Calea Victoriei reprezintă de peste 300 de ani principalul bulevard al Bucureștiului, poate cea mai boemă zonă și locul de promenadă preferat de elita țării din vremuri apuse.

De-a lungul timpului, aici își dădea întâlnire clasa aristocrată, fiind binecunoscute pe atunci balurile ținute la Palatul Cantacuzino, iar artiștii, scriitorii, gazetarii, oamenii politici sau sportivii își beau cafeaua la Restaurantul Capșa.

Toate familiile bune ținteau un loc pe Calea Victoriei pentru a-și ridica o casă, o vilă, un palat, iar negustorii se băteau pentru a-și deschide magazine, hanuri și restaurante pe principala arteră, cel mai bun vad comercial. Bineînțeles au apărut și numeroase biserici și mănăstiri. Aici a locuit printre alții și Alexandru Ioan Cuza, iar bulevardul a devenit unul istoric odată cu ridicarea Palatului Regal.

Muzeul Național de Istorie

Înainte de a fi inaugurată de Constantin Brâncoveanu, strada nu făcea parte din București. Porțiunea dintre Națiunile Unite și intersecția cu Bd. Elisabeta (Grand Hotel Du Bulevard) se numea Ulița Mare spre Sărindar, întrucât făcea legătura cu vechea biserică Sărindar, demolată între timp, se afla pe locul actualului Cerc Militar. Porțiunea de drum dintre Cercul Militar și Piața Victoriei purta numele de Drumul Brașovului.

Palatul C.E.C.

Bulevardul ia naștere la începutul secolului al XVIII-lea, în jurul anului 1702, atunci când Constantin Brâncoveanu taie o mare parte din secularii codrii ai Vlăsiei, pentru a face legătura între palatul său de lângă Curtea Veche și noul Palat de la Mogoșoaia.

Noua stradă primește numele Podul Mogoșoaiei, întrucât era pavată cu trunchiuri de stejari. Această metodă este una mai veche, fiind folosită la pavarea străzilor încă din anii 1500. Dacă acum credeți că avem drumuri proaste în București, gândiți-vă cum arăta Podul Mogoșoaiei la începutul anilor 1700, pavat cu trunchiuri de 8 metri lungime, așezate transversal, iar în părțile laterale erau șanțuri adânci pentru scurgerea apei.

De multe ori se produceau accidente, iar oamenii sau căruțele care circulau deopotrivă pe mijlocul drumului, mai cădeau în șanțuri. Acest sistem de pavare a fost folosit mai mult de 100 de ani, până în 1824 când s-a pavat cu piatră de râu, iar după alți 40 ani s-a trecut la piatra cubică adusă din Scoția. În anul 1882 aici apar primele instalații electrice din București, în dreptul Palatului Regal, iar prima asfaltare s-a făcut în perioada Primului Război Mondial.

Biserica Zlătari

Numele de Calea Victoriei este primit în anul 1878, atunci când armata română intră victorioasă în oraș, în urma Războiului de Independență, mai precis la data de 8 octombrie 1878.

Și în zilele noastre Calea Victoriei rămâne cea mai cosmopolită stradă a capitalei, atracțiile turistice și clădirile istorice se îmbină cu hoteluri de 5* și magazine de lux, precum reprezentanțele Ferarri, Gucci, Armani etc.. Începând de la Piața Națiunilor Unite, intersecția cu Splaiul Independenței, înspre direcția Piața VIctoriei, străbatem cei 2700 metri ai bulevardului pentru a scoate în evidență principalele obiective turistice.

Pasajul Villacrosse

La nr.12 avem Muzeul Național de Istorie, fostul Palat al Poștelor găzduiește numeroase obiecte de valoare din istoria noastră, cele mai importante exponate fiind, cel mai probabil, Tezaurul Cloșca cu Puii de Aur, celebrele brățări dacice, dar și obiecte prețioase aparținând domnitorilor și familiei regale.

Vizavi, la nr.13 avem minunata clădire a Palatului C.E.C, construit în anul 1900, ridicat pe locul fostei biserici Sf. Ioan cel Mare. Dacă facem la stânga pe Str.Stavropoleos găsim faimosul restaurant Caru cu Bere și imediat Biserica Stavropoleos. La nr.12D găsim o altă biserică, una dintre cele mai vechi din oraș, Biserica Zlătari ridicată în anul 1705 pe locul unei alte biserici de lemn.

