Muzeul Național ”George Enescu„ – Redescoperim Bucureștiul – Ep.3

Continuând plimbarea prin centrul orașului, am ajuns la Muzeul Național de Istorie, însă nu am putut să îl vizitez în interior pentru că nu aveam unde să las bicicleta. Așa că am făcut câteva poze din exterior, am fotografiat și clădirea CEC situată vizavi, după care am pedalat pe Calea Victoriei, cu direcția Piața Victoriei.

Nu am apucat bine să mă urc pe bicicletă și deja o altă frumoasă bisericuță — Zlătari —, fix la bulevard, pierdută printre blocuri, mai să o ratez… repede-repede câteva poze din afară (cerșetorii strânși în fața bisericii nu mi-au dat încredere să intru), după care am oprit la pauza de hidratare la una din cafenelele din Pasajul Villacrosse, sau Valea Regilor, cum mulți îl cunosc.

Amănunte despre toate acestea în articole viitoare, acum vreau să dau skip câtorva kilometri pe Calea Victoriei și să ajung direct la apogeul plimbării, unde am petrecut cel mai mult timp — la Calea Victoriei nr. 141, Palatul Cantacuzino – Muzeul George Enescu.

Palatul Cantacuzino – Muzeul George Enescu

⚠️ Important pentru vizitatori în 2026

Palatul Cantacuzino este ÎNCHIS publicului începând din 2021, când au demarat lucrările de consolidare și restaurare. Din nefericire, povestea restaurării este una tipic românească: firma câștigătoare a licitației (Eldiclau SRL din Dolj) a intrat în insolvență în 2023, după ce executase doar 25% din lucrări în cei doi ani de contract, deși primise deja circa 3 milioane de euro din totalul de 5,5 milioane euro alocat. Ministerul Culturii a reziliat contractul, a acționat în judecată firma și a pregătit o nouă licitație, lansată la finalul anului 2025. Lucrările rămase de executat sunt estimate la 36 de luni, ceea ce înseamnă că palatul ar putea fi redeschis publicului cel mai devreme în 2028.

Până atunci, activitatea Muzeului Național George Enescu se desfășoară în celelalte două sedii din țară: Casa Memorială din Sinaia – Vila Luminiș și Casa Memorială din Tescani (județul Bacău). Evenimentele culturale din București sunt organizate cu sprijinul partenerilor, în alte locații.

Clădirea rămâne vizibilă și impresionantă din exterior — iar fațada, cu cei doi lei de la intrare și marchiza somptuoasă de sticlă, merită câteva minute de admirat chiar și de pe trotuar.

Intrare palat-  Muzeul George Enescu

Palatul Cantacuzino — bijuteria Căii Victoriei

Clădire somptuoasă, impunătoare, într-un frumos stil Art Nouveau și Beaux-Arts, este imposibil să nu îți atragă atenția când treci pe lângă ea și este, fără îndoială, una dintre cele mai frumoase clădiri din București.

Palatul a fost construit între 1898–1903 după proiectul arhitectului Ioan D. Berindei, pentru unul dintre cei mai bogați români ai vremii: Gheorghe Grigore Cantacuzino, poreclit „Nababul”. Om politic de prim rang, a fost primar al capitalei, ministru de finanțe, președinte al Senatului și de două ori prim-ministru al României. Șef al Partidului Conservator, prin averea și influența sa rivaliza cu însuși Regele Carol I.

Acesta era atât de bogat încât se spune că a dorit să își paveze curtea Castelului Cantacuzino din Bușteni cu monede de aur. Palatul de pe Calea Victoriei era celebru în Bucureștiul Belle Époque pentru marile baluri și seratele muzicale organizate de familia Cantacuzino — evenimente la care George Enescu era un obișnuit, alături de aristocrația română și străină a vremii.

Arhitectura — o operă colectivă de excepție

Ceea ce face Palatul Cantacuzino cu adevărat singular nu este doar stilul arhitectural, ci echipa de artiști adunați de Gheorghe Grigore Cantacuzino pentru decorarea sa — o constelație a artei române și europene de la 1900:

Picturile murale poartă semnăturile maeștrilor G.D. Mirea, Nicolae Vermont, Costin Petrescu și Arthur Verona — patru dintre cei mai importanți pictori români ai epocii. Vermont este autorul celebrei Țărăncuțe cu Cofă, vizibilă în camera de bilete.

Sculpturile și ornamentațiile exterioare și interioare sunt opera lui Emil Wilhelm Becker, în timp ce decorația interioară — tapierii, candelabre, lămpi, vitralii — a fost realizată de Casa Krieger din Paris, una dintre cele mai renumite firme de decorațiuni ale epocii.

Fațada atrage în mod deosebit atenția prin bogăția decorației sculpturale, iar frontonul circular de deasupra intrării este prevăzut cu stema princiară a Cantacuzinilor.

Din 2007, Palatul Cantacuzino este inclus în lista monumentelor Patrimoniului European — una dintre cele mai înalte recunoașteri posibile pentru un monument de arhitectură.

Cum a ajuns palatul muzeu — Povestea Marucăi și a lui Enescu

Gheorghe Grigore Cantacuzino moare în 1913, iar palatul îi revine fiului său Mihail G. Cantacuzino și soției acestuia, Maria Rosetti-Tescanu — cunoscută în epocă drept Maruca, una dintre cele mai fascinante figuri feminine ale aristocrației române. Mihail moare în 1929 în urma unui accident de mașină, lăsând-o pe Maruca singura proprietară.

