Delta Dunării – Sulina 2026 | Obiective turistice, istorie și plajă sălbatică

A doua zi prin Delta Dunării (prima zi)începe la ora 10:30 cu o plimbare mult dorită prin canalele mai înguste și mai ”sălbatice”, urmând apoi să vedem și singurul oraș, Sulina. Dacă în prima zi am mers în special pe canalele mari, principale, de această dată am mers o oră și jumătate prin sufletul Deltei, locuri mai spectaculoase prin care cu greu încăpea micuța noastră barcă.

Această plimbare a costat 50lei/persoană, însă a meritat pe deplin, fiind poate cea mai interesantă parte a vacanței. Am mers printre ”pereții înalți” de stuf, ne-am făcut loc pe lângă copaci căzuți, am văzut colonii de berze și de pelicani, câte o egretă sfioasă prin pădure, rățuște, sau găinușe de baltă.

Pe la ora prânzului am terminat plimbarea, ne-am întors pentru câteva minute la pensiune în Crișan, pentru a face plinul de benzină la barcă, după care am pornit către Sulina. Drumul este drept, pe Brațul Sulina și în aproximativ o oră se ajunge la vărsarea Dunării în mare. Cu 7km înainte de destinație, trecem pe lângă farul vechi, cel care consemnează locul în care Dunărea se întâlnea cu marea în urmă cu mulți ani. Întrucât fluviul depunea foarte multe aluviuni și exista pericolul să blocheze accesul bărcilor pe mare, s-a decis prelungirea canalului cu încă 7 km, mutându-se astfel și gura de vărsare.

În curând ajungem și la farul nou, care din câte am înțeles nu este vizitabil, după care am făcut cale întoarsă către Sulina, mai precis către plaja de aici. A fost pentru prima dată când am ajuns pe această plajă, una destul de întinsă și mult mai liniștită decât cele din sudul Constanței. Un singur bar, în jurul căruia se învârte toată activitatea de aici și o petrecere pe cale să pornească, cu lemnele pregătite pentru focul de tabără.

Cum ajungi la Sulina

Sulina este una dintre rarele localități din România la care nu poți ajunge cu mașina. Orașul este accesibil exclusiv pe apă, ceea ce îi conferă un farmec aparte și, totodată, un anumit aer de izolare față de restul lumii. Dacă nu ești cazat în zonă ca noi (în Crișan), pornești din Tulcea, orașul de reședință al județului cu același nume, aflat la aproximativ 70 de kilometri de Sulina pe Brațul Sulina.

Din Tulcea ai două variante: barca rapidă sau catamaranul. Barca rapidă parcurge distanța în aproximativ 1 oră și 30 de minute și reprezintă opțiunea mai populară în sezon. Catamaranul este mai lent, dar mai stabil și mai confortabil, potrivit pentru cei care vor să se bucure de peisaj fără agitație. Există curse regulate operate de Navrom Delta, iar biletele se pot cumpăra din Tulcea din portul fluvial. Recomand să verifici programul în avans, mai ales în extrasezon, când cursele sunt mai rare.

O altă variantă, mai aventuroasă, este să închiriezi o barcă cu motor din Crișan sau din alt sat din Deltă și să navighezi pe cont propriu pe Brațul Sulina — un drum drept, simplu de navigat și absolut superb.

Sulina – cel mai estic oraș din România și din Uniunea Europeană

Sulina este cea mai estică localitate a României și totodată a Uniunii Europene, dar și orașul aflat la cea mai mică altitudine din țară. Un oraș cosmopolit și agitat între anii 1850–1938, cu o populație de peste 40.000 de locuitori, cel mai important port din vestul Mării Negre, astăzi este un orășel ce pare adesea părăsit, cu puțin peste 3.500 de locuitori.

Scurtă istorie: de la sat pescăresc la „Europa în miniatură”

Puțini știu că Sulina este atestată documentar încă din anul 950, menționată de Constantin Porfirogenetul în lucrarea „De Administrando Imperio”, și localizată pe hărțile medievale din 1327 de cartograful Pietro Visconti. Practic, vorbim de o așezare cu peste o mie de ani de istorie continuă.

