Update 2026: San Marino rămâne una dintre cele mai fascinante excursii de o zi pe care le poți face din Rimini. La doar 35 de minute cu autobuzul, te trezești într-o altă țară – cea mai veche republică din lume, cu peste 1700 de ani de istorie neîntreruptă. Centrul istoric și Muntele Titano sunt incluse în Patrimoniul UNESCO, priveliștile sunt spectaculoase, shopping-ul este tax-free, iar atmosfera medievală te cucerește din prima clipă. Iată tot ce trebuie să știi pentru o vizită reușită.
Prin recent încheiatul city break la Rimini, am avut oportunitatea de a vizita San Marino, completând astfel lista celor mai mici state europene vizitate. Top 3, după ce anterior văzusem Vatican și Monaco. Și pot să spun fără dubii că ziua petrecută aici a fost cea mai plăcută dintre cele 4 zile ale vacanței noastre.
Date interesante despre San Marino
Republica San Marino este un microstat și totodată, una dintre singurele 3 state-enclavă din lume. Acest lucru presupune că țara este complet înconjurată de către un alt stat. Celelalte 2 state-enclavă sunt Vaticanul (înconjurată tot de Italia) și Lesotho (înconjurată de Africa de Sud).
Dar mai spuneam despre San Marino că este un microstat. După cum îi spune și numele, se referă la dimensiunile reduse, atât din punct de vedere al suprafeței, dar și al populației.
Având o suprafață de doar 61kmp, San Marino este ceva mai mic decât sectorul 1 al Bucureștiului. Este, așadar, al 3-lea cel mai mic stat din Europa și al 5-lea din lume (pe lângă Vatican și Monaco, se mai adaugă 2 insule din Oceania – Nauru și Tuvalu).
San Marino nu excelează nici din punct de vedere al populației, având un total estimat la 33.000 locuitori. Adică, îi putem strânge pe toți san-marinezii pe Arena Națională din București și tot mai rămânem cu o peluză liberă.
Printr-o comparație cu Feteștiul meu natal, San Marino este aproape de 2ori mai mic, ca și suprafață. Din punct de vedere al populației sunt cam egale. Dar aici se termină comparațiile.
Financiar vorbind, San Marino este între cele mai bogate din lume, conform PIB. Iar începuturile sale, ca stat, sunt destul de îndepărtate în timp.
Istoria țării începe în anul 301 d.Hr, San Marino revendicând titlul de cel mai vechi stat suveran existent, cât și de cea mai veche republică constituțională.
San Marino și gastronomia locală
Deși San Marino este înconjurat complet de Italia, are și propria identitate culinară. Influența emilian-romagnolă este evidentă, dar san-marinezii sunt mândri de câteva rețete tradiționale. Printre cele mai cunoscute se numără faggioli con le cotiche (o supă consistentă de fasole cu slănină), coniglio alla sammarinese (iepure gătit în stil local) și nidi di rondine (un fel de paste umplute, gratinate la cuptor).
Piadina romagnolă este omniprezentă și aici, la fel ca în Rimini – este opțiunea perfectă pentru un prânz rapid. Iar pentru desert, trebuie să încercați Torta Tre Monti (Torta celor Trei Munți), un dulce local cu foi de napolitană și ciocolată, care face referire la cele trei turnuri de pe Muntele Titano.
Și pentru că suntem la capitolul mâncare: un prânz la un restaurant cu priveliște din centrul istoric costă între 15-30 euro/persoană, în funcție de ce comandați. O cafea – 1,50 euro, iar o piadina pe stradă – 5-7 euro.
Sportul în San Marino
Intrând puțin și în activitatea sportivă, putem spune că San Marino nu excelează. Fotbalul este cel mai iubit sport din țară, cu toate acestea are una dintre cele mai slabe naționale din lume. Are o singură victorie înregistrată, un 1-0 contra celor din Liechtenstein, în 2004.
