Duminică, 3 iulie, început de lună și sfârșit de săptămână, ies iar cu bicicleta la plimbare prin frumosul oraș. De această dată prefer partea de nord, mai exact ”orașul grădină” – Parcul Herăstrău. Lângă cel mai frumos parc din București găsim și unul dintre cele mai vizitate obiective turistice din capitală, Muzeul Satului ”Dimitrie Gusti”. Aflat pe marginea lacului Herăstrău, cu ieșire la Bld. Kiseleff, pe o suprafață de 14 ha se întinde un mic sat în inima capitalei, ce atrage anual peste 300.000 de vizitatori.

Am lăsat bicicleta la un centru de închiriere de la intrarea în parc, un băiat de acolo a fost destul de simpatic să o lege acolo timp de 1-2 ore cât urma să vizitez eu muzeul. Cred că a fost cel puțin a5-a oară când vizitez muzeul satului, însă este prima dată când fac atâtea poze și când trec pe la fiecare clădire expusă în parte (și sunt peste 340 monumente). Dacă vrei cu adevărat să vezi casele, bisericile, morile de vânt, să afli despre fiecare în parte și să le vezi și din interior (cel puțin pe cele care sunt deschise), trebuie să aloci cel puțin jumătate de zi pentru vizită.

Deschis în anul 1936, după modelul muzeului Skansen din Suedia, Stockholm, Muzeul Satului poartă numele unuia dintre întemeietorii săi, profesorul Dimitrie Gusti. Inițial, la marea deschidere, la care a participat și familia regală. erau expuse 29 de case, o biserică de lemn din Maramureș, o moară de apă și cinci mori de vânt și câteva anexe. Cel mai vechi exponat este o casă din zona Moldovei, Vaslui, construită în secolul al XVII-lea, iar cele mai noi sunt din secolul al XIX-lea. Toate sunt originale, au fost demontate, transportate cu trenul, căruțele sau chiar cu barca și au fost ansamblate pe actualul loc, până la ultimele detalii, uneori fiind aduși chiar meșteri tradiționali din zona fiecărui exponat în parte.

Din numărul mare de exponate ne putem face o idee despre numeroasele metode de a ridica locuințe în diferite regiuni ale țării, în diferite perioade… astfel întâlnit case foarte mici, doar cu o încăpere, cât și unele mult mai spațioase, case construite din lemn, chirpici sau din piatră, acoperite cu paie, lemn sau țiglă. Putem observa arhitectura în lemn din Maramureș până la casele cu ponton din Delta Dunării.

Cel mai bine reprezentată este zona Transilvaniei, cu exponate din Maramureș, Țara Oașului, Bistrița-Năsăud, Hunedoara, printre care și o biserică de lemn din satul Dragomirești, datată din 1722.

Și Moldova este foarte bine reprezentată, cel mai vechi exponat fiind din Vaslui, casă ridicată în secolul al XVII-lea. Alte case sunt din zonele Sucevei, Vrancei sau din Jud. Neamț, printre care și o biserică din satul Răpciuni.

Din zona Olteniei se remarcă o casă din satul Curțișoara – Jud. Gorj, o biserică din secolul al XVIII-lea, cât și două bordeie (locuințe semiîngropate). Este expus și un atelier de olărie din Horezu, zonă recunoscută pentru aceste meșteșuguri.

Muntenia este reprezentată prin cinci gospodării, un han cât și o troiță, iar din Banat au fost aduse 2 gospodării, o moară de apă și o piuă. Din Dobrogea avem două gospodării, 3 mori de vânt, o cherhană și un șopron pentru bărci pescărești. Pe malul lacului se înșiruie instalații tehnice țărănești, precum pive, mori de apă, cât și instalații pentru prelucrarea aurului.

Decât o plimbare banală prin parc puteți opta pentru ceva mai interesant, o evadare din aglomerația și agitația orașului, pentru a vă simți ca în zona rurală.

Program de vizitare Muzeul Satului:

Pe timp de vară: 1 mai – 30 octombrie
Luni – Marți: 09:00 – 17:00
Miercuri – Duminică: 09:00 – 19:00

Pe timp de iarnă: 1 noiembrie – 30 aprilie
Luni – Duminică: 09:00 – 17:00

Prețul biletului pentru un adult este 10 RON, iar pentru elevi și studenți este 2,5 RON. Fotografiatul este gratuit prin muzeu, însă în interiorul exponatelor este interzis.

Moișeni – Satu Mare – 1780

Șerel – Hunedoara – sec. al XIX-lea

Biserică lemn din Maramureș

Câmpenii de Sus – Bihor – sec.al XIX-lea

Soveja – Vrancea – 1927

Saschiz – Mureș – 1762

Șugag – Alba – sec.al XIX-lea

Ieud – Maramureș – 1890

Șurdești – Maramureș – sec.al XVIII-lea

Bordei – Drăghiceni – Olt – sec. al XIX-lea

Ponton – Tulcea

Zăpodeni – Vaslui – sec. al XVII-lea

Moară de vânt – Sarichioi – Tulcea – sec al XIX-lea