
Muzeul Prima Școală Românească din Brașov – o surpriză uriașă!
Am ajuns prin Brașov, în zi călduroasă de duminică. O altă „escală” prin orașul de la poalele Tâmpei, pe care l-am mai vizitat de zeci de ori. Ideea principală era să mâncăm ceva prin oraș, dacă tot am avut drum prin zonă. Însă nici nu ne grăbeam spre traficul de pe DN1, așa că am mai zăbovit puțin prin oraș.
Nu a început tocmai bine ziua noastră. Am vrut să urcăm la „Cetățuie”, însă era închis. Ne-am redresat rapid și am pornit către Tâmpa, pentru a urca cu telecabina. Eu am mai făcut-o în urmă cu peste 10 ani, Sorina niciodată.. era momentul potrivit. Problema este că s-a nimerit acest moment și la alte câteva sute, coada fiind imensă.
Am parcat în cele din urmă prin centru și am mers să mâncăm. După aceea am pornit pe străduțe și în locuri noi, pe care nu mai umblasem până acum. Și așa am văzut un indicator spre „Prima Școală Românească”. Sigur, auzisem de aceasta, însă nu o vizitasem vreodată. Să vedem ce o fi, poate este cu noroc de această dată.
Pe o căldură infernală, peste 35 grade, la amiază, am plecat după indicator. Muzeul se afla cam la 700m distanță de Piața Sfatului. Am părăsit vechile ziduri ale Brașovului medieval, intrând pe teritoriul Șcheilor, un mic sat ce se întindea la marginea orașului, acum sute de ani.

Muzeul „Prima Școală Românească”
Vizita nu a început tocmai cum mă așteptam.. Am găsit muzeul în curtea unei biserici, Biserica Sf.Nicolae, ce datează din sec. al XIII-lea. Mă așteptam să găsesc un oficiu de la care să cumpăr biletele de intrare, însă am nimerit fix într-o școală de prin 1800, chiar în timpul cursurilor.
Am fost debusolat timp de câteva minute, timp în care Sorina și Eva mă așteptau afară. Un domn tânăr, profesorul, își începuse lecția, iar câțiva „elevi” îl ascultau curioși, din băncile scrijelite. Am întrebat de unde se începe vizita și am fost poftit în bancă, să semnez prezența.
M-am așezat, am semnat și tot așteptam… ce fac? de unde cumpăr biletul? Până la urmă am scos telefonul (da, chiar în timpul cursului, știu că nu se face) și am chemat-o și pe Sorina, care încă mă aștepta cu Eva în soare. Au semnat și ele prezența și am ascultat în continuare prelegerea profesorului.

Am zis că mai stăm puțin și plecăm, asta nu era clar ce ne așteptam..noi voiam să facem câteva poze, să vedem care-i treaba cu muzeul și să ne vedem de drum..în schimb am nimerit în mijlocul unei lecții. Însă cu timpul am început să fiu din ce în ce mai interesat și fascinat de omul care ne vorbea. Avea o pasiune aparte și împărtășea informații foarte faine, multe dintre ele noi pentru mine.
Săli și exponate
Toată această acțiune avea loc în sala „Anton Pann”, iar elevii se numărau pe degetele de la mâini. Mobilierul este specific școlii românești de acum 200 de ani. Cu băncile in lemn masiv, o mică catedră, echipată cu stilou, călimară și nelipsita nuielușă, cunoscută drept „Sf Nicolai” din poveștile lui Creangă. Pereții sunt ornați cu icoane provenite din aceeași perioadă, dar și o hartă a Daciei.

