Sus
  >  Home   >  Real Alcazar de Sevilla – Cel mai vechi palat din lume, încă locuit!

Piața Triumfului este cea care separă principalele atracții ale Sevillei, superba catedrală, cu a ei Giralda, de Real Alcazar, cel mai vechi palat din lume, care este încă locuit! Acesta este înconjurat de cele mai vechi ziduri din oraș, iar intrarea se face prin Poarta del Leon!

Cele mai vechi părți ale palatului au fost construite peste acropolele romane, peste care ulterior s-a ridicat o bazilică creștină timpurie, iar mai apoi castel maur.

Istoria Real Alcazar

 

Revenind puțin la istoria Sevillei, începând cu ocupația maură, aceasta începe în 712 când musulmanii i-au alungat pe vizigoți. În anul 929, emirul Abd al-Rahman III se proclamă calif, iar Cordoba devine capitală a califatului Al-Andalus, centrul vieții musulmane din vestul Europei. Începând cu sec.al XI-lea însă, odată cu divizarea califatului în mai multe taifasuri, relația dintre Sevilla și Cordoba s-a inversat, Sevilla devenind orașul de referință.

Construcția Alcazarului începe în sec.al XI-lea, la inițiativa dinastiei Abadi, fiind continuată în sec. XII-XIII de dinastia Almohad, începută de Yusuf I, cel care stabilește ca Sevilla să fie capitala imperiului Almohad. Această familie este responsabilă pentru ridicarea celor mai iconice clădiri din oraș, printre care Giralda, Turnul de Aur, Turnul de Argint și pentru numeroase îmbunătățiri aduse Alcazarului.

Puerta del Leon – Alcazar

Abandonat de ultimul calif Almohad, Alcazarul i-a fascinat pe regii catolici Ferdinand III și Alfonso X, care au apreciat arhitectura și ornamentul bogat al palatului din Sevilla. După obținerea Cordobei și Jaen, în 1248 Regele Ferdinand III al Castillei a reușit să cucerească și Sevilla, stopând mai mult de 5 secole de domnie maură. Îndrăgostiți de frumusețea Alcazarului, atât Ferdinand III cât și moștenitorul său, Alfonso X și-au petrecut ultimele zile de viață în interiorul palatului.

În ciuda admirației pe care o aveau față de moștenirea lăsată de mauri, monarhii au intervenit pentru schimbarea parțială a Palatului Almohad, dorind să construiască o locuință nouă, introducând astfel stilul gotic în vechea incintă musulmană.

Influențați de Palatul Alhambra din Granada, în sec.al XIV-lea, regii Alfonso XI și Peter I au reconstruit Alcazarul în stil Mudejar, care combină elemente creștine cu tradiția musulmană. Peter I în mod special, rege de la vârsta de 15 ani și-a petrecut o mare parte din copilărie în Alcazar și a dezvoltat o toleranță pentru musulmani și evrei. În 1364 acesta aduce la Sevilla cei mai buni artiști din Granada și Toledo, majoritatea musulmani, ordonând construcția palatului său regal.

Fațada principală a Palatului Peter I

În perioada Renașterii, după 2 secole de stagnare în încercările de recucerire, are loc unirea Castillei și a Aragonului și cucerirea ultimei redute maure din Peninsulă – Granada. Expedițiile lui Columb către Lumea Nouă fac din Sevilla noua capitală a lumii, datorită monopolului asupra comerțului cu teritoriile noi, iar Alcazarul devine o cheie importantă în ce privește imperiul spaniol de peste mări.

În sec.al XVI-lea Spania cunoaște o perioadă de avânt economic, aurul din America fiind folosit în renovările somptuoase aduse Alcazarului, majoritatea în stil renaștentist, cu arcade semi-circulare și coloane ionice și corintiene din marmură de Carrara, ce apar în palatul superior.