Maruca Cantacuzino nu era o femeie obișnuită. Educată în Occident, pianistă talentată, prietenoasă cu George Enescu de mulți ani prin intermediul saloanelor muzicale pe care le organiza chiar în acest palat. După moartea lui Mihail, relația cu Enescu se adâncește, iar în 1937 cei doi se căsătoresc.

Cuplul a locuit între 1945 și 1946 în casa din spatele palatului, destinată inițial administrației clădirii — o locuință mult mai modestă față de splendoarea palatului propriu-zis, dar semnificativă pentru că aceasta a rămas ultima locuință a lui Enescu în București.

George Enescu moare la Paris în 1955, singur și în sărăcie — o soartă tristă pentru unul dintre cei mai mari muzicieni ai secolului XX. Maruca, stabilită între timp în Elveția, onorează promisiunea făcută și donează palatul și anexele sale statului român pentru înființarea unui muzeu dedicat soțului ei. Gestul se concretizează pe 19 iunie 1956, dată la care ia ființă oficial Muzeul Național George Enescu.

Îngerii muzicieni (Muzeul George Enescu)

Expoziția permanentă — ce poți vedea (când muzeul va fi redeschis)

Cele trei săli din palat sunt amenajate cronologic, urmărind viața marelui compozitor. Cuprind fotografii, manuscrise, diplome și medalii naționale și internaționale, busturi, statui și instrumente muzicale.

Prima sală se axează pe prima parte a vieții și a carierei artistului, care a început să cânte la vioară de la vârsta de 4 ani. Sunt expuse poze din copilărie, diplome diverse — printre care diploma de absolvire a Conservatorului din Viena —, prima vioară primită cadou de la vârsta de 4 ani, un pian.

A doua sală acoperă epoca maturității creatoare și a consacrării mondiale, cu focus pe evenimentele muzicale majore din Europa și de peste Ocean.

A treia sală este cea mai frumoasă din punct de vedere estetic și impresionează prin plafonul excepțional decorat și prin îngerii muzicieni care se desprind din tavan — un detaliu arhitectural unic. Aici se află alte două piane, masca mortuară și mulajul mâinilor lui George Enescu.

Expoziția cuprinde și fracul și costumul de academician al Academiei Române ale maestrului, obiecte personale și partituri ale operelor sale. Colecția este completă și emoționantă prin intimitatea pe care o oferă — nu e un muzeu de dimensiuni mari, dar fiecare obiect are o poveste.

Prima vioară a maestrului

Casa Memorială

Vizita se completa prin ieșirea din palat, înconjurarea clădirii și ajungerea la casa memorială din spate — ultima locuință din București a compozitorului și a soției sale. Mică și oarecum modestă în comparație cu palatul, interiorul a rămas nemodificat din 1955, de la moartea maestrului.

Un hol cu trei camere, două dormitoare și un salon de muzică — o vizită de maxim 10–15 minute, dar de o atmosferă aparte. E genul de loc unde simți că timpul s-a oprit, că omul tocmai a ieșit pe ușă și s-ar putea întoarce în orice moment.

Am intrat în curtea palatului, mi-am „parcat” bicicleta într-un loc mai retras și am intrat pe ușa încadrată de cei doi lei impozanți din piatră, acoperită de marchiza de sticlă care aduce a scoică uriașă. Intru și un nene paznic îmi atrage atenția că fotografiatul în incinta muzeului este interzis — ușor ofticat, ajung la bilete. Doamna îmi dă o veste bună: intrarea e gratuită (abia mai târziu am aflat că 26 ale fiecărei luni era zi de acces gratuit — ce noroc pe mine!). Norocul mi-a întors spatele imediat: taxa foto — 30 RON. Extraordinar de mult pentru 3 săli și o casă memorială. Dar am plătit și nu am regretat.

Medalii și decorații naționale și internaționale

Muzeul George Enescu în rețeaua memorială

Este unul dintre cele trei muzee dedicate lui George Enescu, alături de:

• Vila Luminiș din Sinaia — casa de vară a maestrului, deschisă vizitatorilor
• Casa Memorială din Liveni, județul Botoșani — locul de naștere al artistului, în satul Liveni-Vârnav

Dintre cele trei, Vila Luminiș din Sinaia este singura alternativă accesibilă în prezent din București, la aproximativ 120 km distanță. Merită combinată cu un weekend în Sinaia.

Salonul de muzică (Muzeul George Enescu)

Informații practice 2026

🆕 ⚠️ ATENȚIE: Palatul Cantacuzino și Casa Memorială din București sunt ÎNCHISE publicului pentru lucrări de consolidare și restaurare. Nu există termen oficial de redeschidere, dar estimările minime indică 2028.

Celelalte sedii deschise:

Vila Luminiș — Sinaia

• Adresă: Str. Yehudi Menuhin nr. 2, cartier Cumpătu, Sinaia
• Program: Marți–Duminică, 10:00–17:00 / Luni: Închis

Secția Tescani — jud. Bacău

• Adresă: Str. Dumitru și Alice Rosetti Tescanu nr. 9, com. Berești-Tazlău
• Program: Marți–Duminică, 10:00–17:00 / Luni: Închis

Site oficial muzeu: www.georgeenescu.ro Bilete online: disponibile pe site-ul oficial

Primul dormitor

Tarife (aplicabile la sediile deschise):

• Adulți: 20 lei
• Elevi/studenți: reducere 75% (5 lei)
• Pensionari și alte categorii: reducere 50%
• Data de 26 a fiecărei luni: acces gratuit
• Ghidaj: disponibil în română, engleză și franceză, cu programare la office@georgeenescu.ro sau 021.318.14.50 (minim 24h înainte)

Al doilea dormitor – probabil al soției