Cum ajungi la Meteora?
Iată că am ajuns și în ultima zi de vacanță, dacă nu punem la socoteală ziua pe care o vom petrece în mașină, în drum spre casă. După micul dejun am părăsit Atena în direcția Kalambaka, un oraș mic și cochet la poalele stâncilor Meteora. Distanța de aproximativ 350 km am parcurs-o cam în 5 ore, ajungând la hotelul din Kalambaka în jurul orei 15:00. Pe acest drum am plătit 3 taxe de drum de 3,85eur + 3,85 eur+ 1,6eur.
De fapt am fost cazați în două hoteluri, situate pe marginea străzii principale a orașului, vis-a-vis unul de altul. Acestea sunt Hotel Kosta Famissi 3* respectiv Hotel Famissi 3*, fiind fără îndoială cea mai bună cazare din această vacanță. Hotelul cu un aer nou, camere mari, un lift modern, nu în care să îți fie frică să urci, iar micul dejun foarte gustos…o diferență uriașă față de hotelurile din Atena sau Salonic. Poate singura parte proastă este faptul că nu are o parcare, însă găsiți fără probleme un loc pe străduțele din apropiere (de la recepție s-a recomandat să nu parcăm pe marginea șoselei pentru că este posibil să avem probleme cu poliția).
Hotel Kosta Famissi
După ce am făcut check-in-ul la hotel nu am mai pierdut vremea și „înarmați” cu hărți și sfaturi de la un domn foarte simpatic de la recepție, care vorbea foarte bine limba română și care ne-a spus orarul de vizitare pentru fiecare mănăstire în parte și în ce ordine să mergem pentru a le prinde pe toate deschise…
Ce reprezintă Meteora?
În primul rând să vă spun câteva cuvinte despre Meteora (numele înseamnă „stânci în aer”, pentru a vă face o idee despre ce discutăm, deși cred ca majoritatea dintre voi au auzit sau cel puțin au văzut o imagine cu măreția acestor locuri. Meteora este asemuită cu o pădure de pietre, sau stânci, care se înalță parcă de nicăieri. Aceste stânci s-au format în urmă cu milioane de ani în urmă pe fundul unei mări care se afla pe aceste locuri. Se presupune că monahismul a început aici cu aproximație în sec. al X-lea. Se presupune că primul care s-a retras aici în sihăstrie a fost un bărbat numit Barnabas, care s-a mutat într-o peșteră din stânci. Cu timpul numărul monahilor a crescut, iar aceștia locuiau în peșteri sau chilii mici, coborând în oraș doar să oficializeze slujba.
În sec. al XIV-lea aici a ajuns Atanasie, venit de la Muntele Athos și a întemeiat prima mănăstire pe stânca ce purta numele de Platilithos (piatra lată). Pe această stâncă uriașă care se înalță la 413 deasupra orașului Kalambaka, Atanasie și-a clădit o mănăstire. Acestei stânci i-a dar numele de Meteor, deoarece arăta ca și cum a fi suspendată între cer și pământ, astfel de atunci întregul complex poartă numele de Meteora.
După ce Atanasie a construit o mică biserică și câteva chilii, a strâns 14 monahi de pe stâncile înconjurătoare și a pus bazele primei vieți monahale din mănăstire. Mai târziu acestuia i s-a alăturat fiul domnitorului sârb Ștefan Dușan, cel care și-a luat numele Ioasaf. Condusă de cei doi, mănăstirea a înflorit, s-a îmbogățit cu turnuri, un spital, chilii, cisterne de apă și alte clădiri, iar biserica a fost pictată cu fresce minunate. Datorită acestor lucruri numărul monahilor a tot crescut, fiind nevoie să se reconstruiască și biserica, pe baza celei vechi, care a devenit altar.
În aceeași perioadă un alt monah, Varlaam, s-a gândit să construiască o altă mănăstire pe stânca opusă. În secolele următoare monahismul se dezvoltă aici și se clădesc 24 de mănăstiri, dintre care astăzi mai sunt funcționale și gata pentru vizitele turiștilor doar 6.
Aceasta este prima mănăstire la care am ajuns, drumul până acolo fiind în sine un obiectiv turistic. După ce se părăsim Kalambaka trecem prin satul pitoresc Kastraki după care începem să avem în stânga și în dreapta stânci înalte, care par că cadă peste șosea.
Mănăstirea Varlaam este construită pe o stâncă înaltă de 373m, primul locuitor fiind călugărul Varlaam, care în anul 1350 a construit câteva chilii și o biserică, sub numele „Cei Trei Ierarhi”. La aproape 200 de ani distanță doi frați, Nectarie și Teofanie urcă pe stânca înaltă și construiesc o nouă biserică peste ruinele bisericii lui Varlaam. La început se urca la mănăstire cu ajutorul unor schele succesive sprijinite pe grinzi înfipte în nișele dintre stânci. Mai târziu schelele au fost înlocuite cu scări suspendate din sfoară. Cei care nu îndrăzneau să urce pe aceste scări erau trași cu plasa, la fel și alimentele necesare.