În sec. al XIX-lea apare conceptul de Romantism, care presupune recuperarea trecutului și organizarea clădirilor istorice în stilul în care au fost construite, iar Alcazarul beneficiază de ample procese de restaurare începând cu anul 1832.

Arhitectura Real Alcazar

 

Din cauza originilor sale musulmane și a celor 10 secole de evoluție ca reședință regală, înfățișarea Palatului Alcazar diferă mult de castelele-palate construite în restul Europei. Deși a fost construit în afara orașului, în afara zidurilor de protecție, Alcazar a jucat încă din primul moment un rol important în viața comunității locale, fiind înconjurată de alte clădiri importante, precum Catedrala, Schimbul (acum clădirea Arhivelor Indiilor), Fabrica Regală de Tutun etc. Suprafața totală pe care se întind încăperile și grădinile Alcazarului ajuns la 6,5 hectare.

Sistemul defensiv

 

Caracterizat drept „de necucerit” de către un poet maur în sec. al XI-lea, zidurile Alcazarului s-au extins pe măsură ce palatul a fost mărit, iar în cele din urmă zidurile palatului s-au unit cu cele ale orașului, în sec.al XII-lea, sub comanda Almohad. Spre deosebire de marea parte a zidurilor vechi, ce au devenit un impediment în fața creșterii demografice și economice a orașului, părțile cele mai vechi ale Alcazarului, de peste 1000 de ani, au fost salvate în 1868.
7,3 km măsura perimetrul zidurilor Sevillei, și avea 166 turnuri (printre care și Turnul de Aur) și 13 porți (cea mai importantă fiind Puerta del Leon).

Curtea de Stuc (Stucco Courtyard) și Sala de Justiție –  Alcazarul Musulman

 

Musulmanii au avut o prezență îndelungată în Peninsula Iberică, ce a durat 8 secole, motiv pentru care au apărut anumite diferențe față de restul lumii islamice, conduse de la Baghdad. Până la urmă s-au luptat mai mult între ei, decât cu creștinii, rezultând astfel Califatul Cordoba (sec. XIII-X), Regatele Taifa (sec. XI), conduse de nativi din Peninsula Arabă, urmați apoi de berberi, din sec.XII, veniți din Maroc. O familie barberă, Almohad, a creat un mare imperiu din sudul până în nordul Gibraltarului, iar Sevilla devine capitala părții europene a imperiului, având strânse legături cu Marrakech.

Capitală fiind, beneficiază de o serie de beneficii, printre care se numără și ridicarea unor clădiri importante în orașul andaluz, unele dintre ele vizibile și astăzi. În interiorul Alcazarului, dinastia Almohad au făcut o serie de intervenții, precum mărirea zidurilor și a Palatului de Stuc, numit așa datorită materialului folosit (stucul fiind o tencuială realizată din mixt de agregat, adeziv și apă, aplicat umed și care se întărește prin uscare).

Real Alcazar

Palatul de Stuc (Stucco Palace) este cea mai veche parte a Alcazarului, ruinele acestuia fiind găsite în 1885, iar lucrările de consolidare au început în startul sec.XX. După ce s-au stabilit la Alcazar, Almohadii au distrus toate clădirile ridicate de predecesori și au creat o rețea de palate independente, pentru a găzdui clasele privilegiate. Unul dintre aceste palate era Stucco Palace, alcătuit dintr-o curte centrală și două galerii paralele.

Curtea de Stuc (Stucco Courtyard), construită în sec. al XII-lea, este partea centrală a Palatului, demonstrează talentele decorative ale Almohadilor, care au inspirat apoi arta Hispanico-Musulmană. Având o formă dreptunghiulară și cu un iaz în centru, Stucco Courtyard prezintă originalitate, una dintre galeriile de pe o latură oferind un mixt între Palatul din Medina Azahara (Cordoba) din sec.X, cu  secolele XIV-XV din Alhambra Granada.