Cel mai mare stadion al țării este Stadio Olimpico di San Marino, cu o capacitate de 6664 locuri. Aici au avut loc unele partide la Campionatul European de Fotbal din 2019, competiție organizată de Italia și San Marino. Printre partidele jucate aici, România-Croația 4-1, celelalte două meciuri jucate de ai noștri în grupă fiind organizate în Cesena, oraș despre care o să scriu în articolul următor.
Nici la Jocurile Olimpice nu a excelat, până la recenta ediție, San Marino fiind printre puținele state fără vreo medalie cucerită. Totuși, la Tokyo 2020, San Marino a câștigat 3 medalii, 1 de argint și 2 de bronz, la shooting și wrestling.
Cei peste 1700 ani de existență, în câteva rânduri
În primul rând, trebuie văzut cum de a luat naștere un stat, în interiorul Imperiului Roman. Dacă la Vatican este treaba simplă, fiind scaunul papal, la San Marino nu toată lumea știe despre începuturile sale.
Totul pornește de la Sfântul Marinus (de la care s-a primit și numele țării), un tânăr pietrar, care pe la începutul anilor 300 își căuta de lucru. Și a ajuns din Insula Rab, din Croația de astăzi, tocmai la Rimini, pentru a lucra la zidurile orașului.
Evident, pe atunci era doar Marin, nefiind încă sfânt. Era doar un tânăr creștin, care împreună cu prietenul său bun și-a găsit un loc de muncă. Doar că acele vremuri nu erau tocmai bune pentru creștini, când Dioclețian îi mai persecuta. Din acest motiv, Marin s-a supărat și a părăsit Rimini, ajungând pe Muntele Titano, unde a întemeiat o așezare monahală, alături de alți creștini fugari. Iar de aici a luat naștere cel mai vechi stat suveran din lume.
Evul Mediu
La distanță de 1000 de ani, prin 1320, o altă comunitate vecină, Chiesanuova s-a alăturat țării, iar în 1463 s-a extins pentru ultima dată, prin alipirea a alte 4 mici comunități. De atunci s-a rămas la granițele actuale.
Putea beneficia de o nouă extindere în 1797, când Napoleon s-a oferit să îi mărească suprafața, date fiind legăturile strânse pe care Împăratul francez le avea cu unul dintre regenți – Antonio Onofri. San marinezii au refuzat însă, fiind conștienți că ar fi urmat apoi conflicte cu vecinii mult mai puternici.
Politica sa a ajutat întotdeauna să fie trecută cu vederea de vecinul său mult mai mare, sau alți potențiali inamici. Nu a fost vreodată încorporată în statul italian, nici măcar la unificarea din sec. al XIX-lea, iar în cele 2 Războaie Mondiale s-a declarat de fiecare dată neutră. Cu toate acestea, în 1944 a fost bombardat de forțele aeriene britanice, bănuind că statul a fost invadat și cucerit de nemți.
În 1945, san marinezii au fost primii din lume ce au ales democratic la conducerea țării un guvern comunist. Deși nu este membru al U.E, San Marino face parte din Consiliul Europei și ONU, adoptând totuși moneda euro.
Are și dreptul de a bate monedă cu specificațiile din San Marino, aceste monede fiind foarte căutate de colecționari.
Vizita în San Marino
Când compari dimensiunea San Marino cu cea a unui sector din București, te gândești că te poți plimba într-o zi prin toată țara, fără probleme. Însă vei descoperi faptul că relieful este deluros, iar marea majoritate a străzilor sunt în pantă, ceea ce nu face tocmai plăcută plimbarea.
În plus, zonele limitrofe ale țării sunt industiale, sau agricole, mai puțin importante din punct de vedere turistic. Cea mai importantă zonă pentru vizitatori este chiar capitala, denumită, evident, tot San Marino. Aici găsim orașul vechi, dar și cele 3 turnuri de pe Monte Titan, edificii care se găsesc și pe steagul și stema republicii.
