Orașul Dogilor atrage anual în jur de 30 milioane de vizitatori, ceea ce îl transformă într-una dintre marile atracții ale lumii. Sunt atât de multe de vizitat, încât este greu să alegi dintre ele. Peste 100 de biserici, numeroase palate, muzee, sute de canale și poduri.. Este greu să nimerești la țintă, mai ales dacă vezi orașul în grabă. În acest al doilea articol despre Veneția încercăm să facem un Top 9 obiective turistice din Veneția, cele care trebuie neapărat văzute. Primul articol îl găsiți aici.
9. Bazilica Santa Maria della Salute
Santa Maria della Salute este a doua cea mai importantă biserică din Veneția, după Bazilica San Marco, primind distincția de basilica minor (titlu dat celor mai importante biserici din credința catolică, următorul rang după cele 4 basilica majores de la Roma).
Este situată pe o mică fâșie de pământ, în cartierul Dorsoduro și este una dintre așa-numitele biserici ale ciumei. În vara anului 1630, un val de ciumă ajunge pe insulă, iar populația Veneției este decimată. 46.000 de venețieni și-au pierdut viața (aproape cât este populația orașului astăzi) și peste 94.000 oameni din întreaga lagună.
Ca peste tot în Europa, nu s-au luat măsuri de igienă și eradicare a șobolanilor care răspândeau boala, ci s-a considerat că mai trebuie ridicată o biserică. După ce numeroasele procesiuni și rugăciuni nu au avut efect, s-a urmat exemplul din 1576, epidemia anterioară, „stopată” prin proiectarea bisericii Il Redentore.
S-a decis să fie închinată Fecioarei Maria, iar Senatul și-a asumat o sărbătoare anuală, la data de 21 noiembrie, numită Festa della Madonna della Salute. Conducătorii orașului făceau un pod de pontoane, pe care se traversa Canal Grande, între Basilica San Marco și noua biserică. Festivitatea are loc și în zilele noastre.
Interior și exterior
Edificiul este susținut de 1000.000 de piloni din lemn, iar construcția a fost realizată din piatră de Istria și piatră acoperită cu praf de marmură. Are o formă octogonală, cu două cupole și două clopotnițe. Longhena, arhitectul care a proiectat Salute, afirma plin de mândrie: „Am creat o biserică în formă de rotondă, o lucrare nou inventată, nemaiconstruită în Veneția, o lucrare foarte vrednică și dorită de mulți. Această biserică, având misterul închinării sale, fiind dedicată Sfintei Fecioare, m-a făcut să mă gândesc că Dumnezeu mi-a transmis puțin talent pentru a construi biserica în … formă de coroană.”
În vârful frontonului este amplasată o statuie a Fecioarei Maria, iar fațada este decorată cu sculpturi ale celor 4 evangheliști, printre altele.
La interior se remarcă altarul baroc, care adăpostește icoana Madonna cu pruncul, ce datează din sec. XII, adusă din Heraklion în 1669, înainte ca orașul să cadă sub ocupația otomană. Statuia cu „regina cerurilor alungând molima” este o capodoperă, iar artiști precum Tintoretto și Tițian, născuți în Veneția, și-au pus amprenta în pictura interioară.
Apropo de ciumă, termenul de „carantină” este strâns legat de Veneția. În timpul ciumei din sec. al XIV-lea, navele erau nevoite să ancoreze timp de 40 zile (quaranta giorni), până aveau dreptul să intre în port. Acest lucru a început în portul Ragusa (actualul Dubrovnik), ce se afla sub stăpânire venețiană la acea vreme.
8. Cartierul Cannaregio și Ghetoul Evreiesc
Cannaregio este al doilea cartier al Veneției ca mărime, fiind de mult timp punctul de legătură al insulei cu zona continentală. Deși mai multe palate au fost construite spre Canal Grande, cartierul s-a extins ca zonă de locuit pentru clasa muncitoare.
În 1516 evreii au fost constrânși să locuiască în așa numitul ghetou venețian (de aici s-a răspândut termenul de ghetto). Zona era închisă, iar porțile sale erau păzite de gărzi. Nimeni nu avea voie să părăsească zona de la răsărit până la apus
Restricțiile puse evreilor aveau să dureze timp de 280 ani, până în 1797, când trupele franceze conduse de Napoleon cuceresc orașul, iar cetățenii își recapătă libertatea.