Grand Hotel du Boulevard

Înaintând către intersecția cu Bd.Elisabeta, găsim pe partea dreaptă cel mai frumos pasaj bucureștean, Pasajul Macca-Villacrosse, acoperit cu sticlă și decorat extraordinar, face legătura între Calea Victoriei și Str.Lipscani, cu ieșire pe Str. Eugeniu Carada.

Construit în anul 1891 cu scopul de a crea spații comerciale la parter, astăzi este împânzit de baruri și restaurante. Este cunoscut și drept Valea Regilor datorită unui pub cu specific egiptean și al mirosului de narghilea care se simte pretutindeni.

Cercul Militar și Fântâna Sărindar

Aproape de intersecția cu Bd. Elisabeta găsim frumoasa și discreta Biserica Doamnei, ridicată în 1683 de dna Maria Cantacuzino, iar pe colțul din partea stângă a intersecției se înaltă Grand Hotel du Boulevard, unul dintre primele hoteluri din București, inaugurat în 1873.

După o lungă perioadă în care a stat în paragină, am înteles că este complet renovat, am găsit și câteva poze incredibile cu interiorul pe internet, însă nu se știe cu exactitate când va fi redeschis, sau poate își schimbă destinația în clădire de birouri (să sperăm că nu). Vizavi este locul fostei Biserici Sărindar, actualul Cerc Militar și Fântâna Sărindar.

Hotel Capșa

Pe partea dreaptă, la nr.36 găsim faimoasa Casa Capșa, actualmente hotel de lux, restaurant, cofetărie și cafenea. Începând, ca și cofetărie devine rapid o emblemă, un loc în care elita bucureșteană se întălnea adesea. Tudor Arghezi numea Casa Capșa ”singurul local intelectual de pe Calea Victoriei”.

Palatul Telefoanelor

Pe stânga, la nr.37 este Palatul Telefoanelor, ridicat în anul 1934, a fost cea mai înaltă clădire din capitală până în anii 1970, cu cei 52,5m înălțime. La nr.40-42 avem Teatrul Odeon, iar peste drum se află Teatrul de Revistă ”Constantin Tănase„. După doar 2 minute, până la intersecția cu Str. Ion Câmpineanu găsim clădirea istorică se găzduiește Grand Hotel Continental 5*, iar peste drum de acesta Hotel Novotel, care păstrează fațada vechiului Teatru Național.

Teatrul Odeon

Ajungem în Piața Revoluției, punctul 0 al bulevardului..pe stânga este Biserica Kretzulescu ridicată în 1720. În Piața Revoluției se înalță Memorialul Renașterii, ridicat în memoria victimelor Revoluției din 1989.

Biserica Kretzulescu

Tot în jurul pieței găsim Palatul Senatului și Biblioteca Centrală Universitară, cu statuia ecvestră a lui Carol I. Cea mai importantă atracție este Muzeul Național de Artă al României, găzduit de Palatul Regal. Aici puteți admira opere ale marilor artiști români, precum Nicolae Grigorescu, Thedor Pallady, Ștefan Luchian, dar și artiști internaționali ca Rubens sau Rembrandt.

Memorialul Renașterii

Muzeul Național de Artă a României

La intersecția cu Str. Episcopiei se află Ateneul Român, o sală de concerte ridicată în 1888. O parte dintre fondurile necesare construirii au fost strânse prin subscripție publică. Pe rând mai găsim Biserica Albă la nr.110, Palatul Știrbei la nr.107 (ridicat 1835), Muzeul Colecțiilor de Artă la nr.111, Casa Monteoru la nr.115, Sediul Academiei Române la nr.125,  Biserica Sf. Nicolae Tabacu la nr.180, Casa Vernescu, ce găzduiește Casino Palace, Biserica Sf. Vasile cel Mare, la nr.198, iar vizavi găsim Palatul Cantacuzino, sau Muzeul Național ”George Enescu”.

Ateneul Român

Odată ajunși la Piața Victoriei puteți vizita Muzeul Antipa, Muzeul Țăranului Român, puteți vedea sediul Guvernului și vă puteți continua plimbarea către nordul capitalei.
Din fericire noua pistă de bicicletă face ca pedalatul să fie o plăcere pe acest bulevard, astfel încât vă recomand fără dubii să faceți o plimbare pe Calea Victoriei și să o priviți prin ochii unui turist! Posibil să vedeți apoi Bucureștiul cu alți ochi.