Dacă veniți din Rimini, cel mai simplu mod de a ajung în San Marino este cu autobuzul. Shuttle-ul este realizat de compania Bonelli. Cursele sunt regulate, cam o dată pe oră în prima parte a zilei, dar ceva mai rare spre seară. Programul exact și mai multe informații le găsiți aici.
Biletele se achiziționează de la Tabaccheria de peste drum de gară, fix lângă Burger King. Tariful este de 6eur/persoană/sens, deci 12 euro dus-întors. Îmbarcarea se face la câțiva metri distanță, din fața Hotelului Napoleon. O călătorie durează cam 35 minute, până în autogara din San Marino, care este locul din care plecați înapoi spre Rimini.
Sfaturi practice pentru transportul Rimini–San Marino
Câteva lucruri bune de știut despre cursa de autobuz:
Programul variază în funcție de sezon – vara sunt mai multe curse (cam la fiecare 30-60 de minute), iar iarna frecvența scade. Verificați întotdeauna programul actualizat pe site-ul Bonelli Bus înainte de plecare.
Ultima cursă de întoarcere spre Rimini pleacă relativ devreme (de obicei în jurul orei 19:00-19:30 în sezon, mai devreme în extrasezon). Nu riscați să o pierdeți – altfel rămâneți cu varianta taxi, care costă semnificativ mai mult.
Alternativa cu funicularul: Odată ajunși în San Marino, din zona parcării de la baza muntelui există un funicular (telecabină) care vă urcă direct lângă centrul istoric, evitând urcarea pe jos. Costă câțiva euro și este foarte practic, mai ales dacă aveți copii sau dacă ziua este călduroasă.
De la autogară, urmați în continuare șoseaua principală până ajungeți la intrarea în vechea cetate. Mergeți cam 5 minute, deci nimic complicat. De acum vizita devine foarte interesantă, printre stăduțele înguste ale orașului vechi, unele dintre ele aflate în pantă. În drumul vostru spre cele mai înalte puncte ale orașului, cele 3 turnuri, veți găsi numeroase magazine, restaurante și muzee, care mai de care mai ciudate.
De vizitat în San Marino
O plimbare pe străduțele cetății vechi este în sine o plăcere. Înguste, pietruite, aduc acel aspect medieval. Dar unele obiective se remarcă în mod special:
1. Cele trei turnuri de pe Muntele Titano
Muntele Titano face parte din lanțul Apeninilor, fiind cel mai înalt punct din San Marino, cu cei 739m ai săi. Pe crestele sale să găsesc cele 3 turnuri medievale, simboluri ale țării, prezente și pe drapel. Muntele Titano și întreg centrul istoric San Marino au fost incluse în Patrimoniul Mondial UNESCO.
La Rocca, cunoscut și drept Guaita, este primul turn pe care îl vizitezi. Este și cel mai vechi și cunoscut dintre cele 3, fiind construit în secolul al XI-lea. A fost folosit o perioadă drept închisoare, iar acum găzduiește o colecție mică de arme medievale. În această perioadă era și singurul care se putea vizita.
Biletul de acces a costat 6eur/persoană și mai includea accesul la Muzeul Național.
De La Fratta, sau Cesta, este al doilea turn. Situat cam la 6-7 minute de mers pe jos de Guaita, pe cărarea pavată și flancată de magazine. Este cel mai sus situat turn dintre cele 3, iar construcția sa a fost finalizată în sec. al XIII-lea. În 1956 a fost inaugurat un muzeu în onoarea Sf. Marinus, care cuprinde peste 1500 de arme, datând din Evul Mediu până în perioada modernă.
Din păcate, Cesta era închis la momentul vizitei, fiind supus unui proces de restaurare.
Montale, ultimul dintre cele 3 turnuri este și cel mai recent construit, în sec. al XIV-lea. Totodată este și cel mai mic și singurul care nu este deschis publicului larg. Se presupune că a fost construit pentru protecția împotriva familiei Malatesta, cea despre care spuneam în articolul precedent că a condus Rimini pentru 2 secole.
