Casa Memorială „ George Enescu ” - Vila Luminiș din Sinaia

Casa Memorială „George Enescu” – Vila Luminiș din Sinaia

Dacă am ajuns sâmbătă la Castelul Cantacuzino din Bușteni, nu puteam ca a doua zi să nu mergem nicăieri și să plecăm direct spre București. Chiar dacă ploaia nu ne-a permis foarte multe, am făcut totuși un mic ocol până la Vila Luminiș din Sinaia.

Nu este vreo nouă unitate de cazare de pe Valea Prahovei, ci un important obiectiv turistic. Aici a locuit timp de peste 20 de ani, între 1926 și 1946, cel mai mare compozitor român al tuturor timpurilor, George Enescu. Am mai scris într-un articol anterior despre Muzeul „George Enescu” din București, la care se mai adaugă și alte muzee deschise în memoria maestrului, precum Casa Memorială din Liveni (casa părintească), respectiv Casa Memorială din Tescani.

Casa Memorială „George Enescu”

Dintre toate acestea probabil cea mai apropiată de sufletul marelui artist este Vila Luminiș, din Sinaia, întrucât a fost ridicată chiar de acesta, cu banii câștigați din activitatea sa muzicală.

George Enescu era un apropiat al familiei regale și protejat al Reginei Elisabeta, care i-a recunoscut talentul deosebit și pentru care artistul susținea numeroase recitaluri la Castelul Peleș, unde avea chiar o cameră a sa, într-un colț intim al palatului.

Din dorința de a rămâne în apropierea familiei regale și îndrăgostit de frumusețile acestei zone, a decis ridicarea unei vile, din banii câștigați în urma primului său turneu american. Ajutat de arhitectul Radu Dudescu, termină în 1926 construcția în stil brâncovenesc, o clădire simplă, așa cum îi plăcea artistului, un motto al său fiind ”simplitatea în viață este adevărata libertate”, evidențiat cel mai bine în camera acestuia, atât de mică și de simplă încât a fost denumită ”chilia maestrului”.

Bustul lui George Enescu

Drumul până la casa memorială este destul de simplu, dacă sunteți cu mașina, indicatoare fiind vizibile încă de la șoseaua principală. Ajunși într-o fundătură, aproape de calea ferată și înconjurată de brazi, se află Vila Luminiș, sau Casa Memorială „George Enescu”. Eram singurii vizitatori în acel moment, iar atmosfera era dominată de o liniște apăsătoare, întreruptă doar de lătratul câinilor și de trenurile care circulau la câțiva metri de noi. Sigur, pe când maestrul și-a ridicat aici locuința, trenurile erau mult mai rare decât acum.

Am fost întâmpinați la intrare de un domn paznic care ne-a întrebat dacă dorim să vizităm muzeul și am fost poftiți înăuntru, unde o doamnă simpatică ne-a rugat să luăm papuci peste încălțări, pentru a proteja covoarele și pardoseala. Ne-au fost împărțite audioghidurile și am început să luăm la pas casa marelui George Enescu.

Văruită cu alb atât pe exterior cât și în interior, vila este dispusă pe trei etaje și este foarte spațiosă. Urcând scara din holul de la intrare, ajungem într-o anticameră, din care se poate ajunge pe terasa atât de dragă artistului, probabil locul său preferat de relaxare. De aici putea admira munții, pădurile de brazi, râul Prahova și calea ferată.

Vedere de pe terasă

Aproximativ 60% din aranjamentul casei este cel autentic și a fost realizat pe baza unor fotografii de colecție, multe piese fiind adăugate pe vremea când vila nu avea statutul de muzeu.

Ajuși în salon și sufragerie, putem admira pianul maestrului, un Ibach făcut la Lausanne, pian la care Enescu le cânta apropiaților, dar pe care îl folosea și în activitatea componistică. Mobilierul este în stil Biedermayer, iar marea majoritate a obiectelor de ornament sunt cu specific românesc, sau oriental.

Pianul Ibach

De asemenea putem vedea dormitorul Marucăi, soția și marea sa iubire, născută Maria Rosetti-Tescani, căsătorită Cantacuzino cu fiul Nababului, cu o istorie amoroasă foarte agitată. Enescu îi dedică acesteia și marea lui capodoperă, Oedip, compusă în mare măsură chiar la Vila Luminiș. Camera maestrului se remarcă prin dimensiunile extrem de reduse și prin simplitate. „Chilia”este mobilată modest, în stil românesc și era locul preferat de odihnă al artistului.

Tot la etaj se află și camera ce l-a găzduit pe marele violonist și compozitor american Yehudi Menuhin, care i-a fost elev lui Enescu și care i-a facilitat plecarea spre Statele Unite în 1946, când maestrul a părăsit România picată în mâinile comuniștilor.

Dormitorul lui George Enescu

Mansarda, sau „bageaga”, așa cum îi plăcea lui Enescu să o numească, a fost adăugată de arhitectul Radu Dudescu și a devenit încăperea favorită a maestrului, pentru munca sa de creație și interpretare. Momentan adăpostește o colecție de partituri, scrisori, fotografii, afișe, dar și alte documente legate de viața și activitatea lui George Enescu.

Vila Luminiș nu impresionează prin dimensiuni, prin bogăție, printr-o arhitectură aparte, precum Palatul Cantacuzino, care i-a fost locuință în București, sau precum Castelul Cantacuzino, făcând o paralelă cu ce vizitasem cu o zi înainte, însă merită pe deplin o vizită. Mie personal mi-a plăcut mai mult această vizită la Enescu acasă, decât plimbarea prin sălile goale de la castelul din Bușteni.