Lacurile Plitvice 2026: traseul C, prețuri reale și de ce e un maraton, nu o plimbare

A patra zi de vacanță și primul obiectiv de talie mondială din circuitul nostru balcanic. Dormiserăm intenționat la zece kilometri de parc, într-o cazare din natură, tocmai ca să fim la poartă dimineața, înaintea autocarelor. Am intrat pe traseul C, am mers patru ore și am văzut, practic, tot ce e de văzut.

A fost frumos. A fost, ca peisaj, printre cele mai frumoase lucruri din toată vacanța. Și a fost, în același timp, epuizant — într-un fel pe care nu mi-l anticipasem și pe care nu-l găsești scris în articolele care îți vând Plitvice.

Îți spun tot: ce am plătit, ce traseu am ales și de ce, unde greșeam dacă mai stăteam o oră, și ce aș schimba dacă aș reface ziua.

Ce sunt, de fapt, Lacurile Plitvice

Plitvička jezera e cel mai vechi și cel mai mare parc național din Croația, înființat în 1949, și primul obiectiv natural din regiune înscris în patrimoniul mondial UNESCO, în 1979. Se întinde pe aproape 300 de kilometri pătrați, dar partea care se vizitează — sistemul de lacuri — are vreo opt kilometri lungime.

Sunt șaisprezece lacuri, dispuse în trepte, împărțite în douăsprezece lacuri superioare și patru inferioare, care coboară de la 636 la 503 metri altitudine. Iar între ele nu sunt canale, ci cascade: apa trece de la un lac la altul prăbușindu-se peste bariere de travertin.

Detaliul care schimbă felul în care privești locul

Barierele acelea nu sunt stânci. Sunt vii.

Travertinul se formează continuu, prin depunerea carbonatului de calciu din apă pe mușchi, alge și plante. Se estimează că barierele cresc cu aproximativ un centimetru pe an. Ceea ce înseamnă că peisajul pe care îl fotografiezi nu e un peisaj fix, ci un proces în desfășurare: lacurile își schimbă forma, cascadele se mută, unele praguri cresc și altele se rup.

Peste o mie de ani, harta lacurilor va fi alta. De aceea și interdicția totală de a intra în apă, în vigoare din 2006 — un singur pas greșit pe o barieră poate distruge o creștere de zeci de ani.

Iar apa aceea chiar e reală

Culoarea e primul lucru care te izbește și primul despre care crezi că e prelucrat în poze. Nu e. Nuanțele variază de la turcoaz la verde-smarald, la albastru-cenușiu, în funcție de mineralele dizolvate, de organismele din apă și de unghiul luminii — iar același lac arată diferit dimineața și după-amiaza.

Un capitol de istorie recentă care aproape nu se povestește: la Plitvice, în duminica Paștelui din 1991, a avut loc prima confruntare armată a Războiului de Independență al Croației. Parcul a fost ocupat, a suferit stricăciuni, iar între 1992 și 1997 a fost înscris pe lista patrimoniului mondial în pericol. Faptul că azi arată impecabil și primește milioane de vizitatori spune ceva despre cât de repede se poate reconstrui un loc — și despre cât de recent e trecutul acesta, la doar câteva ore de mașină de noi.

Bilete: tarifele oficiale 2026, verificate

Aici nu e loc de improvizație, iar dacă reții un singur lucru din articolul acesta, reține-l pe acesta. Cifrele de mai jos sunt luate direct din lista de prețuri a parcului, nu din alte articole — pe internet circulă multe variante greșite.

Bilet de o zi, pe persoană

Categorie	Iun–Sep, până la 16:00	Iun–Sep, după 16:00	Apr–Mai, Oct	Nov–Mar
Adulți	40 €	25 €	23 €	10 €
Studenți	25 €	15 €	14 €	6 €
Copii 7–18 ani	15 €	9 €	6 €	4 €
Copii sub 7 ani	gratuit, tot anul

Tot gratuit intră persoanele cu dizabilități de peste 50% și însoțitorul lor. Studenții și persoanele cu dizabilități trebuie să prezinte un card valabil.

Noi am plătit 80 de euro pentru două bilete de adult — exact tariful de vârf de sezon, pentru intrare de dimineață.

Trei detalii care fac diferența la buget:

1. Tariful redus de după-amiază. Între 1 iunie și 31 august, tariful mic se aplică pentru intrarea după ora 16:00. Atenție însă: în septembrie, pragul coboară la ora 15:00. Diferența e de 15 euro pe adult, deci pentru o familie de patru se face aproape jumătate de bilet de cazare.

2. Copiii de 7–18 ani plătesc 15 euro în vârf de sezon, nu tariful de adult. Iar cei sub 7 ani intră gratuit tot anul. Merită verificat, pentru că mulți părinți nu știu și cumpără bilete întregi.

3. Biletul de două zile costă 60 de euro pentru un adult în vârf de sezon, 20 de euro pentru copiii de 7–18 ani. Dacă ai timp și vrei să faci parcul în ritm uman, în două dimineți, e cea mai bună variantă din toată lista.

Ce include biletul

Mai mult decât crezi, și nu se plătește nimic separat înăuntru:

• Vaporașul electric de pe lacul Kozjak
• Trenulețul panoramic dintre intrări și punctele de opriere
• Cei 22 de kilometri de pasarele din sistemul de lacuri și 36 de kilometri de trasee de drumeție
• Toaletele din toate stațiile de oprire
• Asigurarea de accident

Rezervarea online: cum funcționează de fapt

Parcul vinde bilete cu interval orar și intrare selectată — la cumpărare alegi Intrarea 1 sau Intrarea 2, data și fereastra de o oră în care ajungi. Biletul se validează doar la intrarea aleasă și doar în intervalul cumpărat; dacă intri în afara lui, ești considerat fără bilet valabil.

Parcul precizează că biletele se vând și la fața locului, la Intrarea 1, Intrarea 2 și la intrarea auxiliară Flora — dacă nu sunt epuizate. Iar în iulie și august se epuizează. Intervalele de dimineață sunt luate cu săptămâni înainte, în mare parte de agenții.

Rezervă online, din timp. Pentru iulie–august, cu trei-patru săptămâni înainte.

Un detaliu care poate conta: biletele cumpărate direct de pe site-ul oficial sunt de regulă nerambursabile. Cele luate prin operatori autorizați au adesea anulare gratuită cu 24 de ore înainte. Într-un circuit cu mașina, unde itinerariul se poate schimba, flexibilitatea aceea merită luată în calcul.

🆕 Rezervă biletele și tururile la Plitvice

În iulie și august, biletele la Plitvice se epuizează cu săptămâni înainte, iar intervalele de dimineață sunt luate în mare parte de agenții. Reține un detaliu important: biletele cumpărate direct de la parc sunt nerambursabile, în timp ce cele rezervate prin operatori autorizați au adesea anulare gratuită cu 24 de ore înainte – ceea ce contează mult într-un circuit cu mașina, unde itinerariul se poate schimba. Mai jos găsești biletele de intrare și excursiile de o zi din Zagreb, Zadar sau Split:

Parcarea: tarifele oficiale

Se plătește separat de bilet și — detaliu bun de știut — se achită la ieșire, la casele de plată din parcare.

Vehicul	1 iun – 30 sep	Restul sezonului
Autoturism	2 €/oră	1,50 €/oră
Motocicletă	7 €/zi	5 €/zi
Autocaravană sau mașină cu remorcă	18 €/zi	15 €/zi

Noi am plătit 12 euro — șase ore de autoturism, în vârf de sezon. Calculează-o în buget, pentru că nu e inclusă nicăieri.

Iar dacă parcările sunt pline, parcul cere explicit să nu lași mașina pe drumul național DC1, să nu parchezi pe spațiile verzi și să nu aștepți pe carosabil eliberarea unui loc.

Ghid: doar pentru grupuri

O informație care surprinde mulți vizitatori: parcul oferă tururi ghidate exclusiv pentru grupuri de minimum 15 persoane. Un tur de jumătate de zi costă 120 de euro, unul de zi întreagă 170 de euro — pe grup, nu pe persoană. Ca turist individual, nu poți cumpăra ghid de la parc; ai nevoie de un operator autorizat din afară.

Și încă un detaliu, pentru cine călătorește cu animalul de companie: câinii sunt permiși în parc, dar numai în lesă — inclusiv în vaporaș și în trenuleț.

Traseul C: ce am ales și de ce

Parcul are opt trasee marcate cu litere, de la A la K, între 2 și 8 ore. Alegerea traseului e, de fapt, cea mai importantă decizie a zilei.

Noi am mers pe traseul C, care pornește din Intrarea 1, are aproximativ 8 kilometri și e estimat oficial la 4–6 ore. E cel care combină cel mai bine cele două părți ale parcului: lacurile inferioare, cu Veliki Slap, și o porțiune importantă din lacurile superioare, mai liniștite și mai verzi.

Include și cele două mijloace de transport din parc, ambele necesare: vaporașul electric care traversează lacul Kozjak, cel mai mare dintre cele șaisprezece, și trenulețul panoramic. Fără ele, distanțele devin imposibile cu copii.

Ne-a luat aproximativ patru ore și am văzut, practic, tot ce e de văzut.

Veliki Slap, cascada de 78 de metri

Punctul culminant al lacurilor inferioare și cea mai înaltă cascadă din Croația. Se vede de sus, de pe belvedere, dar impresia adevărată o ai de jos, de la baza canionului.

Și aici trebuie să-ți calibrez așteptările, pentru că fotografiile care circulă sunt aproape toate făcute primăvara.

În iulie, debitul e modest. Nu vezi o perdea compactă de apă, ci câteva fire subțiri care coboară pe stâncă — unul principal, mai consistent, în centru, și alte câteva firicele împrăștiate pe lățimea peretelui. Restul e rocă expusă.

Ceea ce nu înseamnă că nu merită. Înseamnă doar că spectacolul e altul decât cel promis de poze: nu volumul de apă te impresionează, ci peretele. Șaptezeci și opt de metri de travertin în nuanțe de ocru, galben și portocaliu, tapetat cu mușchi verde-crud, cu vegetație care crește direct din stâncă la fiecare palier. Arată ca o construcție vie, nu ca o cascadă. Iar în lumina de dimineață, cu soarele venind din spate, în stropii de la bază se formează un curcubeu.

Dacă vrei Veliki Slap cu debit maxim, mergi în aprilie sau mai, la topirea zăpezilor. Vara vezi structura; primăvara vezi forța.

Cum se aleg celelalte trasee

• A — cel mai scurt, 2–3 ore, doar lacurile inferioare, din Intrarea 1, integral pe jos.
• B — aproximativ 4 kilometri, 2–3 ore, din Intrarea 1. Include lacurile inferioare, Veliki Slap, croaziera pe Kozjak și întoarcerea cu trenulețul. Ăsta e traseul pe care îl recomand familiilor — vezi mai jos de ce.
• C — 8 km, 4–6 ore, din Intrarea 1. Cel pe care l-am făcut noi. Cel mai bun raport între ce vezi și cât mergi.
• H — 8,9 km, din Intrarea 2. Practic oglinda traseului C, tot cu Veliki Slap inclus. Bun dacă dormi mai aproape de Intrarea 2.
• K — cel mai lung, până la 8 ore. Pentru drumeți, nu pentru familii.

Partea onestă: de ce e un maraton, nu o plimbare

Și acum lucrul pe care nu îl citești în articolele care îți vând Plitvice.

A fost frumos, dar foarte obositor. Patru ore de mers aproape neîntrerupt, în aer umed, cu urcări pe scări de lemn, în mijlocul unui flux continuu de oameni.

Iar problema reală nu e distanța. E densitatea. Pasarelele de lemn sunt înguste, adesea de lățimea unei singure persoane, fără balustradă pe o parte și cu apa la câțiva centimetri. Când în fața ta merge un șir de oameni, nu poți nici să te oprești, nici să depășești. Te miști în ritmul grupului, iar dacă cineva se oprește să facă o poză, se opresc treizeci de oameni în spatele lui.

Asta transformă vizita din contemplare în deplasare. Vezi lacurile, dar de multe ori le vezi din mers, fără să te poți opri unde vrei tu.

Cu copii, adaugă la asta ceva ce nu se poate negocia: odată intrat pe traseu, nu poți scurta. Nu există ieșiri intermediare pe majoritatea porțiunilor. Dacă la jumătatea drumului cineva nu mai poate, tot trebuie să ajungi la capăt.

Sfaturile mele, în ordinea importanței:

1. Intră la deschidere, la ora 7:00. Autocarele ajung pe la 9:00. Cele două ore dintre 7 și 9 sunt singurele în care Plitvice e ce promite fotografiile. Noi am dormit la 10 kilometri de parc special pentru asta și am ajuns la poartă în douăzeci de minute.

2. Alege traseul mai scurt decât crezi că poți. Cu copii, traseul B — lacurile inferioare, Veliki Slap și croaziera, apoi ieșire — e alegerea corectă, nu o înfrângere.

3. Ia apă și gustări cu tine. Pe traseu sunt foarte puține locuri unde poți lua apă sau mânca, iar unde sunt, un hamburger costă vreo 12 euro.

4. Încălțăminte cu talpă bună. Pasarelele de lemn sunt ude aproape permanent, de la stropii cascadelor, și devin alunecoase.

5. Nu pune drum lung în aceeași zi. Vezi mai jos greșeala noastră.

Apă, toalete și mâncare: ia tot cu tine

Noi am intrat cu gustări și apă suficientă în ghiozdane, și a fost cea mai bună decizie logistică a zilei. Iată de ce.

Pe traseu există foarte puține toalete și foarte puține locuri unde poți mânca sau lua apă. Nu e ca într-un parc de distracții, cu chioșcuri la fiecare cotitură. Facilitățile sunt concentrate la punctele de transport — debarcaderele vaporașului și stațiile trenulețului — iar între ele mergi kilometri fără nimic.

În cazul nostru, prima astfel de oprire a fost abia la locul de unde ne-am urcat pe vaporaș, adică după o bună bucată de traseu prin lacurile inferioare. Dacă ai copii care cer apă la fiecare douăzeci de minute, calculează asta.

Cât despre prețuri: un hamburger era în jur de 12 euro. Nu suma în sine m-a deranjat — la un parc național cu milioane de vizitatori te aștepți la un adaos. M-a deranjat ce primești: unul foarte basic, minuscul, genul de chiflă cu carne din meniul de la fast-food. Pentru doi euro și jumătate, la noi, ai același lucru. Deci nu e scump, e prost ca raport — și e cel mai bun argument pentru rucsacul cu sandvișuri de acasă.

Ce să ai în rucsac, concret:

Apă, mai multă decât crezi. Cel puțin un litru și jumătate de persoană în iulie. Aerul din canion e umed, transpiri fără să simți.

Gustări. Sandvișuri, fructe, batoane. Cumpărate din Slunj sau Rakovica, costă o fracțiune din ce plătești în parc.

Folosește toaleta la intrare, înainte de a porni. Există toalete la debarcadere și la stațiile trenulețului, dar sunt rare pe traseu.

Scurtătura pe care am ratat-o din semnalizare

Aici e informația pe care mi-aș fi dorit să o am în ziua respectivă, și pe care am înțeles-o abia acasă, uitându-mă la harta parcului.

Traseul C funcționează așa: pornești din Intrarea 1, cobori în canionul lacurilor inferioare, treci pe la Veliki Slap, ajungi la debarcader și traversezi lacul Kozjak cu vaporașul electric.

Iar pe malul celălalt, imediat după ce cobori, traseul se bifurcă. O direcție te duce spre stația trenulețului și, de acolo, înapoi spre ieșire — asta e, de fapt, traseul B, aproximativ 4 kilometri și 2–3 ore în total. Cealaltă urcă spre lacurile superioare și continuă traseul C, cu încă două-trei ore de mers.

Noi am ratat bifurcația. Am coborât din vaporaș, am pierdut pe undeva indicatorul care ducea spre ieșire și ne-am orientat, în continuare, după marcajele traseului C. Așa că am mai mers cel puțin o oră pe jos, fără să realizăm că fusese, cu câteva minute înainte, o variantă de a încheia ziua.

Lacurile superioare sunt, după mulți, partea cea mai frumoasă a parcului, cu cascadele Prštavac. Dar, dacă aș reface ziua, cred că aș alege conștient traseul B și aș ieși din parc imediat după croazieră.

Motivul e simplu: traseul B îți dă practic tot ce are Plitvice de arătat într-o primă vizită — canionul lacurilor inferioare, Veliki Slap, apa turcoaz, croaziera pe Kozjak — în jumătate din timp și cu o fracțiune din efort. Pentru familii cu copii, e cea mai bună alegere din toată lista de trasee, și e o rușine că nu apare recomandat mai des.

Reține pentru ziua ta, foarte concret: punctul de decizie e pe uscat, imediat după ce cobori din vaporaș. Oprește-te acolo câteva secunde și caută indicatoarele. Unul duce spre stația trenulețului și spre ieșire — acela e traseul B. Celălalt urcă spre lacurile superioare — acela te angajează încă două-trei ore.

Semnalizarea în punctul acela nu e evidentă, mai ales dacă mergi în fluxul de oameni și nu te oprești să citești. Uită-te la copii, la ceas și la propriile picioare exact acolo, nu peste douăzeci de minute, când nu mai ai cale de întoarcere.

Trenulețul nu te duce înapoi la intrare

Iar acum dezamăgirea zilei, pe care o scriu apăsat pentru că speram din suflet altceva.

Trenulețul panoramic nu te lasă la intrare și nici în parcare. Ne-a dus de la St3, din capătul lacurilor superioare, până la St1 — care e o stație intermediară. De acolo am mai mers aproximativ un kilometru pe jos până la Intrarea 1, exact în momentul în care credeam cu toții că s-a terminat.

Distanța St1 – Intrarea 1 e, oficial, o plimbare de 10–15 minute. Nu e mult în sine. Dar după patru ore de mers, ultimul kilometru neanunțat se simte mai lung decât primii trei.

Spune-le copiilor dinainte că după trenuleț mai urmează o bucată pe jos. Serios. Ăsta e sfatul de părinte care valorează mai mult decât orice descriere de cascadă.

Greșeala noastră: drumul de după

Aici am dat-o în bară, și o spun ca să nu repeți.

Am pus în itinerariu drumul Plitvice–Mostar imediat după parc. Pe hârtie, vreo 380 de kilometri și cinci ore. În realitate, după patru-cinci ore de umblat prin natură, orice drum se simte dublu.

Am condus prin Bosnia cu ochii mici, cu copiii adormiți pe bancheta din spate, oprindu-mă mai des decât aveam nevoie. Nu a fost periculos, dar a fost o zi mult mai lungă decât trebuia.

Dacă îți construiești circuitul: Plitvice merită o zi întreagă, cu o noapte înainte și, ideal, o noapte după în zonă. Nu-l trata ca pe o oprire de tranzit.

Unde să dormi

Recomandarea mea, testată: zona Rakovica, la vreo 10 kilometri de intrarea în parc, nu lângă poartă. Am plătit 65 de euro un apartament într-un complex de căsuțe, în mijlocul naturii, cu posibilitatea de a face grătar seara. Preț mai mic, liniște, parcare — și douăzeci de minute până la poartă dimineața.

Iar cu o zi înainte merită să oprești la Rastoke, satul morilor de apă de lângă Slunj, la 30 de kilometri de parc. E cea mai bună modalitate de a intra în ritm: aceeași apă turcoaz și aceleași cascade, dar la o zecime din efort.

🇭🇷 Lacurile Plitvice — nota mea: 8/10
Peisaj de nivel mondial, apă care nu există în altă parte și o organizare a parcului chiar bună — transport inclus, trasee clare, toalete curate. Ce l-a costat punctele: aglomerația din vârf de sezon, care transformă contemplarea în deplasare pe pasarele unde nu poți nici opri, nici depăși, puținele puncte cu apă și toalete de pe traseu, și kilometrul final pe jos, după ce trenulețul te lasă la o stație intermediară. Frumos, dar obositor. Merită mers — o dată, dimineața devreme, pe un traseu mai scurt decât crezi că poți.

Cum au suportat copiii patru ore de mers

Mult mai bine decât noi. Iar asta e, probabil, cea mai onestă concluzie a zilei.

Copiii au fost eroi. Obosiți, da, dar fără crize, fără scandal, fără să ceară să fie luați în brațe. Cine se plângea, de fapt, eram noi, adulții — noi ne uitam la ceas, noi numărăm scările, noi calculam cât mai avem.

Iar dovada cea mai bună a rezervelor lor de energie a venit la final: după patru ore de traseu, dacă ar fi găsit un loc de joacă la ieșirea din parc, sigur ar fi mai scos de undeva energie pentru câteva minute de leagăn. Noi voiam doar să ne așezăm.

Deci, dacă eziți să mergi la Plitvice din cauza copiilor: nu ei sunt problema. Alege traseul potrivit, ia apă și gustări, spune-le dinainte că după trenuleț mai urmează o bucată pe jos — și vor fi bine. Tu s-ar putea să fii cel care cedează primul.

Întrebări frecvente despre Lacurile Plitvice

Cât costă biletul la Plitvice în 2026?

Pentru un adult, bilet de o zi: 40 de euro în iunie–septembrie, 23 de euro în aprilie, mai și octombrie, 10 euro în noiembrie–martie. În vârf de sezon există un tarif redus de 25 de euro pentru intrarea după ora 16:00 — atenție, după 15:00 în septembrie. Copiii de 7–18 ani plătesc 15 euro în vârf de sezon, iar cei sub 7 ani intră gratuit tot anul. Studenții plătesc 25 de euro. Biletul de două zile costă 60 de euro pentru un adult. Parcarea se plătește separat, 2 euro ora pentru autoturism în sezon, și se achită la ieșire.

Trebuie să cumpăr biletele la Plitvice online, în avans?

În vârf de sezon, da. Biletele se vând pe interval orar și pe intrare selectată — alegi Intrarea 1 sau 2, data și fereastra de o oră în care ajungi, iar biletul e valabil doar acolo și atunci. Parcul vinde bilete și la fața locului, la ambele intrări și la intrarea auxiliară Flora, dar numai dacă nu s-au epuizat — iar în iulie și august se epuizează, cu intervalele de dimineață luate cu săptămâni înainte. Rezervă cu 7–14 zile în avans, iar pentru iulie–august cu trei-patru săptămâni.

Ce traseu să aleg la Plitvice?

Noi am făcut traseul C — 8 kilometri, din Intrarea 1, aproximativ patru ore în ritmul nostru — și am văzut practic tot: lacurile inferioare cu Veliki Slap și o bună parte din cele superioare. Include vaporașul de pe Kozjak și trenulețul panoramic. Dacă ai copii mici sau timp limitat, traseul A (2–3 ore, doar lacurile inferioare) e o alegere rezonabilă. Traseul H e echivalentul lui C, dar pornind din Intrarea 2.

Se poate scurta traseul C la jumătate?

Da. Punctul de decizie e pe uscat, imediat după ce cobori din vaporaș, pe malul celălalt al lacului Kozjak. Acolo traseul se bifurcă: o direcție duce spre stația trenulețului și spre ieșire — adică traseul B, aproximativ 4 kilometri și 2–3 ore în total — iar cealaltă urcă spre lacurile superioare, continuând traseul C, cu încă două-trei ore de mers. Semnalizarea nu e evidentă în punctul acela; noi am ratat-o și am continuat, fără să vrem, pe C.

Trenulețul te duce înapoi la intrare?

Nu, și e bine să știi asta dinainte. Trenulețul circulă între stațiile St1, St2 și St3, iar pe traseul C te duce de la St3 până la St1, care e o stație intermediară. De la St1 până la Intrarea 1 mai ai o plimbare de 10–15 minute, aproximativ un kilometru. După patru ore de mers, ultimul kilometru neanunțat e cel mai greu din toată ziua.

Cât durează vizita la Plitvice?

Depinde de traseu: între 2 și 8 ore. Pentru traseul C, socotește patru ore de mers efectiv, plus timpul de așteptare la vaporaș și la trenuleț. Cu tot cu masă și parcare, noi am stat șase ore. Rezervă-i o zi întreagă, nu o dimineață.

E potrivit Plitvice pentru copii?

Da, dar cu traseul potrivit. Pasarelele sunt înguste, adesea fără balustradă, cu apa la câțiva centimetri, iar odată intrat pe traseu nu poți scurta — nu există ieșiri intermediare pe majoritatea porțiunilor. Cu copii mici, alege traseul A. Copiii sub 7 ani intră gratuit. Și mergi la deschidere, la ora 7:00: la 9:00 sosesc autocarele, iar pe pasarele nu mai poți nici opri, nici depăși.

Se poate înota în lacurile Plitvice?

Nu. Intrarea în apă este interzisă în tot parcul, din 2006, pentru protejarea barierelor de travertin — care sunt formațiuni vii, ce cresc cu aproximativ un centimetru pe an. Un singur pas greșit poate distruge o creștere de decenii. Dacă vrei să faci baie într-un peisaj asemănător, la 30 de kilometri e Rastoke, pe râul Korana.

Ce include biletul de intrare?

Accesul la cei 22 de kilometri de pasarele din sistemul de lacuri și la cei 36 de kilometri de trasee de drumeție, vaporașul electric de pe lacul Kozjak, trenulețul panoramic, toaletele din toate stațiile de oprire și asigurarea de accident. Nu se plătește nimic separat înăuntru, în afara mâncării și a parcării. Tururile ghidate se pot rezerva doar pentru grupuri de minimum 15 persoane, la 120 de euro pe grup pentru o jumătate de zi.

Citește și

Circuit în Balcani cu mașina și familia: 14 zile, 8 țări, tot ce am învățat pe drum
Rastoke, „micul Plitvice”: ce se plătește, ce e gratuit și de ce merită ziua de natură
Zagreb într-o zi: prima oprire în Croația, ce am văzut și ce am ratat
Belgrad într-o zi: transport gratuit, aur bizantin și o problemă cu cardul

Ai fost la Plitvice? Spune-mi în comentarii pe ce traseu ai mers și dacă ți s-a părut, ca mie, mai obositor decât te așteptai.