Pentru a vă putea imagina cât de dificil a fost această măreață construcție, se spune că naosul mănăstirii a fost construit în 20 de zile, însă au fost necesari 22 de ani pentru a fi adunate materialele necesare!! Și astăzi se mai poate vedea scripetele folosit pe vremuri. Abia în anul 1923 s-au cioplit în stâncă cele 195 de trepte pe care se poate urca cu ușurință și în siguranță. Nu o să scriu prea multe detalii despre fiecare mănăstire în parte, nici nu cred că își are rostul. Fiecare mănăstire în parte are o structură diferită. câte o bisericuță întunecată, chilii, câte un mic muzeu, zdrobitoare de struguri și butoaie imense pentru vin etc. Însă cel mai impresionantă este priveliștea pe care o puteți admira, poate una dintre cele mai frumoase din lume!
După ce am vizitat Mănăstirea Varlaam am plecat către următoarea, prima și cea mai mare de la Meteora, despre care am povestit anterior, Mănăstirea Schimbarea la Față, sau mult mai cunoscută drept Megalou Meteorou (Marele Meteor). De precizat este faptul că accesul până la intrare se poate face cu ușurință, de preferat cu mașina, fiecare dintre acestea având o parcare la intrare. Pentru vizita fiecăreia se plătește o taxă de 3 eur. Este adevărat, pentru unele persoane mai în vârstă sau bolnave le poate fi destul de greu să urce treptele care duc în vârf, dar se merită cu prisosință.
Marele Meteor
Ultima vizită a fost la Mănăstirea Sfântul Ștefan, la care se poate ajune mai ușor pe drumul din sud-vestul orașului Kalambaka. Încă din vremurile de demult aici se putea urca mai ușor decât la celelalte mănăstiri datorită unui pod mobil care unea stânca pe care se află mănăstirea cu dealul de vizavi. Astăzi există un pod fix cu o lungime de 8 metri care te conduce cu siguranță la intrarea în mănăstire.
Nu am mai ajuns la celelalte 3 mănăstiri deschise publicului, Mănăstirea Rousanou, Mănăstirea Sf. Treime, respectiv Mănăstirea Sf. Nicolae. În afară de cele menționate mai sus, în zona Meteorei există și alte mănăstiri nelocuite, aflate în ruine. Există informații despre 15 mănăstiri aflate în ruine, însă sunt foarte greu accesibile turiștilor.
Ținând cont că era deja destul de târziu și nu este chiar ușor să urci și să cobori atâtea trepte într-o singură zi, ne-am hotărât să revenim în Kalambaka și am oprit la un restaurant situat fix lângă hotel unde am găsit o mâncare destul de bună. După masă am plecat la plimbare prin oraș, pe care îl consider foarte interesant, chiar dacă este mic și are o singură stradă principală. Am găsit și o cofetărie cu cele mai bune prăjituri și destul de ieftine, din păcate nu rețin numele, însă o găsiți cu ușurință, nu este ca și cum ar fi prea multe :). Se află pe colț, cu ieșire către o mică piață. intersecție cu bulevardul principal. Am rămas apoi într-un părculeț preț de o oră-2, înainte să revenim la hotel.
A doua zi a fost destul de tristă întrucât știam că vacanța este gata și ne așteaptă un drum lung spre casă. Traseul a fost Kalambaka – Grevena – Salonic (centură) – Serres – Kulata – Blagoevgrad- Sofia (unde din nefericire am ratat centura și am ajuns prin centrul orașului) – Lukovit – Plevna – Byala – Ruse – Giurgiu – București. Bineînțeles că am făcut mai multe opriri, întrucât distanța totală a fost destul de mare, aproape 900 km. În Grecia, până la graniță a trebuit să plătim destul de multe taxe de autostradă: 1,4eur+2eur+1,9eur+2,4eur+1,2eur+2,2 eur. Dacă anul trecut în Bulgaria găsisem un restaurant foarte fain unde am mâncat foarte bine și ieftin, de data aceasta am găsit cu greu un local, după Sofia. Și când l-am găsit nu a fost extraordinar, dar tot mai bun decât un sendvici din benzinării.
Total cheltuieli drum Grecia
Am ajuns în București în jurul orei 22:00, după 3000 de km parcurși în total. Calculele mai detaliate sunt în felul următor:
*total benzină – 300 eur
*vignietă Bulgaria + taxe de pod Ruse/Giurgiu – 21 eur
*taxe autostradă Grecia – 42,20 eur
*parcare Salonic și Atena – 17 eur
*ferryboat – 92 eur
TOTAL = 484,5 eur, la un consum de 6,4. Ținând cont că am fost 4 persoane în mașină, drumul a fost pe la 120 eur/persoană.
A fost una dintre cele mai interesante vacanțe de până acum, fiind însă și planificată în detaliu cu multe luni înainte. Regret însă că nu am avut mai mult timp de petrecut în Salonic și Atena, care meritau fiecare cel puțin 3 zile de vizitat. De asemenea mi-aș fi dorit să vizitez și alte locuri celebre din Grecia, pe lângă care am fost relativ aproape, precum Dephi, Corinth, peninsula Pelopones sau Muntele Olimp. Însă este timp pentru toate și cu siguranță voi reveni să le văd și pe acestea!