Stucco Palace- Alcazar

Ghipsul este omniprezent, maurii reușind să îi ofere un rol important în decorațiuni. Dacă inițial ghipsul era folosit pentru a ascunde materialele de construcție de proastă calitate, maurii l-au transformat într-un element esențial al arhitecturii hispano-musulmane.

Sala de Justiție (The Hall of Justice) este decorată în stil Mudejar, o sinteză între elemente artistice musulmane și creștine. Cu structură cubică, Sala de Justiție a fost probabil un qubba (mormânt arab, folosit în special pentru adăpostirea sfinților islamici), parte a palatului Almohad, pe care Alfonso XI a decis să îl reconstruiască la mijlocul sec.XIV, pentru a sărbători victoria sa asupra maurilor. Din construcția inițială se păstrează încă lucrările în stuc ce decorează parțial interiorul, precum tavanul și căptușeala octagonală care acoperă o parte a peretelui și colțurile.

Chiar dacă înfățișarea actuală i-a fost oferită de Regele Alfonso XI, salonul de 81mp este denumit după utilizarea dată de succesorul său, Peter I, care se presupune că judeca acuzații de pe un tron atașat pe perete.

The Hall of Justice – Alcazar

Curtea Vânătorilor și Camerele Amiralilor

 

Timp de două secole, Imperiul Spaniol a fost condus din holurile Alcazarului. Paralel construcției Palatului Regelui Peter I, între 1364 și 1366, un spațiu vast, vechi de 300 ani, din interiorul zidurilor Alcazarului, a fost renovat. Acest spațiu avea să devină curând punctul de întâlnire al nobililor care participau la partidele de vânătoare organizate de regii catolici.

La început de sec.XVI, odată cu ridicarea Casei de Comerț pentru America, curtea devenea punctul 0 al palatului Alcazar. Din 1504, Casa de Comerț a ocupat partea sudică a Curții de Vânătoare, creată pentru a controla mișcările comerciale cu America, începute de scurt timp.

Curtea Vânătorilor este cea în jurul căreia au fost structurate cele mai importante camere și este cel mai important patio (zonă pavată în afara casei, folosită pentru recreație) al palatului. Cu formă trapezoidală și estică marcată de fațada Mudejar a Palatului lui Peter I, Curtea Vânătorilor se conectează cu alte zone importante ale Alcazarului, precum: Curtea Leului, Palatul lui Peter I, Curtea de Trecere (Crossing Court), care de asemenea se conectează cu Palatul Gotic și Admiral`s Court.

Admiral`s Court este numele dat camerelor ocupate de Casa de Comerț, rezultat al renovărilor efectuate în aripa de sud a Curții Vânătorilor din sec. XVI-XVII. Dintre aceste camere se remarcă The Chapter House, cu un plan pătrat și o suprafață de 90mp, este locul în care navigatorii și geografii Casei de Comerț pentru Americi se întâlneau. Împodobită cu un tavan tapetat în modele geometrice și florale, camera se mândrește cu statuia Fecioarei Navigatorilor, prima operă de artă de caracter religios, de după descoperirea Americilor. În plus, pereții sunt decorați cu steme ale amiralilor Castillei, printre care și cea a lui Christofor Columb.

Cea mai mare încăpere din Casa de Comerț este Camera Amiralului (218mp), în care Isabella îl primește pe Columb după cel de-al doilea voiaj al său către America și locul în care s-au planificat expediții importante, precum cea din 1522 , când Magellan a încheiat prima călătorie în jurul lumii.

Admiral Quarters – Alcazar

Palatul Regelui Peter I

 

La mijlocul sec.al XIV-lea, Peter I, Regele Castiliei, nu doar că admira cultura islamică și s-a înconjurat cu sfătuitori musulmani și evrei, dar chiar a și semnat un acord de asistență reciprocă cu Sultanul Nasrid al Granadei, teoretic inamicul său, pentru a se apăra mai bine de dușmanii domestici. Datorită acestei atitudini liberale și a toleranței sale culturale și religioase a apărut palatul care îi poartă numele, pentru care au fost angajați artiști și artizani arabi și berberi din Toledo, Granada și Sevilla, între 1364 și 1366.