Mai multe edificii se pot vizita astăzi, precum sinagogi, un Muzeu de Artă Evreiască, dar și numeroase magazine și restaurante cu specific.
7. Puntea Suspinelor
Puntea Suspinelor este un pod din Veneția, unul din locurile emblematice ale orașului. A fost construit în anul 1600, având rolul de trecere din camera de interogare ce se afla în Palatul Dogilor, către noua închisoare, clădiri despărțite de un canal (Rio de la Canonica).
Prigioni Nuove avea să fie prima clădire din lume, ridicată special pentru a avea rol de închisoare. În afară de cei aflați în gondolă, sau taxi, podul poate fi văzut doar din două locuri ale orașului: Ponte della Canonica și Ponte della Paglia.
Numele său este dat de suspinele condamnaților, care mergând din Palatul Dogilor spre temniță, aici puteau vedea pentru ultima dată lumina Soarelui, dar și frumusețea Veneției și Insula San Giorgio Maggiore.
Denumirea de „Puntea suspinelor” avea să devină legendară, sintagma fiind folosită ulterior în opere de artă, ca titlu de album muzical, sau în cinematografie. Mai multe structuri din lume aveau să poarte acest nume, precum Puntea Suspinelor din Oxford, dar și Cambridge, una în New York, dar și puente de los Suspiros din Lima, Peru.
6. Insulele Murano, Burano și Torcello
Deși sunt insule aparte de Veneția, cele 3 insulițe fac parte din lagună și sunt obiective frecventate de turiștii care sosesc în Orașul Dogilor. Sunt accesibile cu vaporetto și fiecare dintre ele are un farmec aparte.
Insula Murano este celebră în toată lumea datorită sticlei confecționate aici. Adevărate opere de artă sunt realizate în fabricile de sticlă și pot fi achiziționate suvenire speciale.
Burano a devenit cunoscută datorită caselor colorate, care oferă un peisaj deosebit.
Torcello este cea mai mică dintre insule, cu o populație actuală de doar 20 locuitori permanenți. Cu toate acestea, în urmă cu un mileniu era cea mai populată insulă din lagună. Astăzi este vizitată pentru aspectul rural și ritmul de viață mult mai liniștit decât cel din Veneția.
5. Podul Rialto
Un alt punct emblematic al Veneției, Podul Rialto este unul dintre cele 4 poduri care traversează Canal Grande și cel mai vechi dintre acestea. Istoria sa începe în 1173, când un pod plutitor, din lemn, făcea legătura între San Marco și San Polo. Numele podului ponton era Ponte della Moneta.
După ce Piața Rialto a crescut în importanță, iar fluxul de oameni a crescut, s-a decis construirea unui pod din lemn, în 1255. Avea să primească și o denumire nouă, care să amintească de piața cu pricina. Noul pod era format din două rampe mobile, care se uneau. Acest lucru făcea posibilă navigația pe sub pod. Cu timpul s-au deschis și spații comerciale pe cele 2 margini ale podului, lucru ce a contribuit la întreținerea acestuia.
Totuși, în 1310 a fost ars parțial în timpul unei revolte, iar în 1444 se prăbușește sub greutatea mulțimii de oameni care priveau o paradă de bărci. În 1514 are loc un incendiu devastator în zona Rialto, iar ideea unui pod din piatră devine tot mai luată în seamă.
În anul 1551 se ține un concurs pentru proiectul noului pod din piatră, iar printre proiectanți s-a numărat și Michelangelo. Totuși a fost ales un localnic, Antonio da Ponte, care a folosit ideea vechiului pod din lemn, cu 2 rampe înclinate ce se întâlnesc într-un portic central. De asemenea, pe fiecare parte a porticului se găsesc rampe acoperite ce găzduiesc magazine. Noul pod a fost inaugurat în 1591.
O perioadă bună în care să te afli în Veneția, cu noile construcții ale Podurilor Rialto, Puntea Suspinelor și Bazilica Salute.. Poate mai puțin partea cu ciuma.
4. Palatul Dogilor
Una dintre cele mai celebre clădiri din Veneția, palatul a fost reședința dogilor, autoritatea supremă ce a condus Veneția timp de sute de ani. Practic se confundă cu istoria orașului, fiind prezent, sub o formă sau alta, de la începuturile sale până astăzi.
