Cu cei mici la muzeu – pro și contra

Poate mulți vor spune că-s nebun, un copil de nici 2 ani și jumătate nu are ce căuta la muzeu. Sau cu atât mai mult la un muzeu de literatură. Nici eu nu eram sigur că o să iasă cu bine, dar la final mă bucur că am făcut-o.

Am început ziua „Tată&Fiică” în forță, cu un drum până la Muzeul Național al Literaturii Române din București. Pentru cine nu a citit din articolele anterioare, Eva are aproape 2 ani și jumătate. De ce să duci un copil de vârsta asta la muzeu, în loc de parc?

Vă pot spune că s-a bucurat din plin de experiență, țopăind de bucurie prin întreg muzeul, cu balonașul ei în mână. Mă bucura enorm când mă striga „tati-tati” și îmi arăta cu degețelul către o poză, carte, sau ce i se părea ei interesant.

Sunt conștient de faptul că la o vârstă atât de fragedă nu are cum să înțeleagă unde ne aflam, sau ce anume vede. Nu știa de Eminescu, „Moromeții”, sau de manuscrisul lui Creangă – „Amintiri din copilărie”, dar o bucurau luminile, modul în care erau prezentate exponatele, pozele, culorile.

Alte muzee bucureștene potrivite pentru pitici

Dacă un copil de 2 ani rămâne cu amintirea că a fost cu tati la muzeu și i-a plăcut, cu siguranță este un câștig. Iar peste ani, când va crește, va ști să treacă și pragul unui muzeu din când în când.

Sunt mai multe muzee în București unde puteți merge cu cei mici, pentru a prinde „gustul”. Aș putea aminti, cele mai potrivite pentru ei: Muzeul Antipa, Muzeul de Geologie, Muzeul Satului, Muzeul Militar, sau Casa Mărțișor – Casa Memorială Tudor Arghezi.

Sigur, vizita nu trebuie să fie prea lungă, să nu-l plictisească pe micuțul „explorator”. Ziua a continuat într-un mod și mai plăcut pentru ea, cu pizza și un film la cinema, pentru prima dată în viața ei. Dar când am ajuns acasă era încă fericită când o întrebam dacă i-a plăcut la muzeu.

Foste locații Muzeul Național al Literaturii Române

Un muzeu al literaturii românești a fost inaugurat încă din 1957, însă până în prezent și-a tot schimbat sediul. De parcă nu este dorit nicăieri.

În primii săi ani a fost găzduit pe Bd.Kisellef, nr.10, Casa Toma Stelian – actualul sediu al PSD. Apoi, în 1964 s-a mutat pe Str. Zambaccian, în fosta reședință a lui Mihail Sadoveanu. Aici rămâne aproximativ 2 ani.

Din 1967 se mută în Casa Kretzulescu, pe Bulevardul Dacia, unde rămâne o vreme îndelungată. Până în 2014 când instituția este evacuată. După o ședere provizorie la Casa Presei, Muzeul Național al Literaturii Române este relocat pe Calea Griviței. Iar din 2017 primește ca spațiu expozițional fosta casă a generalului Leon Mavrocordat, de pe Str. Nicolae Crețulescu. Pân` la urmă, tot la un Crețulescu a ajuns.

Mai exact, clădirea se află în spatele Bisericii Albe, de pe Calea Victoriei, lângă Hotel Radisson.

Exponate

În cei 65 ani de existență, muzeul a reușit să adune o colecție impresionantă de peste 300.000 exponate (manuscrise, obiecte personale ale unor scriitori, incunabule mai vechi de 500 de ani).

Muzeul este structurat pe 4 nivele și este foarte bine organizat, din punctul meu de vedere. Exponatele sunt clar prezentate, exista audioghiduri, explicații vizuale, filmulețe, chiar sculpturi și tablouri + o grămadă de poze.

Cel mai mult am apreciat manuscrisele, fiind foarte interesant să vezi hârtia pe care a fost scris pentru prima dată „Moromeții” de exemplu, în forma sa primară, cu toate corecturile sale. Am dat doar un exemplu, dar completez cu altele, precum manuscrisele operelor: „Luceafărul”, „Scrisoarea a II-a”, „La mormântul lui Pumnul”, „Cel mai iubit dintre pământeni”, sau „Amintiri din copilărie”.

Dacă înainte de Bacalaureat înjurai și te întrebai „de ce naiba au scris aștia toate astea”, poate aici ai să găsești răspunsul. Doar că sentimentul nu va fi de ură.. Cu siguranță va fi o atmosferă plăcută.

Într-o altă cameră am găsit sculptate figurile lui Arghezi, dar și pe Zdreanță, cu a lui cușcă. Și mai interesant, tot sculptați, sunt Eliade, Cioran și Eugen Ionescu. Aceștia stau la taifas, iar sculptura în lemn este inspirată dintr-o poză făcută la Paris, unde cei 3 s-au întâlnit.

Mi-au plăcut mult prezentările unor personaje celebre din opere literare, cu poze din filme și descriere. De exemplu pentru Vitoria Lipan, Ilie Moromete, sau Lică Sămădăul.

Camerele muzeului prezintă, pe rând, toți reprezentații de seamă ai literaturii noastre, de la primii care au pus mâna pe călimară, sau tipar, până la cei contemporani. De la literatură bisericească, până la reviste, cenacluri, dadaism.

Vizita la Muzeul Național al Literaturii Române – București

Adresa expoziția de bază: Str. Nicolae Crețulescu, nr.8

Program: Marți – Duminică 10:00 – 17:45, Luni – închis

Sediul din Calea Griviței 64-66, program Marți – Sâmbătă 10:00 -18:00, Luni și Duminică – închis

Bilete:
a) Biletele de intrare în muzeu – Sediul din Str. Nicolae Crețulescu 8
10 lei/zi/vizitator – adulţi
5 lei/zi/vizitator – pensionari, elevi, studenţi
gratuit – copii <7 / persoane cu dizabilități

Tot în patrimoniul Muzeului Național al Literaturii Române sunt incluse și 5 case memoriale din București: Tudor Arghezi – Mărțișor, Geoge și Agatha Bacovia, Ion Minulescu și Claudia Millian, Liviu și Fanny Rebreanu și Anton Pann.