Sulina ar fi rămas cel mai probabil un simplu sat pescăresc dacă nu s-ar fi aflat exact la vărsarea Dunării în Marea Neagră. Poziția sa strategică a transformat-o, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, într-un nod comercial de importanță europeană. Totul a pornit de la criza alimentară din vestul Europei și de la nevoia urgentă de a exporta cereale din câmpiile Dunării. Brațul Sulina nu era navigabil, colmatat de aluviuni și imposibil de traversat pentru navele mari, motiv pentru care, după Războiul Crimeii (1854–1856), marile puteri europene au luat o decizie istorică.

Plaja Sulina

În 30 martie 1856, la Paris, se semnează tratatul care pune bazele Comisiunii Europene a Dunării (CED), cu sediul la Sulina — un organism internațional format din reprezentanți ai Franței, Marii Britanii, Rusiei, Prusiei, Austriei, Sardiniei și Turciei. Este considerată de mulți istorici primul concept concret al Europei unite, cu aproape un secol înaintea Uniunii Europene de astăzi.

Misiunea CED era simplă: să facă Dunărea navigabilă. Și au reușit spectaculos. Sub coordonarea inginerului britanic Sir Charles Hartley, supranumit „Părintele Dunării”, au fost eliminate bancuri de nisip, s-a adâncit canalul și s-au construit diguri laterale. Lucrările s-au încheiat în 1894, când Regele Carol I a inaugurat noul Canal Sulina — singurul canal maritim dintre cele trei brațe ale Dunării (Chilia, Sfântu Gheorghe și Sulina).

Efectele au fost imediate. Sulina a devenit porto franco — port internațional liber de taxe vamale — și a atras flote din 17 țări. Au apărut mori cu aburi, șantiere navale, o bursă de mărfuri, o bursă de cereale. Orașul s-a electrificat, a primit telegraf (1875), telefon (1903) și rețea de alimentare cu apă (1897–1903). La sfârșitul secolului al XIX-lea, autoritățile locale amenajaseră deja plaja, construiseră cabine pentru băi separate pentru bărbați și femei, un pavilion și un bufet. Sulina era stațiune balneoclimaterică maritimă înainte ca litoralul sudic să fie pus pe hartă.

La apogeul său, orașul aduna între 24 și 32 de naționalități conviețuind pașnic, cu 7 consulate și 22 de comunități religioase — ortodocși, catolici, lipoveni, greci, armeni, anglicani, musulmani, evrei. Scriitorul Jean Bart (Eugeniu Botez), cel mai celebru fiu al Sulinei, o descria drept „Europolis” — un oraș-simbol al cosmopolitismului european. Amenințarea celui de-al Doilea Război Mondial a determinat Comisia să părăsească Sulina în 1938, iar declinul a fost la fel de rapid ca și ascensiunea.

Mormântul ”piratului” grec – jos simbolul piraților

Obiectivele turistice din Sulina — ce merită vizitat

La aproximativ 1 km de plajă, mergând pe marginea singurei șosele care face legătura între plajă și oraș, se află un cimitir. Citisem despre acesta diverse povești pe internet, despre pirați îngropați aici, care cu mulți ani în urmă prăduiau navele ce soseau în portul Sulina. Am ajuns așadar la cimitir și am început să căutăm mormintele marinarilor… Căutăm și nu găsim și mai căutăm și în cele din urmă îl întrebăm pe un domn care se ocupa de flori și care părea cunoscător al locului. În felul ăsta ne-am ales cu un veritabil ghid, care a infirmat toate poveștile cu pirați, acestea fiind invențiile fostelor autorități locale, probabil pentru puțină publicitate.

Totul a pornit de la un simbol specific piraților pus pe piatra funerară a unui grec, însă acesta nu avea vreo legătură cu Jack Sparrow, sau cu Spânu din „Toate pânzele sus”, celebrul serial românesc filmat la Sulina. Chiar dacă nu am găsit urme de pirați, am descoperit unul dintre cele mai interesante cimitire în care am fost, fiind un adevărat mozaic etnografic. Într-un fel spune povestea orașului, unul prosper până în 1938, timp în care a fost sediul Comisiei Europene a Dunării de Jos. În această perioadă Sulina era un oraș multicultural, cu locuitori de toate națiile și confesiunile. Dovadă stau cele șapte consulate și 22 de comunități religioase de aici, cu biserici ortodoxe, catolice, armeană, anglicană, moschee, sinagogă etc.

