Trekking pe Mt. Batur – vulcanul activ din Bali!

Începe povestea celei mai dificile zile din acest concediu, cea în care ne-am încăpățânat să facem trekking pe Mt. Batur, unul dintre vulcanii activi din Bali.

Dacă Sorina a prins o răceală puternică în Nusa Penida, de care nu scăpase complet, a venit momentul să mă îmbolnăvesc și eu..probabil în cea mai proastă conjunctură posibilă.

Trebuia să ne trezim în jurul orei 02:00 pentru a fi preluați de un minivan și transportați către poalele vulcanului Batur. Problema este că m-am simțit atât de rău încât nu prea am putut dormi.

Toată noaptea a plouat și ajunsesem să mă rog ca excursia să fie anulată din acest motiv. Chiar am trimis un sms către agenția organizatoare, pentru o reprogramare, dar șoferul era deja în drum către noi.

Și iată-ne, în miezul nopții, stând în fața recepției de la Nandini, așteptând microbuzul, cu un pachețel în brațe, făcut de doamnele de la bucătărie în schimbul micului dejun pierdut.

Am încercat să ațipim puțin pe drum, însă mă deranja prea tare aerul rece care intra pe geamul deschis de la șofer, nu mai suportam nimic. Cam după o oră de mers, am făcut oprire pentru o cafea și un fel de mic dejun. Nu era restaurant sub niciun fel l-ai fi privit, mai degraba o tabără de acomodare, precum cele de la baza Everestului.

• Vulcan activ ce datează de aproximativ 28.000 ani
• Cea mai recentă erupție a vulcanului Batur a fost în anul 2000
• Altitudine maximă: 1717m

După o scurtă pauză am pornit iar la drum, dar nu pentru mult timp. Am ajuns în parcare, unde ne-am dat jos, ni s-a făcut instructajul, ghizii noștri s-au prezentat și am primit câte o lanternă, fiind încă întuneric.

Prima parte a traseului este destul de simplu, pe teren plat, însă devine din ce în ce mai dificil odată cu trecerea timpului și creșterii în altitudine. Traseul are o dificultate medie spre dificil, dar cu o condiție fizică decentă poate fi făcut.

În total durează cam 3 ore, timp în care se mai fac scurte pauze. Cele mai mari probleme vor deveni bolovanii și pietrele instabile, pe care calci și simți că o iei la vale, însă ghizii sunt întotdeauna aproape să te ajute.

Noi, fiind deja cu fizicul la pământ, am rezistat până la jumătatea drumului, când am început să dăm semne clare de slăbiciune și eram pe punctul de a abandona, asta dacă nu eram încurajați de domnișoara ghid, care practic ne-a tras după ea.

Toate detaliile referitoare la traseul pe Mt. Batur le găsiți aici!

Am ajuns sus, însă nu îmi mai păsa nici de vulcan, nici de răsărit, de nimic altceva decât multă apă, un loc pe care să mă așez și să îmi schimb tricoul care era parcă scos din piscină. M-am întins pe o canapea din lemn și am așteptat răsăritul, ca toată lumea să termine cu pozele și să revenim odată la hotel.

Partea proastă este că nici răsăritul nu l-am mai văzut, fiind o zi cu ceață vizibilitatea era sub 20-30m. O parte din grup a continuat traseul, pentru a se apropia de crater și locul în care puterea vulcanului se putea vedea mai bine..dar este clar că mie nu îmi mai trebuia așa ceva.

Când unul dintre ghizi ne-a văzut, pe noi și alți câțiva turiști nerăbdători să coborâm, ne-a însoțit în drumul spre parcare. La jumătatea drumului exista posibilitatea să fi dus de un localnic, în mașină, sau cu motocicleta.

Deși aveam încă traume după accidentul de scuter din Nusa Penida, nimic nu a mai contat și m-am urcat pe motor, totul pentru a ajunge mai rapid la microbuz. Aici a trebuit să mai așteptăm încă vreo oră până să se regrupeze lumea.

Udhiana Resort – un hotel de excepție

Am revenit la hotel doar pentru a ne lua bagajele, urmând să ne cazăm la al doilea nostru hotel din Ubud, o altă cazare fantastică: Udhiana Resort.