Deși în anul 810 dogele de la acea vreme decide să mute palatul de pe insula Malamocco în zona Rialto de astăzi, clădirea actuală putem spune că își are originile undeva prin anul 1340, când are loc o creștere considerabilă a numărului membrilor Marelui Consiliu, fiind necesar un spațiu adecvat.
Noul palat gotic are diverse influențe în arhitectura sa, inclusiv orientale, date fiind legăturile comerciale pe care Veneția le avea prin toată Europa. Pe parcursul secolelor palatul este puternic avariat de 3 incendii puternice, dar a avut parte și de numeroase procese de renovare și extindere.
Din 1797, când Veneția este cucerită și dogii pierd puterea, palatul este ocupat de diverse birouri administrative, de Biblioteca Marciana, până începe să se degradeze. Devine muzeu în 1923, iar în zilele noastre primește peste 1 milion de turiști anual.
În timpul vizitei Palatului Dogilor se poate trece și prin Puntea Suspinelor, despre care am discutat mai sus.
3. Bazilica San Marco
Bazilica San Marco, o capodoperă arhitectonică și simbol emblematic al Veneției, este o adevărată bijuterie strălucitoare în inima Piața San Marco. Edificiul, cunoscut și sub denumirea de Chiesa d’Oro (Biserica de Aur), datorită strălucirii mozaicurilor sale care captează și reflectă lumina, este un amestec armonios de stiluri arhitectonice care povestesc istoria bogată a Republicii Venețiene.
Construcția bazilicii, dedicată Sfântului Marcu, patronul orașului, a început în anul 828, când relicvele Sfântului Marcu au fost aduse din Alexandria de Egipt. Edificiul actual a fost însă finalizat în secolul al XI-lea, fiind reconstruit după ce un incendiu a distrus predecesorul său.
Este un exemplu impresionant de arhitectură bizantină, un stil care a fost adus în Veneția de meșteri și artiști care locuiau în oraș după ce au fugit din Constantinopol în urma cuceririi acestuia de către cruciați.
Pentru perioade îndelungate, Bazilica San Marco a servit nu doar drept loc central de cult, dar și drept manifestare a puterii și bogăției veneţiene, unde erau încoronati dogii și se desfășurau importante ceremonii publice. Este o emblemă a identității venețiene, cu turnul său Campanile dominând Piazza San Marco și cu cele patru cai de bronz – copii ale celor care odinioară stăteau deasupra intrării în Hipodromul din Constantinopol.
Arhitectura bazilicii
Exteriorul bazilicii este o ilustrație vie a bogăției și puterii Veneției. Fațada este încrustată cu o serie de ornamente prețioase, cum ar fi statuile și mozaicurile care reprezintă scene biblice, cea mai renumită fiind înfățișarea trasportului trupului Sfântului Marcu în Veneția. Cupolele bazilicii aduc aminte de influența orientală, în timp ce turnul clopotniță, campanila, domină peisajul.
Interiorul bazilicii este acoperit de mozaicuri realizate în tehnica „a tesserae”, care prezintă scene din Vechiul și Noul Testament, însumând aproximativ 8.000 de metri pătrați de arte vizuale, fiind unul dintre cele mai extinse spații acoperite de acest gen de pictură din lume. Auriul predomină, dat de foliile de aur aplicate pe sticlă, care dau acea strălucire aparte, de unde și denumirea de „Biserica de Aur”.
Printre comorile sale, bazilica găzduiește Pala d’Oro, un renumit altar din aur încrustat cu pietre prețioase, iar Tesoro (Tezaurul) conține un vast amalgam de obiecte sacre și opere de artă bizantină și islamice, martori ai vastei influențe comerciale și culturale a Veneției.
Bazilica San Marco este nu doar un monument religios, ci și un simbol al identității venețiene, care a supraviețuit de-a lungul secolelor, rezistând inundațiilor, schimbărilor politice și turismului de masă. Zilnic, mii de oameni trec prin porțile sale pentru a se minuna la frumusețea sa neschimbată și pentru a simți amprenta istorică a unui oraș care a fost cândva un centru al comerțului și al artei în lumea mediteraneană. Vizitarea bazilicii San Marco este o călătorie în timp, o imersiune în splendoarea și istoria bogată a Veneției.