Astfel și cimitirul din oraș este unul multinațional, având un sector evreiesc, urmat de unul turcesc, lipovean, dar găsim și nume englezești, franțuzești, germane, italiene și bineînțeles românești. Sectorul englezesc aduce în atenție câteva pietre funerare care emoționează trecătorii, amintind de cei care au sfârșit înecați în naufragiile din apropierea coastei, dar și o frumoasă poveste de dragoste dintre doi tineri.

Cimitir Sulina

Cimitirul Cosmopolit — istoria orașului sub lespezi

Cimitirul din Sulina, cunoscut și ca Cimitirul Maritim sau Cosmopolit, este cu adevărat unic în România și rar întâlnit chiar și la nivel european. Potrivit evidențelor, aici își dorm somnul de veci cetățeni aparținând a 21 de naționalități și 6 confesiuni religioase — ortodocși, lipoveni, anglicani, catolici, musulmani și evrei — toți alături, fără granițe între ei, exact cum au trăit în Sulina de aur.

Complexul cimiterial cuprinde mai multe sectoare distincte: cimitirul ortodox, cimitirul lipovenesc (ortodox de rit vechi), cimitirul bisericilor occidentale europene, cimitirul musulman și cimitirul evreiesc. Pe lângă acestea, există un sector dedicat marinarilor britanici și un altul dedicat membrilor Comisiei Europene a Dunării.

Poveștile care circulă prin aleile cimitirului sunt fascinante. Localnicii vorbesc cu mândrie despre singurul pirat din Europa înhumat oficial la Sulina, despre Prințesa Moruzi și despre tinerii îndrăgostiți englezi care și-au pierdut viața în apele Dunării. Unele dintre cele mai vechi lespezi, cu inscripții abia lizibile, datează din prima jumătate a secolului al XIX-lea. Este un loc în care mergi să citești istorie, nu să te întristezi.

Mormintele a doi tineri îndrăgostiți englezi

Palatul Comisiei Europene a Dunării — clădirea în formă de E

Pe faleza Sulinei, chiar lângă portul unde acostează vapoarele de pasageri, se află Palatul Comisiei Europene a Dunării, cel mai impunător edificiu din oraș și, cu siguranță, unul dintre cele mai interesante monumente istorice din România pe care puțini români le cunosc.

Construit între 1860 și 1868, palatul a servit drept sediu al CED până în 1921, când a intrat în administrarea statului român. Este o clădire în stil neoclasic, cu o compoziție simetrice în plan, subsol, două etaje și mansardă — „cu anvergura unei universități”, cum o descriu arhitecții. Jean Bart însuși o caracteriza drept „impunătoare, monumentală, ca reședința unui guvern din colonii”.

Un detaliu fascinant pe care puțini vizitatori îl știu: clădirea are forma literei E — inițiala Europei — văzută din aer. Este singura clădire din România care poartă inițiala continentului în propria arhitectură. Astăzi găzduiește sediul Administrației Fluviale a Dunării de Jos.

Chiar lângă palat se află și bustul inginerului britanic Sir Charles Hartley, „Părintele Dunării” — omul care a făcut Brațul Sulina navigabil și a transformat portul într-un hub european de importanță majoră.

Biserica din Sulina – identică cu cea de la izvoarele din Munții Pădurea Neagră

Farul Comisiei Europene a Dunării și Farul Vechi

O altă atracție a orașului este Farul Comisiei Europene a Dunării de Jos, construit în 1870, în prezent muzeu, dar și Biserica „Sf. Nicolae și Alexandru”, construită între 1910 și 1932, biserică identică celei din Munții Pădurea Neagră, de la izvoarele fluviului.

Farul Vechi — muzeul orașului și cabinetul lui Jean Bart

Farul Vechi din Sulina este unul dintre cele mai bogate în povești obiective ale orașului. A fost construit inițial de administrația rusească între 1838–1841, după care a fost preluat în 1878 de Comisia Europeană a Dunării. Are o înălțime de 17,34 metri, formă tronconică și emitea cândva o lumină albă vizibilă pe o rază de 20 de mile marine. A încetat să mai funcționeze în 1984, când s-au finalizat lucrările de alungire a brațului Sulina și s-a construit un far nou.