După câteva minute a început și turul muzeului, cu profesorul în rol de ghid. Am pătruns în Sala „Diaconul Coresi”, unde găsim ca principal exponat tiparnița lui Coresi, cel care a scris aici prima carte în limba română, în a doua jumătate a sec. al XVI-lea. În total a scris 39 de cărți, în română și slavonă, care s-au răspândit pe toate teritoriile românești, ajutând astfel la formarea unei limbi literare unitare.
Primele cuvinte tipărite de Diaconul Coresi în limba română sunt: „Dac-am cetit, binp am ispitit şi socotit şi am aflat că toate tâlcuiesc, acleve-rează şi întăresc cu Scriptura sfântă şi mie tare plăcură şi am scris cu tipariul voao fraţilor românilor să vă fie pre învăţătură”. Cred că majoritatea înțeleg aceste vorbe, un fapt extraordinar, ținând cont că limba nu s-a schimbat atât de mult în cei aproape 500 de ani.
Am primit și o demonstrație despre procesul greoi în care se tipăreau cărțile la acea vreme. Apoi am cumpărat o copie a poeziei „Un răsunet”, de Andrei Mureșan. Acesta avea să devină ulterior „Deșteaptă-te române”, cântat întâia dată chiar în curtea Bisericii Sf.Nicolae și al muzeului.

Cartea..
Sălile „Cartea și Cărturarii brașoveni” și „Cartea, factor de unitate națională” păstrează multe exponate valoroase. Printre acestea prima biblie a rușilor, care se află în mod surprinzător la noi, un manuscris al lui Alexandru Lăpușneanu în foiță de aur, mai multe biblii vechi românești..în total peste 4000 de cărți vechi (mai multe decât Academia Română) și peste 30.000 de documente, care au rezistat anilor și numeroaselor invazii, fiind ascunse multă vreme în podul Bisericii Sf.Nicolae.
Sala „Cu Vatră” este ultimul popas, aici găsim icoane și obiecte casnice specifice Scheiului din perioada medievală, cât și a altor sate ce se aflau la periferia marilor cetăți. Între timp ne-am adunat mai mulți „elevi” și împreună am cântat o parte din imnul național, ca și comemorare a faptului că pe aceste locuri s-a cântat pentru prima dată. poate moment straniu pentru unii, dar de asemenea înălțător.

Istoric Prima Școală Românească
Este aproape imposibil de aflat cu exactitate din ce an datează începuturile școlii din Șchei, însă anumite indicii duc spre secolele XI-XII. Din această perioadă datează un Omiliar descoperit, adică o carte de învățătură.
Biserica a fost amintită în cronicile din 1292, însă nu prezintă o garanție că exista și școala aferentă.
Totuși, în 1399, o bulă papală amintește de lăcașul de cult și învățătura ortodoxă de la Șchei.. Probabil Papa nu era prea fericit, din moment ce se răspândeau informații despre ortodoxism, în loc de catolicism.
Se pare că școala a fost zidită în 1495, împreună cu biserica, an în care popa Bratu din Șchei scrie prima scrisoare în limba română la Sibiu. Clădirea construită la finalul sec. XV a fost recondiționată în 1760, când i s-a adăugat un etaj în stil baroc.

Biserica Sf.Nicolae din Șchei
După cum spuneam mai sus, biserica datează din 1292, iar în 1495 a fost ridicată în piatră, cu ajutorul localnicilor, dar și domnitorului Țării Românești, Vlad Călugărul. Încă de atunci domină Șcheii Brașovului prin turlele sale înalte. A devenit un centru cultural și spiritual important în Țara Bârsei, din moment ce i s-a dus vestea până la Vatican.
Construită inițial în stil gotic, a suferit ulterior transformări în stil baroc, iar în sec. al XVIII-lea i s-au adăugat paraclise și pridvor.

Vizita la Prima Școală Românească
Program: Zilnic între orele 09:00 – 17:00
Tarif: 10 lei/elevi și studenți, 20 lei/adulți
Vizita se face cu ghid, iar un tur durează aproximativ 30-40 minute.
Adresa: Piața Unirii, nr.2-3, Brașov
Website: http://www.primascoalaromaneasca.ro/









