fel de valoroasă, biserica din cimitir are 14 metri lungime și 4 metri lățime, cu un pridvor pe coloane de cărămidă, închis cu geamlâc (2,5 x 4,5 m). Pictura a fost executată în tempera de Nicolae Polcovnicul, a cărui semnătură se păstrează la proscomidiar. Icoanele împărătești din catapeteasmă și icoana hramului Adormirea Maicii Domnului se remarcă prin tehnică, compoziție și culoare.

Sub această biserică se află gropnița (osuarul) – despre care voi povesti mai jos.

Chiliile, atelierele și muzeul

Mănăstirea este înconjurată de ateliere și de chilii pentru maici, superb amenajate și întreținute, cu flori colorate și frumos mirositoare. Dacă ajungeți la Mănăstirea Pasărea, neapărat faceți o plimbare de jur-împrejurul acesteia pentru a observa universul în care trăiesc aceste maici. Căsutele sunt rânduite în jurul bisericii principale, lăsând largi spații de verdeață, iar altele se înșiră în afara incintei, „ca un început de uliță de sat”.

În ateliere funcționează secții de croitorie pentru veșminte preoțești, broderie, cizelură, pictură, email și orfevrărie. Există și un muzeu care adăpostește o bogată colecție de artă veche bisericească: icoane, ceramică, broderii, emailuri, precum și mulaje în ghips aparținând sculptorului G.D. Anghel.

Din anul 2006, stareță a mănăstirii este stavrofora Mihaela Costache, care a condus un vast plan de renovare și modernizare a ansamblului.

Comori și relicve

Racla cu moaște

Cea mai prețioasă comoară a mănăstirii o reprezintă racla cu moaștele Sfântului Pantelimon, Sfântului Mucenic Mina și Sfântului Mercurie. Racla este păstrată cu mare cinste în biserica mare.

Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului

O altă comoară deosebită este icoana Maicii Domnului, despre care se spune că are puteri tămăduitoare. Cunoscută drept „Axioniță”, icoana atrage zilnic zeci de credincioși și este renumită ca vindecătoare de boli, apărătoare de cutremure și primejdii. În cadrul restaurărilor recente, icoana a fost restaurată și așezată într-un iconostas nou, sculptat în lemn de tei, aurit în tehnica bolos.

De asemenea, în biserică se află o icoană impunătoare cu Sfântul Calinic de la Cernica, cu un fragment din sfintele sale moaște sigilat în ea – legătura directă a mănăstirii cu al doilea ei ctitor.

Sculptorul G.D. Anghel

În cimitirul mănăstirii este înmormântat sculptorul Gheorghe D. Anghel, cel care a realizat celebrul bust al lui Mihai Eminescu din fața Ateneului Român. Artistul și-a trăit ultimii ani ai vieții la Mănăstirea Pasărea, iar în muzeu se păstrează câteva din lucrările sale, inclusiv mulaje în ghips.

Sfintele de la Pasărea

Mănăstirea este legată de două sfinte importante: Sfânta Cuvioasă Filofteia de la Pasărea – mama Sfântului Calinic, Floarea Antonescu, călugărită aici sub numele Filoteia (†1833) – și Sfânta Cuvioasă Elisabeta de la Pasărea (1970–2014), schimonahie canonizată de Sfântul Sinod.

Osuarul – ritualul din noaptea de Înviere

Un amănunt mai deosebit legat de Mănăstirea Pasărea este legat de un ritual bizar, ce are loc în noaptea de Înviere. Credincioșii, alături de preoți și măicuțe, se roagă în subsolul mănăstirii, într-o încăpere mortuară, în care sunt așezate craniile maicilor care au trăit aici.

Osuarul (gropnița) se află sub biserica din cimitir și adăpostește osemintele maicilor care au viețuit aici de-a lungul a peste două secole. Galeria a fost mult timp necunoscută publicului larg și, timp de mulți ani, era deschisă doar în noaptea de Paște pentru o slujbă specială. Din informațiile recente, accesul la osuar este acum rezervat exclusiv vietuitoarelor mănăstirii, credincioșii nemaifiind primiți la această slujbă.

Indiferent dacă poți sau nu să cobori în osuar, simplul fapt că el există – sub picioarele tale, sub o biserică veche de aproape 200 de ani – adaugă Mănăstirii Pasărea o dimensiune aparte, un amestec de spiritualitate și memento mori pe care nu-l întâlnești prea des în împrejurimile Bucureștiului.