Astăzi, Farul Vechi funcționează ca muzeu, adăpostind două expoziții de referință: cabinetul de lucru al lui Eugeniu Botez (Jean Bart) — scriitorul, ofițerul de marină și fiul spiritual al Sulinei care a imortalizat orașul în romanul „Europolis” — și o sală dedicată Comisiei Europene a Dunării, cu documente, fotografii și obiecte de epocă. O scară metalică în spirală conduce vizitatorii spre cupolă, de unde priveliștea asupra orașului și a Dunării este impresionantă.

Atenție: farul se poate afla periodic în reabilitare, deci merită să verifici înainte dacă este deschis pentru vizitatori.

Turnul și Uzina de Apă — darul Reginei Olandei

Un obiectiv mai puțin cunoscut, dar cu o poveste memorabilă, este Turnul de Apă — un castel de apă construit în 1889, din inițiativa Reginei Olandei. Legenda spune că, aflându-se în vizită la Sulina, reginei i s-a oferit să bea un pahar cu apă direct din Dunăre. Gestul a indignat-o atât de tare, încât a finanțat personal construcția unui sistem modern de alimentare cu apă potabilă pentru oraș. Turnul poate fi văzut doar din exterior, dar este funcțional și astăzi — instalațiile au fost modernizate între timp, iar orașul Sulina se alimentează din același sistem construit acum mai bine de 130 de ani.

Expoziția Sulina Veche — o colecție de suflet

Dacă vrei să înțelegi cu adevărat Sulina, mergi să vizitezi Expoziția Sulina Veche, organizată de domnul Gheorghe Comârzan în curtea casei sale. Vei recunoaște locul după macheta morii de vânt expusă la stradă. Expoziția aduce laolaltă obiecte folosite de-a lungul timpului de oamenii Deltei — unelte de pescuit, obiecte din perioada CED, piese aparținând diverselor naționalități care au locuit în Sulina: francezi, italieni, greci, englezi. Dl. Comârzan este un ghid pasionat și extrem de informat, care știe să dea viață fiecărui obiect cu câte o poveste autentică. O vizită informală și gratuită, de tipul celor pe care nu le uiți ușor.

Bisericile din Sulina — un inventar al diversității

Sulina este poate singurul oraș din România în care poți găsi, pe câteva străzi, urmele atâtor confesiuni diferite. Iată ce mai poți vizita:

Biserica „Sf. Nicolae și Alexandru” (Catedrala Ortodoxă) — ctitorită de Regele Carol I în cinstea eliberării Dobrogei după Războiul de Independență. Este o copie fidelă a bisericii de la izvoarele Dunării din Munții Pădurea Neagră — un simbol al legăturii simbolice dintre capetele fluviului. Construită între 1910 și 1932, a suferit distrugeri în ambele războaie mondiale și a fost reconstruită de fiecare dată.

Biserica Lipovenească de Rit Vechi — comunitatea lipovenilor, pescari ortodocși de rit vechi stabiliți în Delta Dunării de secole, are propria ei biserică, distinctă de cea ortodoxă română.

Biserica Romano-Catolică „Sf. Nicolae” — monument istoric și de arhitectură, care reflectă prezența comunităților occidentale în Sulina epocii de aur.

Biserica Greacă — construită în 1866, se află și ea în oraș, deși în prezent se găsește într-o stare avansată de degradare, cu lucrările de reabilitare stagmate de ani buni.

Plaja Sulina — sălbatică și autentică

Plaja Sulinei este una dintre rarele plaje cu adevărat sălbatice din România. Se întinde pe aproximativ 4 kilometri în lungime și 60–80 de metri lățime, cu dune de nisip în spate și fără construcții de sezon care să strice peisajul. Nu există faleze betonate, nu există zgomot de discotecă, nu există umbrelute și șezlonguri la centimetru. Este exact opusul litoralului sudic — liniște, nisip fin, apă curată și un singur bar în care toată lumea se adună în mod organic.

La apus, cerul de deasupra Mării Negre devine spectaculos — Sulina este renumită pentru apusurile sale, considerate printre cele mai frumoase din România. Dacă poți rămâne până seara, nu rata momentul.