Caii de bronz de la San Maro
Una dintre cele mai fascinante povești pe care le găsești în Veneția este cea a cailor de pe frontispiciul bazilicii. Caii de la San Marco, cunoscuți și sub numele de „Caii de bronz”, sunt patru statui ecvestre de mărime naturală care au o istorie foarte interesantă.
Se crede că originile statuilor se află în Antichitate, posibil realizate în secolul al IV-lea sau al II-lea. Cu toate acestea, detalii specifice despre originile lor timpurii rămân neclare. Inițial, ele ar fi fost create pentru a decora Hipodromul din Constantinopol, centrul sportiv și social al capitalei imperiale bizantine.
În perioada cruciadelor, în anul 1204, în timpul celui de-al patrulea război al cruciadelor, Veneția a jucat un rol principal în capturarea Constantinopolului. Când cruciații au jefuit orașul, caii au fost printre numeroasele opere de artă pe care venețienii le-au transportat înapoi la Veneția.
După ce au fost aduși în Veneția, caii au fost așezați pe fațada Bazilicii San Marco, deasupra intrării principale, devenind un simbol al puterii și bogăției Veneției. Ei au stat aici timp de secole, expuși elementelor și privind Piața San Marco și Bazilica.
Cu trecerea timpului și expunerea prelungită la condiții meteo variate, statuile au început să se deterioreze. În 1980, din dorința de a le proteja, caii originali au fost mutați în interiorul bazilicii pentru a fi prezervați. Ceea ce mulți vizitatori văd astăzi pe fațada bazilicii sunt replici; cele autentice pot fi văzute în Muzeul Bazilicii San Marco.
2. Piazza San Marco și Campanile
Piazza San Marco, inima culturală și socială a Veneției, rezistă ca un simbol al grandorii și eleganței italiene. Cunoscută și ca „salonul Europei”, această piață emblematică este îmbrățișată de arhitectura gotică și bizantină și se desfășoară ca un teatru sub cerul deschis, unde istoria și prezentul se împletesc într-un dans delicat.
Piazza San Marco, încadrată de clădiri majore cum ar fi Bazilica San Marco, centrul spiritual al orașului, cu ale ei cupole opulente și mozaicurile aurite, alături de Campanila, turnul care oferă o vedere panoramică asupra acoperișurilor orașului și a serenissimei lagune venețiene. Atracția nu se oprește aici. Palatul Dogilor, odată centrul puterii politice a Republicii Venețiene, stă ca o comoară arhitectonică.
La nivelul solului, pavajul geometric al pieței se transformă într-un podium pentru cafenele istorice precum Caffè Florian şi Quadri, unde un espresso sau un spritz se bucură de acompaniamentul muzicii clasice live.
În ciuda inundatiilor periodice, fenomenul „acqua alta”, care aduce o frumoasă, dar uneori nefavorabilă, relație cu apa, Piazza San Marco rămâne imperturbabilă în fața trecerii timpului.
Campanila
Campanila din Veneția, cunoscută ca Campanile di San Marco, este un turn clopotniță iconic situat în Piazza San Marco. Inițial construită în secolul al IX-lea, versiunea actuală a campanilei datează din 1912, după ce originalul s-a prăbușit în 1902. Înălțându-se la peste 98 de metri, este cea mai înaltă structură din Veneția și servește ca simbol al orașului.
Turnul are o structură simplă, cu o formă pătrată și este fără ornamente excesive, ceea ce îl face diferit față de stilul opulent bizantin al Bazilicii San Marco. În partea de sus a turnului se află o cameră, unde sunt suspendate cinci clopote. Fiecare clopot avea în trecut o funcție specifică, cum ar fi anunțarea deschiderii și închiderii pieței sau convocarea consiliului orașului.
Campanila este de asemenea faimoasă pentru vârful său, care găzduiește un înger auriu ce funcționează ca indicator de vânt. Vizitatorii pot urca în turn pentru a privi vederea spectaculoasă a orașului și a lagunei Venețiene.
Ascensiunea în turn se poate face pe jos sau, în zilele noastre, cu un lift, facilitând accesul turiștilor de toate vârstele sau celor cu mobilitate redusă. Vizita campanilei oferă ocazia unică de a vedea Veneția de la înălțime, cu o panoramă care cuprinde acoperișurile roșii ale orașului, canalele înguste și cupola grandioasă a Bazilicii San Marco.