Spre deosebire de Nandini Jungle, Hotel Udhiana se află mult mai aproape de centrul Ubud, existând și posibilitatea de mers pe jos, adevărat, cam 20-30 minute.

Am vrut să stau neapărat la Udhiana câteva zile în special pentru piscina privată infinity, de care fiecare vilă dispune. Și chiar dacă se află mai aproape de oraș, avem în continuare vedere către junglă și posibilitatea de a fi vizitați de maimuțe.

Și tarifele la mâncare și băuturi sunt mult mai mici la Udhiana, însă curățenia și calitatea serviciilor nu se apropie de cele oferite la Nandini.

Ajunși la hotel, epuizați după trekkingul pe vulcanul Batur, ne-am pus direct la somn, iar restul zilei l-am petrecut aici.

Următoarea zi am lăsat-o mult mai ușor. Ne-am bucurat de facilitățile hotelului și ne-am plimbat prin Ubud și împrejurimi, fără a ne mai pune fizicul la încercare.

Terasele de orez Tegalalang

Apogeul zilei a fost vizita la Tegalalang, cele mai celebre terase de orez din Bali. Spuneam în articolul precedent că am mers și la terasele Jatiluwih, însă ploaia ne-a împiedicat să le vizităm.

Spre deosebire de Jatiluwih, terasele Tegalalang sunt mult mai mici ca suprafață, dar mai vizitate. Mult mai ușor de acoperit la pas, vei avea însă aproape în permanență mulți alți turiști pe lângă tine.

În timpul vizitei, deși ai plătit un bilet de intrare (care nu a fost verificat de nimeni, deci cred că puteam intra liniștiți și fără), vei fi întâmpinat din loc în loc de localnici care îți cer bani, sub formă de donație, pentru faptul că ai intrat pe parcela lor din terasă.

Alții, mai inventivi, au făcut „giant swing-uri”, leagăne în care te poți da, în schimbul unor sume de bani și care sunt sursa unor poze fantastice pentru Instagram. Nu uitați să negociați! Ei vor cere sume de 3-4 ori mai mari.. doar vă retrageți din discuție și veți fi chemați înapoi, acceptând o sumă de aprox. 50.000 IDR.

Întorși cu un taxi în Ubud, am început să luăm la rând magazinele și marketurile, în căutarea suvenirului perfect. Ne-am axat pe clasicii magneți și pânzele pictate, dar și pachete de cafea luwak (cel mai probabil contrafăcută), ciocolate și statuete.

Templul Tanah Lot

Tot cu shoppingul și umblatul prin restaurante am continuat și în următoare zi, ultima din Bali și din această experiență uimitoare care a durat o lună. Înainte de a pleca spre hotel pentru a ne lua bagajul am negociat cu un șofer de taxi drumul spre aeroport, dar cu o ultimă escală la, probabil, cel mai celebru templu din Bali: Templu Tanah Lot.

Construit prin sec.al XVI-lea, pe o stâncă aflată la câțiva metri în largul mării, Tanah Lot este un simbol al insulei și al religiei de aici. În plus a devenit cel mai fotografiat obiectiv din Bali.

Pe parcursul anilor valurile mării au erodat stânca, degradând și structura templului. Pentru a-l salva au avut loc ample procese de renovare, lucrări ce au depășit 130 milioane dolari.

Am vizitat Templul Tanah Lot (Ținutul din mijlocul mării) cam în grabă, maxim jumătate de oră, deși merita să petrecem pe aici câteva ore.

Cel mai potrivit moment pentru a vizita Pura Tanah Lot este la apus..

Tarife și program de vizită

Adult: 60.000 IDR
Copil: 30.000 IDR
Parcare mașină: 5000 IDR

Program: zilnic 07:00 – 19:00

În scurt timp am ajuns pe aeroportul Ngurah Rai, urmând să ne îmbarcăm pe zborul către Amsterdam și apoi spre casă, unde schimbam condițiile meteo dramatic, trecând de la plajele însorite din Bali, la autostrada A2 blocată de ninsoare.