2. Punctul de belvedere – Monumentul lui Bartolomeo Borghesi
Imediat după ce se începe ascensiunea pe străduțele orașului vechi, făcând stânga la intrarea pe poarta principală, se ajunge în acest punct de belvedere. Este de asemenea punctul final al funicularului, care urcă de la șosea până aici.
În această piațetă, pe lângă numeroasele puncte de belvedere, există și un monument al lui Bartolomeo Borghesi, un anticar italian care și-a petrecut ultima parte a vieții în Republica San Marino. Tot aici găsim și câteva clădiri în miniatură.
3. Piața Libertății și Palatul Public (Piazza de la Liberta și Palazzo Pubblico)
Piazza de la Liberta este probabil cea mai aglomerată piațetă din oraș, un loc în care turiștii se adună, atât pentru priveliște, cât mai ales pentru a urmări schimbarea gărzii.
Palazzo Publico ține loc de primărie a orașului, cât și de clădire guvernamentală. Este locul din care cei doi Căpitani Regenți (conducătorii statului, aleși pentru 6 luni), cât și Consiliul și Congresul își desfășoară activitatea).
Clădirea nu are dimensiuni extraordinare, nici nu-și avea rostul, pentru o populație atât de mică.. Cu toate acestea, din punct de vedere arhitectural arată foarte atrăgător, similar cu Palazzo Vecchio din Florența, însă la o scară mai mică. A fost ridicată la finalul sec. al XIX-lea, pe locul unei mult mai vechi clădiri administrative, numită Domus Magna Comunis.
4. Basilica de San Marino și Biserica San Pietro
Este principala construcție religioasă din țară, fiind ridicată în onoarea Sf. Martinus, întemeietorul statului. A fost inaugurată în anul 1838, pe locul unei mai vechi biserici, datată în sec.IV și dedicată aceluiași sfânt. Din punct de vedere al arhitecturii, se remarcă cele 16 coloane corintice.
La interior se remarcă cele 7 altare, superb pictate și cu numeroase picturi. Remarcabil este și tavanul, minunat realizat. Se spune că o raclă adăpostește moaștele lui San Marino.
Lipită de basilica, se află și Biserica San Pietro, o construcție mult mai mică, realizată în 1689. Se spune că aici s-au adăpostit Garibaldi și Anita (soția sa) în 1849. Garibaldi este unul dintre artizanii Unirii Naționale Italiene și un susținător la independenței Republicii San Marino.
În cripta bisericii San Pietro se văd 2 paturi cioplite, despre care se spune că au fost realizate de San Marino și San Leo, cel mai bun prieten al său.
5. Muzeul Național (Museo di Stato)
Găzduit de Palazzo Pergami Belluzi, se găsește în Piațeta Titano. Muzeul a fost inaugurat în 1899 și este împărțit pe 3 nivele. Sunt prezentate peste 5000 de piese, de la monede și artefacte din neolitic, până la altele mai recente.
Tot aici puteți vedea modele de ceramică, tablouri și chiar antichități egiptene.
Accesul se poate face cu un bilet unic, ce include și intrarea la Turnul Guaita. Tariful este de 6eur/persoană.
6. Diverse muzee
Deși statul are o suprafață foarte mică, aici putem găsi muzee care mai de care mai ciudate. Mă simțeam ca în Amsterdam, unde găsești niște muzee la care nu te-ai aștepta.
Printre altele, se remarcă Muzeul de Ceară, care înfățișează 100 de personalități, în diverse ipostaze (Hitler, Mussolini, Garibaldi, Galileo, Abraham Lincoln, sau Leonardo DaVinci.
Un alt exemplu este Muzeul Curiozităților, în care puteți vedea invenții care mai de care mai ciudate, precum o capcană de purici, sau curiozități de Cartea Recordurilor, cu cele mai lungi unghii, sau cel mai gras om.
