Sus
  >  Home   >  Câmpurile Morții și Muzeul Genocidului S-21 – Crimele celui mai mai odios regim!
tuol sleng

Spuneam în articolul precedent că Phnom Penh este un oraș murdar, aglomerat, în care nu aș mai reveni, cel puțin până nu se schimbă complet! Zilele au trecut greu, în așteptarea zborului către Bali. Cea mai interesantă zi din capitala Cambodgiei a fost, culmea, cea mai tristă.

De această dată nu mizeria din oraș, sau comportamentul unora ne-a întristat, ci vizitele la principalele două obiective turistice, dovezi ale macabrului regim al khmerilor roșii.

Cine au fost Khmerii Roșii conduși de Pol Pot?

După anul 1953 Cambodgia nu a mai fost colonie franceză, iar Regele Norodom Sihanouk a proclamat independența Regatului Kampuchea. Lucrurile nu stăteau însă roz, vecinii vietnamezi fiind în plin război cu americanii, în timp ce elita tinerilor cu studii la Paris formau, în secret, un partid de opoziție clandestin, numit Partidul Comunist al Kampuchea. Regele avea să-i numească pe insurgenți „Khmerii roșii”.

Liderii Khmerilor Roșii

În 1970 monarhia a fost îndepărtată, fiind instaurată Republica Khmeră, ce s-a aliat imediat cu SUA. Acest lucru nu a fost tocmai pe placul Nord Vietnamezilor comuniști, care au început să le trimită armament khmerilor roșii. Aceștia din urmă au cucerit treptat provinciile Cambodgiei și au atras de partea lor în principal sătenii, speriați de armatele americane.

Armata vietnameză avea să intervină în Cambodgia în 1975, chiar la cererea Khmerilor Roșii, care au preluat puterea, formând Kampucha Democrată, condusă de comuniștii khmeri roșii, la cârma cărora se afla Pol Pot.

Pol Pot alături de Ceaușescu

Imediat după victorie, khmerii roșii au ordonat evacuarea orașelor, toți locuitorii fiind goniți în zonele rurale. Acesta a fost planul liderului Pol Pot, care a dorit să calce pe urmele mentorului său Mao, liderul comunist chinez.

Noul guvern a dorit o nouă societate, bazată pe agricultură, în timp ce rămășițele lumii vechi au fost distruse și religia suprimată. Agricultura a fost colectivizată, ultimele forme de industrie au fost părăsite, iar Cambodgia a rămas fără monedă proprie și fără sistem bancar.

Evacuarea orașelor din Cambodgia

Întreaga elită a țării a fost ucisă, la fel și cei care nu s-au priceput la agricultură. În patru ani de dominație, khmerii roșii au măcelărit un sfert din populația Cambodgiei, adică un număr ce depășește 2 milioane de persoane. Din acest motiv Pol Pot a devenit unul dintre cei mai mari tirani din istorie!

Muzeul Genocidului Tuol Sleng – Închisoarea S-21

Phnom Penh și Cambodgia nu au trecut încă peste atrocitățile khmerilor roșii, una dintre cele mai puternice amintiri fiind la Muzeul Genocidului Tuol Sleng, numit și Închisoarea S-21.

Muzeul Genocidului a fost primul obiectiv pe care l-am vizitat în Phnom Penh, imediat după micul dejun. A fost una dintre cele mai triste vizite din viața mea, cam la același nivel emoțional cu Memorialul Durerii de la Sighetul Marmației!

Tuol Sleng este o fostă școală, transformată de trupele khmerilor roșii în Închisoarea 21 (S-21). Se estimează că între 1976 și 1979 peste 20.000 de oameni au fost închiși aici. S-21 a fost una dintre cele peste 150 de centre de tortură ale khmerilor roșii.

Odată ajuns aici, ești derutat de contrastul dintre curtea verde, frumos amenajată și copaci tropicali față de clădirile gri, împrejmuite cu sârmă ghimpată, lăsate așa cum au fost găsite în urmă cu 40 de ani.

În 1976 clădirile școlii au fost împrejmuite cu sârmă ghimpată și electrică, iar sălile de clasă au fost transformate în celule și camere de tortură. Ferestrele au fost blocate cu bare de metal, pentru e preveni evadările și sinuciderile.

Se presupune că între 1000-1500 de persoane erau închise și torturate zilnic între aceste ziduri, dintre care majoritatea erau academicieni, doctori, profesori, studenți, ingineri, muncitori în fabrici, etc.

