Sus
  >  Home   >  Delta Dunării – Sulina

A doua zi prin Delta Dunării (prima zi)începe la ora 10:30 cu o plimbare mult dorită prin canalele mai înguste și mai ”sălbatice”, urmând apoi să vedem și singurul oraș, Sulina. Dacă în prima zi am mers în special pe canalele mari, principale, de această dată am mers o oră și jumătate prin sufletul Deltei, locuri mai spectaculoase prin care cu greu încăpea micuța noastră barcă.

Această plimbare a costat 50lei/persoană, însă a meritat pe deplin, fiind poate cea mai interesantă parte a vacanței. Am mers printre ”pereții înalți” de stuf, ne-am făcut loc pe lângă copaci căzuți, am văzut colonii de berze și de pelicani, câte o egretă sfioasă prin pădure, rățuște, sau găinușe de baltă.

Pe la ora prânzului am terminat plimbarea, ne-am întors pentru câteva minute la pensiune în Crișan, pentru a face plinul de benzină la barcă, după care am pornit către Sulina. Drumul este drept, pe Brațul Sulina și în aproximativ o oră se ajunge la vărsarea Dunării în mare. Cu 7km înainte de destinație, trecem pe lângă farul vechi, cel care consemnează locul în care Dunărea se întâlnea cu marea în urmă cu mulți ani. Întrucât fluviul depunea foarte multe aluviuni și exista pericolul să blocheze accesul bărcilor pe mare, s-a decis prelungirea canalului cu încă 7 km, mutându-se astfel și gura de vărsare.

În curând ajungem și la farul nou, care din câte am înțeles nu este vizitabil, după care am făcut cale întoarsă către Sulina, mai precis către plaja de aici. A fost pentru prima dată când am ajuns pe această plajă, una destul de întinsă și mult mai liniștită decât cele din sudul Constanței. Un singur bar, în jurul căruia se învârte toată activitatea de aici și o petrecere pe cale să pornească, cu lemnele pregătite pentru focul de tabără.

Sulina este cea mai estică localitate a României și totodată a Uniunii Europene, dar și orașul aflat la cea mai mică altitudine din țară. Un oraș cosmopolit și agitat între anii 1850-1938, cu o populație de peste 40.000 locuitori, cel mai important port din vestul Mării Negre, astăzi este un orășel ce pare adesea părăsit, cu puțin peste 3500 locuitori.

Plaja Sulina

La aproximativ 1 km de plajă, mergând pe marginea singurei șosele care face legătura între plajă și oraș, se află un cimitir. Citisem despre acesta diverse povești pe internet, despre pirați îngropați aici, care cu mulți ani în urmă prăduiau navele ce soseau în portul Sulina. Am ajuns așadar la cimitir și am început să căutăm mormintele marinarilor.. Căutăm și nu găsim și mai căutăm și în cele din urmă îl întrebăm pe un domn care se ocupa de flori și care părea cunoscător al locului. În felul ăsta ne-am ales cu un veritabil ghid, care a infirmat toate poveștile cu pirați, acestea fiind invențiile fostelor autorități locale, probabil pentru puțină publicitate.

Mormântul ”piratului” grec – jos simbolul piraților

Totul a pornit de la un simbol specific piraților pus pe piatra funerară a unui grec, însă acesta nu avea vreo legătură cu Jack Sparrow, sau cu Spânu din „Toate pânzele sus”, celebrul serial românesc filmat la Sulina. Chiar dacă nu am găsit urme de pirați, am descoperit unul dintre cele mai interesante cimitire în care am fost, fiind un adevărat mozaic etnografic. Într-un fel spune povestea orașului, unul prosper până în 1938, timp în care a fost sediul Comisiei Europene a Dunării de Jos. În aceată perioadă Sulina era un oraș multicultural, cu locuitori de toate națiile și confesiunile. Dovadă stau cele șapte consulate și 22 comunități religioase de aici, cu biserici ortodoxe, catolice, armeană, anglicană, mochee, sinagogă etc.

Cimitir Sulina

Astfel și cimitirul din oraș este unul multinațional, având un sector evreiesc, urmat de unul turcesc, lipovean, dar găsim și nume englezești, franțuzești, germane, italiene și bineînțeles românești. Sectorul englezesc aduce în atenție câteva pietre funerare care emoționează trecătorii, amintind de cei care au sfârșit înecați în naufragiile din apropierea coastei, dar și o frumoasă poveste de dragoste dintre doi tineri.

Mormintele a doi tineri îndrăgostiți englezi

O altă atracție a orașului este Farul Comisiei Europene a Dunării de Jos, construit în 1870, în prezent muzeu, dar și Biserica „Sf.Nicolae și Alexandru”, construită între 1910 și 1932, biserică identică celei din Munții Pădurea Neagră, de la izvoarele fluviului.

