Am povestit în urmă cu ceva timp despre infotripul din Turcia, când am vizitat Kusadasi, Bordum și Marmaris, însă am omis să amintesc de cea mai facinantă experiență avută aici și anume vizita la Pamukkale.

Pamukkale este perla Turciei și una dintre cele mai frumoase locuri din lume. Văzute din depărtare ca fiind o mare întindere de gheață, terasele de la Pamukkale reprezintă de fapt rezultatul fabulos al unui fenomen natural.

Apa termală bogată în carbonat de calciu iese la suprafață la temperaturi foarte mari și se depozitează în bazine, care sunt de fapt piscine naturale.

Atunci când bazinele sunt pline, surplusul de apă se scurge, formându-se bazine adiacente, mai mici. Calciul din apă ramâne pe pereții dealurilor, fapt ce explică albul imaculat care domină peisajul.

În acest mod s-au format, pe o suprafață de aproximativ 2km și jumătate lungime, respectiv jumătate de km lățime, un colos alb, cu ziduri, cascade, piscine și stalactite, asemeni unui castel de bumbac.

După ce ești obligat sa îți lași încălțările la intrare, pentru a nu deteriora mediul, ai șansa să te bălăcești într-una din numeroasele piscine naturale, formate în vârful muntelui și pline cu apă termală de 32-33 de grade.

Acest lucru permite sa faci baie mai bine de jumătate de an, fără să conteze prea mult temperatura de afară. Peisajul minunat văzut de la înălțime, cascadele care se formează la căderea apei dintr-un bazin în altul și proprietățile terapeutice ale acesteia întregesc acest loc de vis, în care aș dori să revin de cât mai multe ori.

De aceste proprietăți terapeutice ale apelor termale din această regiune au profitat și romanii, mari ”fani” ai băilor de tratament. În anul 129 Î.Hr. orașul grecesc Hierapolis, situat pe acest platou, a fost inclus în Imperiul Roman, devenind o destinație preferată pentru nume mari în istorie, precum Cleopatra, Marcus Antonius, sau împărații romani Adrian și Nero.

Defapt Cleopatra este un nume care apasă greu în turismul de la Pamukkale, datorită legendei conform căreia o piscină din orașul Hierapolis a fost oferit acesteia cadou de către Marcus Antonius. Aceeași legendă spune că cine face baie Piscina Cleopatrei întinerește câțiva ani…deci bălăceală plăcută!

Hierapolis nu a fost un oraș important, astfel încât nu găsim ruinele unor construcții impunătoare, ca în Efes de exemplu. Aici au fost ridicate însă două sanctuare, unul în onoarea lui Apollo, zeul Soarelui, iar celălalt lui Hades, zeul morții.

Se pare că destul de multe persoane au murit în Antichitate din cauza gazelor toxice emanate aici, lucru pentru care s-a ridicat sanctuarul respectiv.

La Pamukkale se ajunge destul de ușor. Dacă vă aflați în sejur pe litoralul turcesc, în Kușadasi, Bodrum, Marmaris sau Antalya, cu siguranță o să fiți asaltați de diverși pentru o excursie de o zi la Pamukkale.

Distanța este de 200-250 km, dar merită cu prisosință fiecare km și fiecare minut de așteptare în autobuz…sau în mașina personală, drumul fiind foarte simplu.

Dacă doriți sa mergeți special în Turcia pentru Pamukkale, nimic mai simplu. Orașul Denizli, aflat la 20 km este deservit de un aeroport! Denizli este recunoscut pentru bumbacul său de calitate, poate veniți și cu ceva suvenire.

Intrarea la Pamukkale costă 20 lire turcești (aproximativ 10 euro), iar prețul include și vizitarea ruinelor Hierapolisului. Pentru a te întinerii în Piscina Cleopatrei trebuie să mai scoți din buzunar 25 lire.

Deși cam peste tot în Turcia se primesc fără probleme euro, dolari, orice, bani să fie, intrările la obiectivele turistice se plătesc în general cu moneda locală.

Dacă vă petreceți concediul într-una din stațiunile turcești mai sus menționate, cedați tentației și insistențelor organizatorilor și luați parte la vizita acestui loc minunat.