Muzeul Vampirilor era închis, însă în vitrina sa puteți vedea un exemplar de vârcolac.
Tot aici se pot adăuga Muzeul Maranello Rosso Ferrari (colecție de automobile), Muzeul Armelor Moderne și Muzeul Culturii și al agriculturii.
7. Ștampilă de viză pe pașaport și timbre poștale
Pentru marii pasionați de călătorii, există posibilitatea ca la centrul turistic din centrul orașului să vi se aplice o ștampilă cu viza de San Marino, pe pașaport. Acest serviciu costă 5 eur, dacă doriți să vă completați colecția.
Tot pentru colecționari, mai exact filateliști, San Marino este un rai. Există o mare cultură pentru colecționatul de timbre, cele lansate de Poșta San Marino fiind valoroase printre colecționari.
8. Shopping
Fiind considerat unul dintre paradisele fiscale ale Europei, multe produse nefiind impozitate, San Marino poate fi locul ideal pentru shopping. În general prețurile sunt mai bune decât în Italia, atât la haine, cât și la parfumuri, sau diverse tipuri de arme.
Totuși, specific din nou că principala atracție este orașul în sine. O plimbare pe străduțele încărcate de istorie, pietruite, înguste, cu iz medieval, cu siguranță te vor scoate din rutină și îți vor da satisfacție. Adăugați la plimbare și o cafea, sau o masă la un restaurant cu priveliște asupra orașului, pentru ca experiența să fie completă.
Schimbarea gărzii – spectacol gratuit în Piazza della Libertà
Un moment pe care nu trebuie să-l ratați, dacă vizitați San Marino între aprilie și septembrie, este schimbarea gărzii din fața Palazzo Pubblico. Ceremonia este realizată de Guardia di Rocca (garda republicii), în uniforme de inspirație medievală, și are loc de mai multe ori pe zi. Este un spectacol scurt, dar fotogenic și atmosferic – un moment care subliniază cât de serioasă își ia micuța republică independența și tradițiile.
San Marino Adventures – pentru cei activi
Dacă vreți ceva mai mult decât o plimbare culturală, San Marino Adventures este un parc de aventuri situat chiar pe versantul Muntelui Titano. Oferă tiroliene (zipline) cu vedere panoramică, trasee de cățărare și parcuri de aventură pentru copii. Este o experiență neașteptată într-un microstat asociat de obicei cu istorie și shopping, dar funcționează surprinzător de bine – mai ales pentru familii.
Drumul Sfântului Marinus (The Walk of Saint Marinus)
Un traseu de pelerinaj și drumeție mai recent promovat de autoritățile din San Marino, care refac drumul legendar al Sfântului Marinus de la Rimini la Muntele Titano. Traseu pedestru de aproximativ 20 km, prin peisaje rurale italiene și san-marineze. Nu este neapărat pentru o excursie de o zi (durează 5-6 ore), dar dacă sunteți pasionați de drumeții și aveți timp, este o experiență autentică și diferită.
*Un sfat: dacă sunteți însoțiți de copii mici, ar fi de preferat să renunțați la cărucior. Noi l-am ținut pe Edi în marsupiu și a fost o alegere foarte inspirată. După cum spuneam, multe străzi sunt în pantă, pietruite, iar pe anumite porțiuni sunt destul de multe scări. Un cărucior doar vă îngreunează situația.
Mostră de tortură prin Evul Mediu (la Muzeul Național)
San Marino cu copiii – ce trebuie să știi
Am vizitat San Marino cu doi copii mici și pot confirma: este fezabil, dar necesită puțină planificare. Iată ce am învățat:
Căruciorul este un handicap. Am menționat deja, dar repet: străzile sunt pietruite, în pantă, cu multe scări. Marsupiul sau un wrap de purtare sunt mult mai practice.
