În urmă cu vreo 2 săptămâni mă uitam pe site-ul TripAdvisor la topul celor mai interesante activități ce pot fi făcute în București. Între acestea se număra o vizită la Palatul Primăverii, cunoscută și drept Casa familiei Ceaușescu.

Auzisem de la televizor, în urmă cu un an, despre faptul că s-a deschis publicului, însă uitasem complet, poate și din cauza faptului că nu a mai fost promovat absolut deloc (cel puțin din cate am observat). Luna aceasta se împlinește un an de la adăugarea palatului printre obiectivele turistice din București.

Săptămâna trecută am găsit site-ul oficial al ”muzeului” și am observat că trebuie făcută o rezervare pentru a putea vizita palatul. Am făcut astfel o programare direct pe site, însă nu am mai reușit să ajung. Astăzi însă am sunat direct și m-am cerut în grupul de la ora 16:00. Vizitarea palatului se poate face doar în grup organizat, cu un ghid, nu fiecare de capul său :). Este de preferat să faci rezervare în prealabil, însă nu a fost problemă să cumperi biletul direct de acolo.

În perioada comunistă, minunatul cartier Primăverii era ocupat strict de conducătorii Partidului Comunist Român, iar zona din jurul palatului era închisă atât traficului rutier cât și pietonal. Familia Ceaușescu, formată din soții Nicolae și Elena, împreună cu cei 3 copii ai lor (Zoe, Nicu și Valentin), au locuit aici timp de un sfert de veac, până la Revoluția din 1989.

Văzută din afară nu este o clădire impozantă, însă se întinde pe trei niveluri (demisol, parter și etaj), iar cele 80 de camere au o suprafață desfășurată de peste 3600 mp. Dintre acestea doar 50 de camere se vizitează în turul standard. Mai există un tur privat, în care sunt prezentate mai multe camere, printre care și buncărul antiatomic (acest tur costă 200RON/persoană).

Doamna ghid ne spunea că palatul și tot ce se află în interiorul său este autentic, exact așa cum era înainte de 1989. Doar 2-3 baterii ale chiuvetelor de la baie au fost înlocuite, în rest totul este original. Se pare că revoluționarii care au ajuns la palat nu au fost interesați în devastarea imobilului și în jefuirea sa, ci au luat doar alimentele și băuturile, urmând ca în următoarele luni să fie păzit de armată.

În primele luni din 1990 aici s-au perindat mai mulți revoluționari, însă sub protecția armatei, iar până la deschiderea sa pentru public a mai fost utilizată pentru găzduirea unor delegații de prin rang.

Interesant este că aproape tot ce se poate vedea în interiorului palatului, tot acest lux, este produs în România, din materiale autohtone. De exemplu, mobilierul de lemn a fost realizat în București, la fabrica Heliade. Marea majoritate a covoarelor au fost făcute manual la Cisnădie, cu excepția unora persane, primite cadou din partea șahului Iranului. Marmura este provenită din satul Alun, perdelele din Pașcani, iar tablourile sunt realizate de mari pictori români și luate pe inventar de la Muzeul Național de Artă.

Șemineul din cramă

Ținând cont că palatul era destinat exclusiv traiului membrilor familiei Ceaușescu, nu foarte multe persoane erau poftite în interiorul casei lor, doar rudele și prietenii apropiați. De altfel erau și foarte puțini servitori și menajere, ținând cont de numărul mare de camere. Tocmai din acest motiv, din hol se putea ajunge direct în Biroul și salonul lui Nicolae Ceaușescu, în care mai avea întâlniri cu membrii de partid mai importanți, în special cu Ion Mihai Pacepa, fost spion al României. Tot aici semnează în 1968 decizia de a nu invada Cehoslovacia.

Mobilat în stil renascentist., putem vedea un superb covor persan, o colecție de fildeșuri primite cadou dintr-o vizită în Zair, actuala Republică Democrată Congo. Pasionat de șah, putem vedea un set personalizat, în care pe rol de pioni sunt statuete de țărani români, pe post de rege îl avem pe Mircea cel Bătrân și ca regină este Regina Maria.

Masa de șah

În curând se ajunge într-o sală numită ”Crama”, aflată undeva la demisol. Nu arată ca o cramă clasică, numele fiind provenit de la barul aflat pe unul dintre pereți, acum gol, fără nicio sticlă de vin. Mai atrage atenția un frumos șemineu, cu rol pur decorativ, asemeni tuturor din palat. Se pare că Nicolae Ceaușescu avea o paranoia și o teamă de a nu fi ucis prin intermediul aerisilor, gen coșuri de fum prin care se puteau introduce gaze. Tocmai din acest motiv era folosită încălzire centrală, prin calorifere, iar șemineele au rămas cu un scop decorativ. În această încăpere pereții sunt acoperiți cu un mozaic aurit, care a început să se degradeze însă din cauza umezelii.

Livingul și sufrageria sunt cele mai spațioase încăperi ale palatului și erau folosite foarte rar. Oglinda și candelabrele din living sunt din sticlă de Murano, iar picturile sunt realizate de Camil Ressu. Aici a fost invitată o singură persoană, președintele american Richard Nixon, în 1969.

Livingul

Fiecare dintre cei trei copii ai cuplului Ceaușescu aveau câte un apartament. Fiecare mobilat diferit, cuprinde salonul de lucru, sau camera de zi, dormitorul, baia și dressingul. Dacă ale băieților sunt mai modeste, oarecum, apartamentul Zoiei este ceva mai mare, având o cameră în plus și este de departe cel mai stilat. Fereastră pe tot peretele, un pat cu semibaldachin, oglinda venețiană și mobilierul în stil Ludovic XVI, produs la Heliade, sunt doar câteva elemente care aduc un plus de eleganță acestui apartament.