Curtea Fecioarelor era centrul vieții publice a palatului, fiind concepută inițial drept zonă de agrement, destinat distracției celor din interior. Moartea prematură a lui Peter I a lăsat munca neterminată, iar succesorii săi au decis să adapteze rolul curții către noile cerințe, făcând trecerea către Salonul Ambasadorilor, unde regele își primea musafirii.

alcazar

Curtea Fecioarelor – Alcazar

Sala Ambasadorilor era camera tronului pentru Peter I și cea mai opulentă încăpere din întreg palatul, proporțional cu funcția pe care o avea. Cu o suprafață de aproximativ 100mp, are un dom superb din lemn, cu diametrul de 9m, asemeni qubbas-ului musulman. Este singura cameră care încorporează cele două nivele ale palatului și acoperișul exterior al cupolei, hexagonal, este vizibil din Curtea Fecioarelor, lucruri ce subliniază și mai mult această originalitate a sălii care amintește de palatele Madinat al-Zahara din Cordoba și Alhambra din Granada..

Galeria Regilor: realizat în 1599, friza picturilor se află în partea superioară a pereților din Sala Ambasadorilor, unde sunt prezentate portrete ale regilor teritoriului Castilian. În total, 56 de monarhi au fost pictați, fiecare identificat prin nume și anii domniei: începând cu Recesvinto, un suveran vizigot ce a condus între 653-672, până la Philip III, sub conducerea căruia au fost realizate portretele.

Salonul Ambasadorilor – Alcazar

Camerele colaterale sunt două spații rectangulare care flanchează Salonul Ambasadorilor și îl conectează de Curtea Păpușilor și de Infantes Rooms. Ele se caracterizează prin plafoanele lor, ce datează din ultimii ani de domnie ai lui Philip II, finalul sec.al XVI-lea și prin frizele originale din tencuială, cu scene de călărie cu siluete albe.

Camera Philip II este cea mai lungă cameră din Palatul lui Peter I (23m), conectată de Salonul Ambasadorilor prin intermediul unei arcade triple ornamentale, împodobită cu 24 specii diferite de păsări. Atracția principală a camerei este plafonul casetat de lemn, o capodoperă a tâmplăriei, executat între 1589 și 1591.

Philip II Ceiling Room

Camerele Infanților au o dublă utilitate, aceea de sală de mese, cât și de dormitor pentru copiii monarhilor spanioli, acest spațiu alcătuit din trei camere fiind inspirat din arhitectura tradițional musulmană.

Camera regală este compusă din două camere, cu forme diferite, de-a lungul peretelui vestic al Curții Fecioarelor, a fost folosit ca dormitor al regelui în palatul original. Datorită funcționalității sale ca dormitor regal, decorațiunile sunt foarte somptuoase, cu elemente din surse diferite.

Camera regală (Royal Chamber) – Alcazar

Curtea Păpușilor este situată în zona privată a palatului și era rezervată exclusiv pentru agrementul monarhului și a familiei sale. Este conectată de vestibulul palatului printr-un coridor îngust care împiedică ochii curioșilor.

Apartamentul Prințului – în acest spațiu dreptunghiular, cu paturi la fiecare capăt, s-a născut Prințul John de Aragon, singurul urmaș de sex masculin al Regilor Catolici, decedat la vârsta de 19 ani. Cu acces direct din Curtea Păpușilor, Apartamentul Prințului era folosit drept dormitorul Reginei, până când Isabella I de Castila a cerut construirea unor camere noi în Palatul Superior.

Palatul Superior – inițiat la ordinul Regilor Catolici și terminat în timpul domniei primilor Habsburgi, dublând dimensiunile acestuia. În sec. al XV-lea, perioadă ce coincide cu războiul împotriva Regatului Granadei, Regii Catolici erau în pline restaurări ale Alcazarului. Până la intervenția acestora, etajul superior avea decât 2 camere: Assembly Hall și Dormitorul Regelui Peter I. Deși climatul este unul foarte plăcut, iar majoritatea nopților pe parcursul unui an erau plăcute, monarhii au dorit construirea unui etaj superior, pentru a se feri de răceala și umezeala de la sol.

Curtea Păpușilor – Dolls Courtyard – Alcazar

Oratoriul Regilor Catolici este situat în colțul vestic al Palatului Superior și reprezintă o cameră de mici dimensiuni, de formă dreptunghiulară, acoperită de bolți încrucișate și susținute de două coloane.

Saloanele regale – unicele camere Assembly Hall și Dormitorul Regelui Peter I, sunt cele mai somptuoase de la etajul superior. Pereții din Assembly Hall sunt decorați cu faianță în partea inferioară și cu stucat în rest. Latura sa exterioară se deschide spre o galerie acoperită de mocarabe, oferind priveliște spre Curtea Vânătorilor, Giralda și Catedrală.

Palatul Gothic

 

Mai austeră decât restul palatului, partea gotică este opera Regelui Alfonso X, cel care a dorit construcția în stil medieval vestic.

Ferdinand III, Regele Castiliei, cel care a cucerit Sevilla în 1248, nu s-a putut bucura foarte mult timp de Alcazar, deoarece avea să moară după doar patru ani. Alfonso X, fiul și succesorul său, a împărtășit admirația tatălui său pentru arta islamică, însă Palatul Califilor Almohad nu era considerat potrivit pentru calea castiliană a regelui, cât și pentru cerințele curții. În contrast cu gusturile maure, unde erau preferate spațiile mici și cu înălțime moderată, cât mai private, Alfonso X a mers pe direcția opusă, pe încăperi mult mai spațioase și o ierarhizare clară în diferitele zone ale palatului.

The Vault Room – detaliu – Alcazar

Stilul gotic, adoptat de Alfonso X pentru ridicarea propriului palat în interiorul Alcazarului, a fost importat din Franța și era puternic asociat cu creștinismul și Cruciadele, alegerea Regelui simbolizând victoria Europei vestice împotriva islamului. Pentru acest lucru Regele Castiliei a chemat masonii ce au lucrat la Catedrala din Burgos, capodoperă a stilului gotic.

Situat între Crossing Courtyard și grădinile Royal Alcazar, Palatul Gotic este comprimat în patru camere: două mari, paralele și două mai mici, localizate în spatele clădirii. Original, toate aceste camere erau acoperite de bolți încrucișate, tipice stilului gotic. Suprafața totală a Palatului Gothic ajunge la 1500mp.

Camera Tapeturilor, original având o structură asemănătoare încăperii adiacente – Vault Room – a fost complet reconstruită în stil baroc târziu, după cutremurul devastator din 1755. Pereții sunt decorați cu tapetele care au dat numele camerei, țesute în sec.al XVIII-lea și concentrate pe explorările militare ale Împăratului Charles V.

Camera Tapeturilor – Alcazar

Cu toate acestea, Capela localizată în sudul Palatului Gothic prezintă încă bolțile gotice, în ciuda faptului că au fost pierdute coloanele atașate de la finalul sec.al XVI-lea. Decorată cu plăci de faianță, camera este prezidată de altarul cu imaginea Fecioarei Antichității, o copie a picturii ce apare în Catedrala orașului.

The Vault Room (Sala Bolților), cunoscută și sub numele de Sala de Fiestas, este așezată perfect, pe aripa Alcazarului ce oferă priveliște spre grădinile palatului, poartă acest nume datorită bolților rămase pe tavan din timpul Regelui Alfonso X. Cu siguranță își va atrage atenția superba faianță, cu diverse motive (alegorii, păsări, vegetale etc).