Distanțele sunt scurte, dar urcușurile sunt obositoare – mai ales cu un copil în brațe. Luați funicularul la urcare și păstrați energia pentru plimbarea prin centrul vechi.
Muzeele ciudate (ceară, curiozități, vampiri) sunt de fapt o atracție pentru copiii mai mari (7-12 ani) – sunt vizuale, interactive și diferite de muzeele clasice.
Mâncarea nu este o problemă – piadina, pizza și înghețata se găsesc la tot pasul, la prețuri rezonabile.
Ștampila pe pașaport – pentru copiii mai mari, obținerea ștampilei de viză de la biroul turistic este un moment memorabil. Merită cei 5 euro.
Prețuri orientative în San Marino (2026)
Ca și în cazul celorlalte articole din seria Rimini, mă concentrez pe costurile la fața locului:
Autobuz Rimini–San Marino (Bonelli Bus): 6 euro/persoană/sens (12 euro dus-întors). Copiii mici nu plătesc.
Bilet combinat Turnul Guaita + Muzeul Național: 6 euro/persoană. Există și un bilet multi-muzeu la 11 euro care include și Turnul Cesta și alte muzee.
Ștampila pe pașaport: 5 euro/persoană, de la biroul turistic din centru.
Funicular: aproximativ 3-5 euro/persoană (dus-întors puțin mai mult).
Piadina/prânz rapid: 5-7 euro. Masă la restaurant cu priveliște: 15-30 euro/persoană.
Cafea: 1,50 euro. Gelato: 2,50-4 euro.
Shopping: Prețurile la produse (haine, parfumuri, electronice) sunt în general mai mici decât în Italia, datorită regimului fiscal favorabil. Merită o comparație înainte de a cumpăra.
Întrebări frecvente despre San Marino
Cu autobuzul operat de compania Bonelli Bus. Plecare din fața Hotelului Napoleon (lângă gara centrală Rimini), biletele se cumpără de la Tabaccheria din apropiere. Călătoria durează ~35 minute, iar tariful este de 6 euro/persoană/sens.
Nu. San Marino nu face parte din UE, dar nu există control de frontieră. Intrarea este liberă. Totuși, dacă vreți ștampila decorativă pe pașaport (5 euro), aveți nevoie de pașaport – cartea de identitate nu se ștampilează.
O jumătate de zi (4-6 ore) este suficientă pentru a vedea centrul istoric, turnul Guaita, Palazzo Pubblico și pentru shopping. O zi întreagă vă permite să vizitați și muzeele, al doilea turn (Cesta) și să vă bucurați de un prânz relaxat.
Prețurile la mâncare și băutură sunt similare cu Italia. Atracțiile sunt ieftine (6 euro bilet combinat turn + muzeu). Shopping-ul este mai avantajos datorită taxelor mai mici.
Euro, deși San Marino nu este membră UE. Acceptă și carduri de plată în marea majoritate a locurilor.
Dacă vrei să te bucuri de atmosfera de seară (când turiștii de o zi pleacă și orașul devine magic), da. Altfel, o excursie de o zi din Rimini este mai mult decât suficientă.
Cele mai importante: cele trei turnuri de pe Muntele Titano (Guaita, Cesta, Montale), Palazzo Pubblico și Piazza della Libertà, Basilica di San Marino, Muzeul Național, plus muzee tematice (ceară, curiozități, arme). Centrul istoric este UNESCO.
Da, cu mențiunea că străzile sunt în pantă și pietruite – deci fără cărucior. Muzeele inedite și ștampila pe pașaport fac deliciul copiilor mai mari. San Marino Adventures oferă activități de aventură pentru familii.
Primăvara (aprilie-iunie) și toamna (septembrie-octombrie) sunt ideale: vreme plăcută, mai puțini turiști, priveliști clare. Vara este foarte aglomerată. Iarna e liniștită, dar unele atracții pot fi închise, iar ceața poate ascunde panoramele.
Citește și:
