Orașul de Floci – orașul medieval dispărut unde s-a născut Mihai Viteazul
Continuăm seria „Prin ciulinii Bărăganului”, începută în articolul precedent. Acolo aminteam de Mănăstirea Hagieni, aflată într-o pustietate, pe malul râului Ialomița. Următoarea oprire avea să fie aproape, cam la 10km depărtare. Aveam să vedem ruinele unei vechi așezări istorice, cu un nume ce provoacă zâmbete: Orașul de Floci.
Când eram mai mic și am văzut pe o hartă veche „Orașul de Floci” am bănuit că poate fi vorba despre Fetești, datorită poziționării sale la intersecția unor ape. Dar nu — orașul, sau Târgul de Floci cum mai este numit, este singura așezare medievală de pe teritoriul României peste care nu s-a suprapus nicio alta modernă. A rămas pur și simplu abandonat, undeva în Câmpia Bărăganului, așteptând să fie redescoperit.
Ce este, de fapt, Orașul de Floci?
Cunoscut și sub numele de Târgul de Floci, Târgu de Floci sau Cetatea de Floci, acesta a fost unul dintre cele mai importante centre comerciale medievale din Țara Românească. Situl arheologic se întinde pe o suprafață de aproximativ 80 de hectare, complet liber de construcții moderne — o situație unică în Europa medievală, care permite cercetarea arheologică în întregime și reconstituirea unei organizări de tip urban.
Termenul „floci” provine din latinescul floccus și desemna lâna proaspăt tăiată, neprelucrată, principalul produs comercializat în acest punct de vamă. Nicolae Iorga însuși a impus în 1935 această etimologie: „Târgul de Floci, locul de desfacere la bâlci a lânii nedărăcite aduse de mocanii din Ardeal”. Deci să nu gândim aiurea — oamenii nu erau vulgari, ci practici. Se scotea în evidență o resursă importantă de care târgul dispunea.
Scurt istoric – de la glorie la dispariție
Prima atestare documentară a Orașului de Floci datează din 1431, în porunca adresată de domnitorul Dan al II-lea tuturor târgurilor și vămilor din țară, prin care se reînnoia privilegiul comercial acordat brașovenilor. Mulți istorici consideră însă că așezarea exista ca loc de schimb încă din secolul al XIV-lea, posibil din vremea lui Nicolae Alexandru (1352–1364).
Poziția geografică — pe malul stâng al Ialomiței, la vărsarea acesteia în Dunăre — a transformat Floci-ul într-un nod comercial de primă importanță. Numeroși negustori, mai ales din Brașov, treceau pe aici în drumul lor spre sud. Pe lângă lână, la mare căutare se aflau peștele (prezent chiar pe stema orașului, înconjurat de 4 stele), blănurile și pieile de animale.
Secolul al XVI-lea a reprezentat apogeul așezării. Situl includea la acea vreme patru biserici, trei necropole, peste 200 de locuințe și ateliere, un port și un important centru administrativ — prima capitală a județului Ialomița.
Dar Floci-ul a plătit scump pentru poziția sa strategică. Aflat la răspântii de imperii, a fost ars și pustiit de cel puțin șapte ori:
- 1470 – de Ștefan cel Mare, în campania sa împotriva lui Radu cel Mare
- 1594 – paradoxal, chiar de Mihai Viteazul, în campaniile sale antiotomane
- 1600 – de Simion Movilă
- 1655 – de tătarii și moldovenii conduși de Rustem Mîrza
- 1658 și 1690 – din nou de tătari
- 1768–1774 – în urma Războiului ruso-turc, când populația a emigrat definitiv
După ultimele distrugeri din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, combinat cu schimbarea cursului râului Ialomița care a lăsat orașul fără principala sa sursă de viață comercială, Floci-ul a fost abandonat. Locuitorii s-au mutat în alte așezări, iar orașul a dispărut treptat sub iarba Bărăganului.
Locul nașterii lui Mihai Viteazul
Acesta este, fără îndoială, cel mai important reper simbolic al sitului. Mihai Viteazul s-a născut în Orașul de Floci în anul 1558, fiu natural al lui Pătrașcu cel Bun și al Tudorei — o negustoreasă sau hanegiuță locală, despre care cronicile spun că era de neam grecesc, din familia Cantacuzinilor.
Cronicarul Ștefan Samuscovi consemnează că Mihai Viteazul se mândrea mereu spunând că s-a născut „la vărsarea Ialomiței în Dunăre, adică la Floci”. Mama sa, Tudora, deținea proprietăți extinse în zonă, iar tânărul Mihai și-a petrecut copilăria și prima tinerețe la Floci, ocupându-se de activități negustorești — vindea vite și giuvaeruri, dând dovadă de o abilitate înnăscută, justificată de mediul comercial în care trăia.
Tot la Floci-ul orașului sunt legate și alte episoade istorice notabile:
- 1444 – Iancu de Hunedoara a fost întemnițat aici după înfrângerea de la Varna
- 1574 – Petru Șchiopul, viitor domn al Moldovei, găsește adăpost la Floci
- 1635 – Matei Basarab și Doamna Elena Năsturel vizitează locul și ridică Crucea Înaltă de peste trei metri, cioplită dintr-un singur bloc de piatră — monument istoric vizibil și astăzi
- 1651 – Matei Basarab staționează la Floci cu 15.000 de ostași pentru a-i înfrunta pe tătari
Ce poți vedea astăzi la Orașul de Floci
Situl arheologic se află pe DN 2A Slobozia–Constanța, la aproximativ 5 km vest de comuna Giurgeni, județul Ialomița, cam între bornele kilometrice 105–106. Vatra orașului se întinde pe ambele părți ale drumului național.
Din fostul Oraș de Floci a mai rezistat timpului o mică porțiune din zidul nordic al unei biserici de la începutul secolului al XVII-lea — supranumită în tradiția locală „Mănăstire” — vizibilă chiar în câmp, ca o mărturie tăcută a măreției dispărute.
Baza de Cercetare și Expunere Muzeală
Inaugurată în 2009 ca secție a Muzeului Județean Ialomița, baza muzeală oferă:
- Expoziție permanentă cu artefacte descoperite în săpături: ceramică, monede, unelte, cahle, podoabe, accesorii vestimentare
- Macheta orașului dispărut — o imagine de ansamblu a cum arăta Floci-ul în perioada sa de glorie
- Parc arheologic de 7 hectare cu vestigiile restaurate ale mai multor monumente: două biserici, un edificiu cu contraforturi, o casă cu fundație din piatră și un atelier de prelucrare a osului — toate datate în perioada sec. XIV–XVII
- Spații de cazare pentru cercetători și o sală de conferințe
🆕 Program de vizitare 2026:
- Luni: Închis
- Marți–Sâmbătă: 09:00–16:00
- Duminică: 10:00–15:30
Săpăturile arheologice au început prin anii 1970, însă abia după 1990 s-a declarat sit arheologic. Interesul autorităților a apărut mult mai târziu. Dacă se poate numi interes ce s-a realizat până acum. Dar să-l numim un început.
Pe o suprafață de aproximativ 80ha, au fost descoperite ruinele a 3 biserici, câteva ateliere, necropole, portul și peste 200 case. Nu toate sunt prezentate, evident. Maxim 10 astfel de construcții sunt evidențiate prin panouri informative. Și se mai pot vedea doar temeliile fostelor clădiri. La unele dintre ele și aceste temelii au fost „renovate”, destul de prost, cu o cărămidă modernă, astfel întreg farmecul istoric dispare.
M-am plimbat prin câmp timp de 10-15 minute, cu un ochi pe panourile informative și un altul după câinii care mă urmăreau la fiecare pas și la un moment dat au început să mă latre, supărați. Clar, nu au parte de prea mulți vizitatori.
Crucea Înaltă și Ruga orașului dispărut
Am ajuns la un moment dat în dreptul unei cruci, strâmbe, din lemn. Pe soclul din piatră era scris „Ruga orașului dispărut”, din care am dedus faptul că se dorește a fi un monument dedicat fostului oraș, cât și locuitorilor săi, care au avut destule de pătimit. Dar nu am înțeles de ce această prezentare a crucii, strâmbă.
Ulterior aveam să aflu că monumentul s-a realizat printr-o strângere de fonduri, la care au participat câteva zeci de persoane. Costul lucrării a fost undeva la 7000 de lei și a fost inaugurată în 2013. Deci în urmă cu 10 ani. Doar că atunci, crucea realizată din lemn de stejar ars, vechi de peste 100 ani, era dreaptă. În plus, opera se completa cu un Hristos din lemn de păr, răstignit pe cruce.
Cum să nu poți avea grijă de singurul monument pe care îl ai? Pentru că la temeliile acelea nu prea ai ce să păzești. Să nu poți bate 2 cuie, să ții crucea aia dreaptă, mi se pare bătaie de joc, mai ales față de oamenii aceia care au plătit din buzunar pentru un gest de binefacere.
În aceeași zi, din urmă cu 10 ani, când a fost inaugurată „ruga orașului dispărut”, a fost readus în aria orașului și Crucea Înaltă.
De aceea nu o găseam noi lângă intersecția de la Chirana. A fost readusă pe vechiul său așezământ, la Orașul de Floci. Doar că pe toate hărțile a rămas locația veche.
Împreună cu soclul său, crucea depășește 3 metri înălțime și este bogat ornată. Doar că timpul face greu descifrabile cele trecute pe cruce. Se pare că a fost ridicată în 1639, cu ocazia vizitei în Târgul de Floci a domnitorului Matei Basarab. Pe cruce, în caractere chirilice, scrie astfel: „În numele tatălui și al Fiului și al Sf. Duh ridicatu-sa și înfrumusețatu-s-a această cinstită cruce în zilele și spre cinstea lui Matei Basarab Voievod și a soției sale Elena întru…… când preumblatu-s-a pe aici”
„Muzeul”
La final, am revenit la sediul „muzeului”. Nu a fost nevoie să mai folosesc soneria, pentru că am zărit un domn ocupat cu treburi, prin spatele clădirii. Dânsul a venit și mi-a deschis, iar eu m-am pus direct pe pozat.
Multe nu erau, 6-7 vitrine cu ceva vestigii găsite în zonă și câteva panouri informative. M-a anunțat imediat că nu este voie să fac poze la exponate. Am rămas cu gura căscată. Am putut face poze la Muzeul de Istorie, la Muzeul de Artă, sau la orice alt muzeu, mult mai important decât camera de 20mp în care ne aflam.
I-am explicat că tocmai acesta este motivul vizitei, să pot fotografia exponatele, pentru a-i ajuta, pe cât posibil, să-și „vândă” marfa. Când a înțeles absurdul situației, a fost de acord să pot fotografia în voie. În cele din urmă am achitat taxa de vizitare, ceva simbolic 2-3 lei și am găsit o carte pe care am cumpărat-o și care mi-a deschis o nouă oportunitate. De a vizita castelele și conacele din Jud. Ialomița.
Nu sunt multe, majoritatea sunt în paragină, dar merită o investigație. Iar următorul articol este chiar despre un astfel de conac, situat foarte aproape de Fetești.
Reabilitarea sitului – ce urmează
Vestea bună este că autoritățile județene au semnat un contract pentru reabilitarea și punerea în valoare a Orașului de Floci în valoare de aproximativ 13 milioane de lei. Proiectul prevede:
- Poduri și pasarele de traversare a văii
- Mobilier urban și amenajări turistice
- Un punct de belvedere spre situl Natura 2000 și spre situl arheologic
- Pavilioane expoziționale cu platforme accesibile persoanelor cu dizabilități
Orașul de Floci este inclus în Programul european „Reabilitarea patrimoniului nostru european comun” — o inițiativă a Consiliului Europei și Comisiei Europene, fiind singurul caz din Europa medievală unde cercetarea poate fi extinsă fără a fi împiedicată de construcții moderne.
Cum ajungi la Orașul de Floci
Cu mașina: Situl se află pe DN 2A (Slobozia–Constanța), la aproximativ 8 km vest de Giurgeni și la circa 130 km față de București. Urmărești direcția Slobozia–Giurgeni și nu ai cum să ratezi indicatoarele de pe marginea drumului.
Traseu recomandat din București: București → A2 Autostrăzii Soarelui → Lehliu Gară → Slobozia → DN 2A spre Giurgeni → Orașul de Floci. Durată aproximativă: 1h 45min.
Combinat cu alte obiective din zonă: Situl se combină bine cu Mănăstirea Hagieni (la 10 km), cu o oprire la Giurgeni pe malul Dunării și cu o traversare spre Hârșova dacă ești în drum spre Dobrogea.
Întrebări frecvente despre Orașul de Floci
De ce se numește „Orașul de Floci” și nu „Târgul de Floci”? Ambele denumiri sunt corecte și se folosesc alternativ. „Floci” este termenul medieval pentru lâna proaspăt tunsă, principalul produs tranzacționat în acest punct de vamă. Situl mai apare în documente și ca „Cetatea de Floci” sau simplu „Floci”.
Este Orașul de Floci locul nașterii lui Mihai Viteazul? Da, acesta este consensul majorității istoricilor și al surselor documentare. Mihai Viteazul s-a născut în 1558 la Floci, unde mama sa, Tudora, deținea proprietăți și afaceri. El însuși se mândrea cu originea sa de la „vărsarea Ialomiței în Dunăre”.
Pot vizita situl liber sau doar în tur ghidat? Parcul arheologic poate fi vizitat, iar în cadrul Bazei Muzeale există o expoziție permanentă. Tururile ghidate sunt disponibile la cerere și includ explicații despre viața economică și meșteșugărească a orașului medieval.
De ce a dispărut Orașul de Floci? Din cauza combinației fatale dintre distrugerile repetate ale războaielor ruso-turce din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea și schimbarea cursului râului Ialomița, care a lipsit orașul de principala sa arteră comercială. Populația a emigrat treptat, iar orașul nu a mai fost reconstruit.
Cât timp îmi ia o vizită? O vizită completă — expoziția + parcul arheologic — durează între 1,5 și 2,5 ore. Dacă ești pasionat de istorie și arheologie, poți petrece mai mult timp explorând vestigiile.