După scurta vizită am mers la un restaurant foarte fain, pe strada principală, Restaurant Marea Neagră, cu o mâncare foarte bună, prețuri ok, însă a durat destul de mult până a venit comanda, astfel începuse să se însereze, iar barcangiul nostru nu a fost tocmai încântat. Am ajuns înapoi la cazare cam în 40-50 minute, pregătind plecarea de a doua zi. Partea proastă în Deltă este că nu prea ai activitate seara, în special dacă stai într-unul dintre satele din centru, deci ești nevoit să rămâi la cazare, un lucru mai puțin obișnuit pentru mine, care îmi place să umblu până noaptea târziu.

Biserica din Sulina – identică cu cea de la izvoarele din Munții Pădurea Neagră

Ca și concluzie, ne-am bucurat foarte mult de această scurtă vacanță, fiind cu siguranță ceva special spre deosebire de stațiunile de litoral pe care le cunoșteam atât de bine. Delta Dunării este un loc în care trebuie să ajungi cel puțin o dată în viață, deși odată venit aici îți vei dori cu siguranță să te mai întorci. Singurul gust amar este dat tocmai de localnici, sau mai exact de cei din turism. Tarifele pentru plimbările/transferurile cu barca sunt mult prea ridicate, încât este destul de dificil pentru o familie cu venituri medii să petreacă aici câteva zile.

Dacă în privința cazărilor prețurile sunt aproximativ la fel ca în restul țării, mesele parcă sunt ceva mai scumpe și ești oarecum obligat să le plătești din cauza absenței unor restaurante (excepție Sulina). Însă dacă un mic dejun ”basic” ce costă 25lei/persoană și o cină (întradevăr gustoasă) la 40lei/persoană nu vi se pare mult, să plătești pe transfer 70lei/persoană și pe o excursie de 4-5 ore alți 80 lei/persoană mi se pare enorm. De exemplu noi 6 persoane am plătit aproape 850 lei pentru transfer dus-intors de la Murighiol la Crișan, adică un drum de maxim o oră! În condițiile în care acesta nu s-a făcut cu o super barcă, ci una destul de săracă, neacoperită, astfel încât la viteze mai mari ne săreau stropi în ochi, pe haine și pe bagaje.. dacă viteza maximă de 30-40km/h vi se pare viteză mare..

Total cheltuieli 2 persoane:
  • 2 nopți cazare: 240 lei
  • 2 mese la cină x 2 persoane 160 lei
  • transfer Murighiol – Crișan – Murighiol : 280 lei
  • excursie Letea: 200 lei
  • excursie canale 1h: 100 lei
  • excursie Sulina: 160 lei

Total: 1140 lei, din care 740 lei doar plimbările cu barca! La această sumă se adaugă prânzul de la Sulina, drumul cu mașina până la Murighiol, parcarea mașinii, masa pentru mic dejun (cumpărate în avans de noi), câte o bere/suc pe plajă în Sulina etc.  Un total de aproximativ 1500 lei pentru 2 persoane, în doar 2 zile mi se pare extraordinar de mult, ținând cont că am plătit peste 70% pe niște plimbări cu barca. Totuși, dacă ajungi aici nu poți rămâne la cazare, cam acesta este farmecul…dar cât ajunge să plătească o familie cu 2 copii? Sunt curios dacă sunt aceleași tarife pentru un cuplu, dacă mai merge barca până la Sulina pentru 160 lei dus-intors, în loc de 480 lei cum am plătit noi ca grup! Și se mai întreba gazda noastră de ce nu au mai mulți clienți și de ce nu este mai mult promovată..

Îmi doresc să revin în Deltă, poate chiar anul acesta, prin august-septembrie, să văd cum se schimbă tot peisajul, cum apele vor fi invadate de nuferi înfloriți și să observ mai multe specii de păsări.. însă probabil va fi ceva mai scurt și mai chibzuit. Pentru un scurt tur al Deltei recomand cu mașina până la Murgihiol, un traseu pe canale de câteva ore, apoi înapoi spre casa (dacă locuiți oarecum aproape), sau cazare în Murighiol/ Tulcea. Cu toată părerea de rău, dar poate așa se mai renunță la acest ”jaf la drumul mare”, cu toate că nu au drumuri prin aceste zone..

Este destul de dificil să scrii despre Delta Dunării, pentru că sentimentele trăite se pot explica destul de greu. Nici măcar fotografiile sau filmările nu pot surprinde cu adevărat frumusețile acestui loc, așa că nu ezitați să vă petreceți aici următoarea vacanță!

Imagini de pe canalele și lacurile Deltei

Orașul Sulina

Farul nou – locul în care Dunărea întâlnește Marea Neagră

Mormânt evreiesc

Partea turcească a cimitirului

Povestea emoționantă a doi copii care s-au înecat

Una dintre cele mai vechi pietre funerare, în sectorul englezesc

postați un comentariu

nineteen − 12 =

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.