1. Canal Grande
Indiferent de clădirile fascinante, pline de istorie și de povești, până la urmă Veneția este despre podurile și canalele sale. Și nici un alt canal venețian nu se poate compara cu Canal Grande și cu frumusețile pe care le poți descoperi în urma unei plimbări pe acesta.
Canalul Grande, cunoscut sub numele de „Canalazzo” de către locuitorii Veneției, este cel mai mare și mai important canal din acest oraș străvechi. Arcuindu-se printr-un traseu în formă de S inversat, canalul se întinde pe aproximativ 3.8 kilometri și variază în lățime între 30 și 90 de metri.
Este artera principală a Veneției, flancată de aproximativ 170 de clădiri istorice, unele dintre care datează din secolele al XIII-lea până în al XVIII-lea. Aceste edificii erau casele familiilor nobiliare venețiene și reflectă bogăția și importanța prin arhitectura lor, care îmbină stiluri gotice, renascentiste și baroce.
Canalul Grande este traversat de patru poduri: ilustrul Ponte di Rialto (cel mai vechi și cel mai faimos), Ponte dell’Accademia, Ponte degli Scalzi și relativ recent construitul Ponte della Costituzione. Între acestea, Rialto rămâne punctul central al vieții comerciale și turistice din oraș.
Navigarea pe Canalul Grande este dominată de gondole tradiționale și vaporetti (autobuzele de apă ale orașului), care transportă atât localnicii cât și turistii. Călătoria pe apă oferă o perspectivă unică asupra majestății și istoriei Veneției. De la apus la răsărit, priveliștile sunt deseori spectaculoase, cu clădirile vechi reflectându-se în apă, legând prezentul de trecutul ilustru al Republicii Venețiene.
Alte atracții turistice din Veneția
Teatrul la Fenice
Teatrul La Fenice este unul dintre cele mai renumite și importante teatre de operă din lume. Fondat în 1792, teatrul a fost de nenumărate ori distrus și reconstruit de-a lungul existenței sale, asemeni păsării Phoenix al cărei nume îl poartă.
Interiorul La Fenice, reconstruit în spiritul somptuosului stil original, este decorat în tonuri de aur și albastru, cu scaune de catifea roșie, cristale strălucitoare și ornamente aurite. Teatrul a găzduit premiere de opere faimoase de compozitori iluștri precum: Rossini, Bellini, Donizetti și Verdi, consolidând reputația Veneției ca un centru crucial în istoria muzii clasice.
Bazilica Santa Maria Gloriosa dei Frari
Bazilica Santa Maria Gloriosa dei Frari, cunoscută de obicei ca „I Frari”, este una dintre cele mai mari biserici din Veneția și un exemplu remarcabil de arhitectură gotică italiană. Construită în secolul al XIV-lea de către franciscani, care au venit în Veneția în secolul al XIII-lea, biserica este situată în cartierul San Polo.
I Frari este cunoscută nu numai pentru arhitectura ei impunătoare, dar și pentru colecția sa de artă, care include lucrări de artiști italieni faimoși. Unul dintre elementele cele mai remarcabile este altarul, realizat de frații venezieni Pietro și Ambrogio Lombardo.
Dar poate cel mai celebru obiect de artă aflat în Frari este „Asunta”, un uimitor tablou al lui Titian, care decorează altarul și care este considerat unul dintre cele mai mari capodopere ale Renașterii Venețiene. De asemenea, mormântul lui Titian se găsește în această biserică, marcând aprecierea orașului pentru contribuția sa la artă. Alte monumente funerare din interior incluzând pe cele ale sculptorului Antonio Canova și al pictorului Francesco Hayez, împreună cu multe alte personalități de frunte ale Veneției.
Structura mare și aerisită a bisericii conține numeroase capele laterale, fiecare dintre ele îmbogățită cu arte sacre. Tavanul înalt și coloanele robuste adaugă la sentimentul de grandoare care caracterizează interiorul, în timp ce lumina naturală filtrează prin ferestre mari, iluminând interiorul și capodoperele artistice. Bazilica dei Frari este un sit esențial pentru vizitatorii Veneției, nu doar ca loc de cult, ci și ca muzeu de artă sacră și ca păstrătoare a istoriei și culturii venețiene.