Majoritatea prizonierilor erau ținuți în detenție pentru 2 sau 3 luni. Încă condițiile erau de coșmar. După ce erau fotografiați și li se cerea o autobiografie completă, li se confiscau toate posesiunile și erau duși în celule. Aici erau dezbrăcați, bătuți, torturați.

Nu li se oferea mâncare și nu aveau dreptul să vorbească cu ceilalți deținuți. Aveau nevoie de aprobarea gardienilor pentru orice lucru și erau obligați să respecte un regulament de ordine interioară draconic.

Erau torturați și de 3 ori pe zi, până când recunoșteau și ce nu au făcut. Printre modalitățile de tortură erau: șocuri electrice, metal incins, tăieturi de cuțit, sufocarea cu pungi de plastic, turnare de alcool pe răni, ținutul cu capul în apă, iar unele femei erau violate. Totuși abuzurile sexuale erau interzise, iar gardienii prinși erau executați.

După cele 2-3 luni de detenție, prizonierii nu erau eliberați, ci transportați spre câmpurile morții, precum Choeung Ek, unde erau executați.

Turul muzeului se face în aproximativ 2 ore, dacă ai răbdare să iei fiecare cameră în parte și să asculți ghidul audio integral. Sunt expuse fotografii cu victimele, cu scene din acele vremuri, dar și cranii și oase ale prizonierilor.

În alte camere sunt prezentați criminalii, în frunte cu liderii lor. Este foarte greu de îndurat să vizitezi fiecare cameră în parte, mai ales celulele minuscule. Iar mărturiile și memoriile din ghidul audio sunt sfâșietoare.

Din cei peste 20.000 de prizonieri, doar 12 au supraviețuit. Aceștia au fost eliberați în 1979, în urma invaziei vietnamezilor. 2 dintre ei, Bou Meng și Chum Mey pot fi întâlniți și astăzi în curtea muzeului, având la vânzare cărți cu poveștile lor. Ambii au fost păstrați în viață pentru abilitățile lor. Bou Meng era artist, pictând pentru gardieni, în timp ce Chum Mey se ocupa de repararea mașinăriilor.

Program și Bilete Tuol Sleng

Program: Deschis zilnic între orele 08:00 – 17:00
Bilete: Intrarea costă 5$, iar ghidul audio încă 3$. Ghidul este foarte recomandat!

Câmpurile Morții de la Choeung Ek

După vizita deprimantă de la Muzeul Genocidului Tuol Sleng am continuat în același registru. Cu același șofer de tuk-tuk, care ne-a așteptat în fața muzeului pe durata vizitei, am ieșit din oraș către Choeung Ek, sau Killing Fields după cum sunt cunoscute.

Am urmat același traseu pe care erau transportați prizonierii de la Închisoarea S-21 către locul în care erau uciși – Câmpurile Morții de la Choeung Ek.

Stupa Memorială

Aici au fost masacrați și îngropați la comun peste 20.000 de cambodgieni, fiind doar unul dintre sutele de câmpuri ale morții din țară, dar probabil cel mai cunoscut!

Vizita durează aproximativ 1 oră, iar potecile duc spre mai multe puncte, precum locul în care oprea camionul ce aducea prizonierii, mai multe gropi comune în care au fost aruncate câteva sute de cadavre, sau copacul magic, pe care erau puse difuzoare ce acopereau țipetele victimelor.

Cele mai copleșitoare opriri sunt la Copacul Morții și la Stupa Memorială. Copacul Morții este locul în care adesea erau uciși copiii. Majoritatea erau legați de copac, în timp ce alții erau loviți direct cu capul de trunchiul pomului și aruncați în gropile comune. În Stupa Memorială sunt adăpostite peste 8000 de cranii, aranjate după vârstă, sex și modul în care au fost uciși.

Poate mai mult decât vizita în sine impresionează poveștile redate în ghidul audio. Printre povestitori se numără rude ale victimelor, cât și foști khmeri roșii.

Program și Bilete Choeung Ek

Program: Zilnic, între orele 08:00 și 17:30
Tarif: biletul de intrare costă 3$, iar ghidul audio încă 3$. Ghidul este foarte recomandat!
Groapă comună pentru 450 victime
Copacul Morții
Închisoarea S-21 – Tuol Sleng
Celulă în Tuol Sleng
V

postați un comentariu

seventeen − 16 =

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.