---

Viața monahală și activitatea socială

Mănăstirea Pasărea nu este doar un monument istoric – este un organism viu. Obștea de peste 130 de maici săvârșește zilnic Sfânta Liturghie și cele șapte laude, urmând tipicul Sfântului Sava – același tipic după care se conduce și „fratele geamăn” al Pasării, Mănăstirea Cernica. Legătura spirituală dintre cele două mănăstiri este profundă: același sfânt ctitor, același tipic, aceeași tradiție.

În cadrul Căminului de Bătrâne (înființat în 1990), sunt îngrijite cu dăruire în jur de 30-50 de persoane vârstnice, de către maici cu pregătire medicală specială. Seminarul Teologic Liceal Ortodox „Sfânta Filofteia” funcționează în legătură cu mănăstirea, formând generații de tinere în spiritul credinței și al valorilor creștine.

Obiective turistice în apropierea Mănăstirii Pasărea

Pădurea Pustnicu – Chiar lângă mănăstire, o rămășiță a Codrilor Vlăsiei, perfectă pentru o plimbare liniștită sau un picnic de duminică. Una dintre cele mai accesibile zone verzi pentru bucureșteni.

Lacul Pustnicu (Lacul Pasărea) – Situat pe malul căruia se află mănăstirea, un loc liniștit pentru relaxare și admirarea naturii.

Mănăstirea Cernica – La aproximativ 10 km distanță, „fratele geamăn” al Pasării. Ctitoria vornicului Cernica Știrbei din 1608, cu cele două ostroave ale sale și moaștele Sfântului Calinic. Dacă vizitezi Pasărea, Cernica este o completare firească.

Pădurea Cernica – Tot din vestitul Codru al Vlăsiei, în continuare un refugiu verde la marginea Bucureștiului.

Cum ajungi la Mănăstirea Pasărea

Cu mașina:

• Din București, pe DN3 (București – Călărași) până la Brănești, apoi la stânga pe DJ100 Brănești – Pasărea – Mănăstirea Pasărea (circa 3 km de la Brănești)
• Alternativ: DN3 București – Pădurea Pustnicu – Cozieni, apoi DJ100 Cozieni – Mănăstirea Pasărea
• Parcare disponibilă atât pe stradă, cât și în curtea mănăstirii (taxa de parcare în curte: circa 2-5 lei)
• Timp: 30–40 minute din centrul Bucureștiului, mai mult în orele de vârf pe DN3

Cu trenul:

• Gara Brănești (CFR, linia București – Călărași) – de la gară, circa 3 km pe jos sau cu taxi local
• Halta Cozieni – la doar 300 m de mănăstire, varianta ideală dacă vii cu trenul

Cu autobuzul / maxi-taxi:

• Maxi-taxi 503 de la Bucur Obor până în comuna Brănești, apoi 3 km pe jos
• Există și curse particulare din zona Pantelimon (de la Fabrica Antilopa) până în satul Cozieni, la 300 m de mănăstire

Program vizitare:

• Mănăstirea este deschisă zilnic. Accesul în curtea mănăstirii este liber
• Hramurile principale: Sfânta Treime (duminica Pogorârii Sfântului Duh – dată variabilă) și Adormirea Maicii Domnului (15 august) – în aceste zile așteptați-vă la aglomerație
• Cazare: mănăstirea nu dispune în mod regulat de spații de cazare pentru vizitatori; primirea se face doar ocazional și pe scurtă durată

❓ Întrebări frecvente (FAQ)

Ce hramuri are Mănăstirea Pasărea? Două: Sfânta Treime (prăznuit duminica Pogorârii Sfântului Duh) la biserica mare și Adormirea Maicii Domnului (15 august) la biserica din cimitir.

Cine a ctitorit Mănăstirea Pasărea? Mănăstirea are doi ctitori principali: arhimandritul Timotei (stareț la Cernica), care a ridicat prima biserică din lemn în 1813, și Sfântul Calinic de la Cernica, care a construit biserica mare din zid în 1846–1847. Al doilea ctitor este considerat cel mai important.