Librăria Acqua Alta
Librăria Acqua Alta, cunoscută pentru atmosfera sa unică și pentru modul neconvențional de a depozita cărțile, este o adevărată comoară într-un oraș faimos pentru apele sale. Numele „Acqua Alta” vine de la fenomenul periodic de inundații din Veneția, când mareea ridicată (acqua alta în italiană) inunda străzile și piețele.
Această librărie pitorească este cunoscută pentru organizarea creativă a cărților: în loc să le păstreze pe rafturi tradiționale, le aranjează în bărci, cazi de baie, și chiar într-o gondolă mare, care acționează ca punct central al spațiului. Acest mod de a aranja face ca librăria să fie rezistentă la apele care se pot năpusti în interiorul magazinului în timpul inundațiilor.
Interiorul este un labirint alături de cărți vechi și noi, printuri, postere, și hărți, toate amestecate într-un mod care pare haotic, dar curios de funcțional. Vizitatorii sunt încurajați să exploreze și să descopere comori ascunse pe măsură ce navighează prin „canalele” de cărți.
Un alt aspect unic al librăriei este „scara” sa construită din cărți vechi, care conduce la o fereastră care oferă vederi pitorești peste canalele venețiene. Aceasta este o atracție în sine, oferind oportunități perfecte pentru fotografii.
Librăria Acqua Alta este mai mult decât un loc unde se vând cărți; este o experiență culturală, un omagiu adus modului venețian de viață și o demonstrație de adaptabilitate și reziliență în fața provocărilor naturii. Este un etalon al creativității și al dragostei pentru cărți, care atrage atât localnici, cât și turiști din întreaga lume.
Scala Contarini del Bovolo
Scala Contarini del Bovolo, situată în inima Veneției, este o capodoperă arhitectonică ce exemplifică meșteșugit spiralele în designul venețian – un fenomen rar în regiune. Acesta face parte din Palazzo Contarini del Bovolo şi a fost conceput ca o extensie prestigioasă a reşedinţei familiei Contarini, o familie nobilă ce a dat oraşului numerosi dogi.
Construită la sfârșitul secolului al XV-lea, treptele spiralate ale cărui nume „bovolo” înseamnă „melc” în dialectul venetian, descriu forma sa unică. Acestea combină stilurile gotic, bizantin și Renaissance, caracteristici care se reflectă în aspectul variat al coloanelor, balustradelor şi finisajelor care ornează scara.
Scala este cunoscută mai ales pentru aspectul său pitoresc, cu un traseu ce urcă în spirală până la un belvedere (un punct panoramic) de unde vizitatorii se pot bucura de privelişti spre acoperişurile oraşului şi spre clopotnița San Marco în depărtare.
Această structură nu este doar un punct de atracție pentru turiști, ci și un simbol al influenței și puterii familiei Contarini în Veneția. Cu toată frumusețea sa ascunsă, Scala Contarini del Bovolo este o mărturie vie a bogăției culturale și arhitecturale a Veneției.
Piața Rialto
Piața Rialto din Veneția este unul dintre cele mai importante și vechi centre comerciale ale orașului. Istoria acestei piețe se întinde pe mai multe secole, fiind locul unde venețienii au tranzacționat o varietate largă de mărfuri, de la alimente la textile și condimente rare.
Centrul pieței este dominat de Ponte di Rialto, unul dintre cele mai cunoscute și fotografiate poduri din Veneția, care traversează Canalul Grande.
La căderea și răsăritul soarelui, piața este plină de viață, cu localnici și turiști care împart spațiul vibrant. În împrejurimi, te poți răsfăța cu vinuri locale, fructe de mare proaspăt prinse sau poți cumpăra suveniruri din micile buticuri și tarabe.
Pe lângă podul Rialto, piața este înconjurată de mercati, piețele de pește și legume, unde comercianții strigă prețurile produselor de calitate în aerul dimineții. Clădirile colorate și istorice adăugă un farmec aparte, iar piața este un loc excelent pentru a experimenta viața locală venețiană.
Mercati di Rialto se menține un centru pulsant al vieții urbane, un amestec de istorie, cultură și activitate zilnică, care face din Piața Rialto un punct de referință pentru orice vizită în Veneția.
Piața Rialto din Veneția este unul dintre cele mai importante și vechi centre comerciale ale orașului. Istoria acestei piețe se întinde pe mai multe secole, fiind locul unde venețienii au tranzacționat o varietate largă de mărfuri, de la alimente la textile și condimente rare.
