Vineri, 7 martie…cea de-a doua zi pe Coasta de Azur am inceput-o increzatori ca o sa rezolvam problema cu inchiriatul masinii. Astfel, dupa micul dejun am plecat catre aeroport, cu autobuzul 98 (6eur/persoana). Intr-adevar, problema s-a rezolvat destul de rapid si am plecat spre destinatia pe care eram atat de nerabdatori sa o vedem, St Tropez, cu escala in Cannes.

Din primul moment am ramas fermecat de acest oras, atat datorita peisajului, cat si stilului de viata linistit, fara griji, toti din jur zambind si fiind binedispusi. Am lasat masina intr-o parcare si am luat orasul la pas, pornind catre port.

Dupa ce am facut sedinta foto cu toate yachturile de acolo, am urcat pe niste stradute inguste catre Muzeul Castre, situat in incinta castelului medieval, care vegheaza orasul de pe un deal… pe drum am dat, din intamplare, si de locul in care a fost intemnitat Masca de Fier.

Ajunsi la castel am avut parte de o panorama de zile mari asupra orasului, chiar se merita sa va catarati 15 minute pe deal pentru asemenea priveliste. Intorsi pe bulevard La Croisette, am pornit in cautarea Palatului Festivalului, cel care gazduieste anual celebrul Festival de Film de la Cannes. L-am cautat ceva timp si parca se ascundea de noi. Pana la urma am gasit o harta intr-un centru de informare turistica, iar la iesire din acesta am calcat pe „amprenta” lasata de Sylvester Stallone pe trotuar, in genul stelutelor de la Hollywood. Palatul era chiar in fata ochilor nostri, insa, din cauza unor evenimente ce aveau loc in acel moment nu am putut sa defilam si noi pe covorul rosu…Asta e, ne-am zis noi, plecam si avem mai mult timp pentru „vedeta vacantei”- St. Tropez!

St Tropez

Cannes

Pe masura ce ne apropiam, emotiile cresteau si eram tot mai nerabdatori sa ajungem in St Tropez, sa vedem bogatiile descrise in creatiile lirice ale unor artisti conationali noua (nu fiti ipocriti, stiti la cine ma refer)…

Ajunsi la locul faptei, am ramas surpinsi ca lucrurile nu sunt chiar asa… In afara de portul prea aglomerat cu yachturi elegante si de preturile ridicol de mari din  restaurante, St Tropez nu impresiona prin nimic.

Aduce putin a Costinesti in perioada martie-aprilie, cand nu este agitatie..adevarat, un Costinesti cu magazine Gucci, Armani si alte branduri internationale. Probabil am ajuns noi cam devreme, in sezonul estival cu siguranta atmosfera este diferita… insa ca si oras nu se poate ridica la nivelul Cannes-ului sau Monte Carlo! Pana nu demult un sat pescaresc, St Tropez nu s-a schimbat foarte mult ca si arhitectura, insa a atras multi artisti si mai nou miliardari excentrici…ah, si in oras nu sunt plaje, cea mai apropiata fiind la 6 km…superb.

Ne-am mai plimbat putin prin oras, am remarcat populatia destul de imbatranita, unii jucand petanque prin parcuri. Spiritul artistic se mentine insa aici, multi pictori autohtoni isi expun creatiile in preajma portului si le vand la preturi destul de bune (15-20 eur).

M-am bucurat cand am identificat cladirea Jandarmeriei Nationale, din celebrul film de comedie cu Louis de Funes, pe care il vizionasem cu doua-trei saptamani inainte de vacanta. Dupa ce am cumparat cateva suveniruri am parasit St Tropez, preferand sa vizitam si Antibes sau sa mai dam cateva ture prin Nisa inainte de a merge la hotel.

Sfatul meu, daca nu ajungeti in aceasta zona in sezonul estival, pur si simplu nu aveti ce face in St Tropez, mai bine va ocupati timpul vizitand in continuare Cannes sau Monaco