Ce moaște se află la Mănăstirea Pasărea? Mănăstirea deține o raclă cu părți din Sfintele Moaște ale Sfântului Pantelimon, Sfântului Mucenic Mina și Sfântului Mercurie. De asemenea, o icoană cu Sfântul Calinic conține un fragment din moaștele sale.

Ce este osuarul de la Mănăstirea Pasărea? Osuarul (gropnița) se află sub biserica din cimitir și adăpostește osemintele maicilor care au viețuit aici de-a lungul secolelor. A fost deschis în mod tradițional în noaptea de Înviere, dar accesul este acum rezervat vietuitoarelor mănăstirii.

Cât de departe este Mănăstirea Pasărea de București? Aproximativ 19 km de centrul Capitalei (kilometrul zero), circa 30–40 minute cu mașina pe DN3.

Se poate ajunge cu trenul la Mănăstirea Pasărea? Da. Cea mai bună opțiune este halta Cozieni (la doar 300 m de mănăstire). Alternativ, gara Brănești este la circa 3 km distanță.

Mai multe despre Mănăstirea Pasărea

Este Mănăstirea Pasărea monument istoric? Da. Din 1955, mănăstirea este inclusă în Lista Monumentelor Istorice din România, cu codul LMI IF-II-a-B-15301.

Care este legătura dintre Mănăstirea Pasărea și Mănăstirea Cernica? Cele două mănăstiri sunt considerate „surori gemene” – au același sfânt ctitor (Sfântul Calinic de la Cernica) și urmează același tipic monahal (al Sfântului Sava). Mama Sfântului Calinic, Floarea Antonescu, s-a călugărit la Pasărea sub numele Filoteia.

Există cazare la Mănăstirea Pasărea? Mănăstirea nu dispune în mod regulat de spații de cazare pentru vizitatori. Primirea se face doar ocazional și pe scurtă durată, în funcție de disponibilitate.

Ce alte mănăstiri pot vizita în zona Bucureștiului? În apropiere se află Mănăstirea Cernica (10 km), Mănăstirea Snagov (40 km nord) și Mănăstirea Căldărușani (35 km nord). Toate pot fi vizitate într-un circuit de o zi cu mașina.

Poate vrei să citești și…

Dacă ți-a plăcut povestea Mănăstirii Pasărea, am scris despre mai multe mănăstiri și obiective din împrejurimile Bucureștiului și din întreaga țară. Iată câteva recomandări de pe blog:

Mănăstiri din împrejurimile Bucureștiului:

• ⛪ Mănăstirea Cernica – 4 secole de istorie la marginea Bucureștiului – „fratele geamăn” al Pasării, ctitoria lui Cernica Știrbei, cu moaștele Sfântului Calinic
• ⛪ Mănăstirea Snagov – pe urmele lui Vlad Țepeș, pe insulă – pe insula din Lacul Snagov, cu misterul mormântului lui Vlad Țepeș
• ⛪ Mănăstirea Chiajna – între legendă și realitate – ruina romantică și blestemată de la marginea Capitalei

Mănăstiri și biserici din București:

• ⛪ Mănăstirea Antim – bijuteria brâncovenească ascunsă în centrul capitalei – ctitoria lui Antim Ivireanul, la doi pași de Palatul Parlamentului
• ⛪ Mănăstirea Mihai Vodă – un munte de istorie în centrul Bucureștiului – ctitoria lui Mihai Viteazul, mutată cu tot cu fundații
• ⛪ Biserica Domnița Bălașa – o bijuterie ascunsă după blocuri – povestea familiei Brâncoveanu pe Bd. Unirii

Mănăstiri din România:

⛪ Mănăstirea Trei Ierarhi – capodopera din inima Iașiului – cea mai frumoasă fațadă sculptată din România

⛪ Mănăstirea Cozia – ctitoria lui Mircea cel Bătrân pe malul Oltului – același secol XIV, aceeași intensitate istorică

⛪ Mănăstirea Rohia – Athosul românesc din Țara Lăpușului – liniștea și spiritualitatea lui Nicolae Steinhardt

⛪ Mănăstirea Crasna – raiul de la poalele Muntelui Ursoaia – un loc de o frumusețe rară

Dacă informațiile v-au fost utile nu uitați să ne ajutați cu un like și un share! Pentru mai multe informații, idei de călătorie și ultimele știri din turism abonați-vă la newsletter și urmăriți pagina de Facebook!