The Vault Room (Sala Bolților) – Alcazar

Grădinile Alcazarului

 

Cel puțin la fel de spectaculoase ca palatul în sine, grădinile sunt un punct de real interes pentru vizitatorii săi. Vechea livadă a Palatului Almohad reflectă evoluția stilistică a grădinăritului european.

în timpul conducerii musulmane, Alcazar dispunea de o zonă extinsă pentru grădinărit și cultivat. Pe lângă rolul de a produce mâncare proaspătă pentru membrii familiei regale, aceste spații aveau și o funcție estetică. Fiecare detaliu a contat pentru a stârni plăcerea senzorială: plantarea de ierburi aromate și flori, ordonarea copacilor după forma geometrică, iazul era folosit pentru efectul său de oglindă, cât și pentru răcorirea mediului, în plus livezile beneficiau și de fântâni și jeturi de apă.

După cucerirea creștinilor, în special pe durata domniei lui Charles V, grădinile antice musulmane își pierd configurația originală pentru a se adapta noilor cerințe ale curții regale. Renovările succesive executate între sec. XVII-XX rezultă într-un aranjament absolut unic în Europa, în care natura și arhitectura se îmbină perfect!

Grădinile istorice ocupă terenul care se întinde de-a lungul fațadelor din estul și sudul Palatelor lui Peter I și Alfonso X, funcționând astfel și drept o extensie a ariilor private a acestora. Nucleul grădinilor originale ale Alcazatului, acest sector este compus din șase spații diferite, care nu au mai nimic în comun, nici din punct de vedere al vegetației, nici arhitectural. Cu toate acestea, ele au aceleași origini musulmane și au fost mai apoi subiecții unor renovări majore, între sec.XVI-XVII, când arhitectul milanez Vermondo Resta a introdus o serie de elemente mitologice ce se reflectă în numele grădinilor.

Grădinile istorice

Grădina Iazului este dominată de sculptura lui Mercur și este rezultatul modificărilor aduse între sec.XVI-XVII unui vechi rezervor ce era folosit pentru irigarea grădinilor, dar și unui vechi zid maur. Pornind din Grădina Iazului găsim un zid original, construit în sec. XII de Almohadi, pe care Vermondo Resta l-a transformat între 1612 și 1621 în Grotto Gallery, un zid-galerie de pe care avem cele mai frumoase priveliști asupra palatului și a curții.

Grădina Iazului și Statuia lui Mercur

Grădina Damelor ocupau, în sec. al XVI-lea, o mică porțiune din suprafața desfășurată azi, chiar lângă grădinile istorice, fapt ce făcea imposibilă o plimbare discretă. Pentru a asigura intimitatea familiei regale și a oaspeților săi, Vemondo Resta a comandat o expansiune signifiantă a Grădinii Damelor, lucru ce permite rezidenților să iasă afară fără a fi observați și deranjați de străini. Arhitectul milanez a proiectat o arie închisă de pereți și garduri, divizând apoi forma dreptunghiulară în opt seturi de garduri vii, separate printr-un culoar central aliniat cu mai multe fântâni și numeroase jeturi de apă instalate în pavaj.

Grădina de Retragere a Marchizului – numită astfel în onoarea Marchizului de la Vega Inclan, una dintre cele mai mari personalități culturale ale Sevillei din începutul sec.XX. Acest spațiu a fost printre ultimele sectoare ale livezii, transformată în grădină.

Program de vizitare:

Octombrie – Martie: de luni până duminică: 09:30 – 17:00

Aprilie – Septembrie: de luni până duminică: 09:30 – 19:00

Închis în zilele de 1 și 6 ianuarie, Vinerea Mare și 25 decembrie

 

Tarife bilete:

Tarif adult: 9,5 eur

Pensionari și studenți (între 17-25 ani): 2 eur

Copiii sub 16 ani și cei cu reședință în Sevilla: intrare gratuită

 

postați un comentariu

three × two =

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.