Dormitorul Zoiei

La parter vizităm și sala de cinema, în care Nicolae și Elena vizionau aproape în fiecare seară, timp de 2-3 ore filme americane, în timp ce poporul viziona până la ora 22 propaganda comunistă. Sala este luminată de șase candelabre de cristal, iar pe ecran sunt expuse fotografii din viața de zi cu zi a familiei Ceaușescu. Candelabrele sunt din cristal de Bohemia, combinat cu cel de Mediaș, lemnul de cireș prelucrat la Heliade, în București, iar pereții sunt acoperiți cu tapet matlasat, din mătase bej-aurie și catifea.

Sala de cinema (Palatul Primăverii)

La etaj se mai vizitează dormitorul de zi al Elenei Ceaușescu, în care aceasta se putea retrage în timpul zilei pentru odihnă, având cu pat asemeni Zoiei, cu semibaldachin. Apoi vedem și apartamentul comun al celor doi, ce cuprinde salonul, dormitorul, dressingul și baia. Dormitorul este la fel ca înainte de Revoluție, pe pat fiind împăturite pijamalele celor doi și întinse lenjeriile autentice. Lângă patul acestora este și o canapea pe care dormeau cei doi câini ai familiei, labradorii Corbu și Sharona.

Dormitorul comun

Baia celor doi este probabil una dintre cele mai controversate camere ale palatului, întrucât în urmă cu mulți ani se discuta intens despre robinetele de aur din casa Ceaușeștilor. Adevărul este că acestea nu sunt realizate din aur, doar suflate cu metalul prețios. Anual acestea erau desfăcute și duse la monetăria statului, pentru a fi suflate cu un strat 1-2g de aur.

O sală foarte interesantă este Salonul de zi Louis XIV, toate elementele de decor fiind românești: mătase de Buzău, candelabru din cristal de Mediaș, covor de la Cisnădie, șemineul din marmură de Rușchița și perdea din Pașcani. Acesta este o copie după una dintre camerele Palatul Versailles și era folosit doar pentru vizite ale oficialilor străini.

Urmează acum probabil camerele care surprind cel mai mult, comparație făcând cu modul în care trăiau marea majoritate a românilor în acele vremuri. Ajungem în grădina de iarnă, o cameră invadată cu plante exotice și pereți cu mozaic, având ca temă principală păunii, păsări pentru care Nicolae Ceaușescu avea o simpatie aparte.

Grădina de iarnă

Camera de probă și dressingul impresionează un om de rând cu dimensiunile sale, dacă te gândești că sunt zeci de dulapuri pline cu haine. Toate sunt autentice și marea lor majoritate sunt haine românești, foarte puține fiind achiziționate în urma delegațiilor din străinătate.

Ajungem apoi la sălile de relaxare, printre care se numără sauna, solarul, camera de fizioterapie, dar și frizeria. Nu se putea ca prima familie a țării să nu beneficieze de o piscină de dimensiuni olimpice, acoperită și cu trei pereți acoperiți în întregime cu mozaic. A fost necesară o muncă de 2 ani pentru a realiza acest mozaic, piesă cu piesă.

Piscina

În final se ajunge în grădina de vară, unde putem vedea grădina, pavilionul în care familia servea masa în zilele frumoase de vară, dar și doi păuni care se plimbă voioși prin curte. Aceștia sunt descendenți direcți ai păunilor care trăiau la palat în 1989.

Păunul

Ajungem din nou în fața cafenelei, trecem prin vestibulul ce adăpostește câteva statuete și caietul de impresii al palatului.

A fost o vizită foarte interesantă, în care am putut vedea cum trăiau cei care au condus destinele țării timp de aproape 35 de ani. Dacă este posibil ca eu să nu fi înțeles perfect tot ce a însemnat Ceaușescu și viața de zi cu zi din acea perioadă, probabil vizita este și mai interesantă pentru cineva care a trăit această experiență.

Palatul Primăverii sau Casa Ceaușescu este localizată pe Bulevardul Primăverii, la nr.50, aproximativ 500m de stația de metrou Aviatorilor.

Pentru vizită cu ghid în limba română tarifele sunt 30RON pentru biletul standard și 20RON pentru studenți și elevi. Eroii revoluției au intrare gratuită. Nu se percepe taxă foto, însă este interzis fotografiatul cu blitz.

Orarul de vizitare Palatul Primăverii: între orele 10:00 – 18:00, de miercuri până duminică. Ora de intrare a ultimului grup este la ora 17:00, iar durata unui tur este de aproximativ 45 de minute. Există și posibilitatea unui tur privat, de 1h și jumătate-2 ore, în care sunt vizitate mai multe camere închise pentru turul standard, precum Camera Scornicești, Buncărul, Sala cu Trofee etc. Tariful pentru acest tur privat este de 200RON/persoană.

Se presupune că sub buncăr există și un tunel care duce până malul lacului Floreasca, însă acest lucru nu a fost confirmat niciodată. Ulterior, când am început să lucrez pentru acest articol am citit despre faptul că se dorește vânzarea sau închirierea imobilului, ceea ce sper să nu se întâmple. Este păcat ca românii să nu poată vizita reședința familiei care va rămâne în istoria țării pentru mult timp de acum înainte.

Tabla de șah 

Scara de marmură și fântâna (Palatul Primăverii)

Apartamentul lui Valentin Ceaușescu (Palatul Primăverii)

Apartamenul Zoiei (Palatul Primăverii)

Apartamentul de zi al Elenei Ceaușescu (Palatul Primăverii)