Un detaliu istoric interesant: la sfârșitul secolului al XIX-lea, plaja Sulinei era deja amenajată ca stațiune balneoclimaterică, cu cabine separate pentru bărbați și femei, un cazinou din lemn pe piloți și restaurante pe strada principală. Ghidul „România balneară și turistică” din 1932 o prezenta drept una dintre cele mai bune plaje ale litoralului românesc.

Jean Bart și Sulina literară

Nu poți vorbi despre Sulina fără să menționezi Eugeniu Botez (1874–1933), cunoscut sub pseudonimul Jean Bart — ofițer de marină, scriitor și inspector general al navigației române. Născut la Burdujeni, el a petrecut ani buni la Sulina, îndrăgostindu-se iremediabil de orașul dintre ape. Romanul său „Europolis” (1933) este cea mai importantă mărturie literară a vieții cosmopolite de la Sulina, o capodoperă a prozei românești interbelice care a imortalizat atmosfera unică a portului în perioada de glorie. Cabinetul său de lucru poate fi vizitat în Farul Vechi.

„Acolo unde bătrânul Danubiu își pierde apele și numele în mare” — astfel descria Jean Bart orașul care l-a inspirat. O frază care spune mai mult despre Sulina decât orice ghid turistic.

---

După scurta vizită am mers la un restaurant foarte fain, pe strada principală, Restaurant Marea Neagră, cu o mâncare foarte bună, prețuri ok, însă a durat destul de mult până a venit comanda, astfel începuse să se însereze, iar barcangiul nostru nu a fost tocmai încântat. Am ajuns înapoi la cazare cam în 40–50 de minute, pregătind plecarea de a doua zi. Partea proastă în Deltă este că nu prea ai activitate seara, în special dacă stai într-unul dintre satele din centru, deci ești nevoit să rămâi la cazare, un lucru mai puțin obișnuit pentru mine, care îmi place să umblu până noaptea târziu.

Sulina în 2026 — ce s-a schimbat, ce rămâne la fel

Sulina rămâne în esență același orășel suspendat în timp, cu clădiri de patrimoniu care așteaptă reabilitare de decenii, cu străzi fără asfalt și cu o populație în continuă scădere. Nu s-au făcut investiții majore în infrastructură turistică și nici nu s-a schimbat radical oferta față de acum câțiva ani. Dar tocmai asta îi păstrează autenticitatea.

Ceea ce s-a îmbunătățit vizibil este prezența informației turistice — există ghizi locali mai bine organizați, expoziții ca cea a d-lui Comârzan au căpătat notorietate, iar Farul Vechi este promovat tot mai activ ca muzeu. Tarifele la cazare și mâncare au crescut, ca peste tot, dar Sulina rămâne accesibilă în comparație cu stațiunile de la mare.

Dacă ajungi la Sulina venind din Crișan sau Mila 23, asigură-te că ai rezervat din timp transferul înapoi — programul bărcilor se schimbă în funcție de sezon și de numărul turiștilor, iar a rămâne blocat peste noapte poate fi o aventură pe care nu ți-ai propus-o.

Imagini de pe canalele și lacurile Deltei

Ca și concluzie, ne-am bucurat foarte mult de această scurtă vacanță, fiind cu siguranță ceva special spre deosebire de stațiunile de litoral pe care le cunoșteam atât de bine. Delta Dunării este un loc în care trebuie să ajungi cel puțin o dată în viață, deși odată venit aici îți vei dori cu siguranță să te mai întorci. Singurul gust amar este dat tocmai de localnici, sau mai exact de cei din turism. Tarifele pentru plimbările/transferurile cu barca sunt mult prea ridicate, încât este destul de dificil pentru o familie cu venituri medii să petreacă aici câteva zile.

Dacă în privința cazărilor prețurile sunt aproximativ la fel ca în restul țării, mesele parcă sunt ceva mai scumpe și ești oarecum obligat să le plătești din cauza absenței unor restaurante (excepție Sulina). Însă dacă un mic dejun „basic” ce costă 25 lei/persoană și o cină (întradevăr gustoasă) la 40 lei/persoană nu vi se pare mult, să plătești pe transfer 70 lei/persoană și pe o excursie de 4–5 ore alți 80 lei/persoană mi se pare enorm. De exemplu noi 6 persoane am plătit aproape 850 lei pentru transfer dus-întors de la Murighiol la Crișan, adică un drum de maxim o oră! În condițiile în care acesta nu s-a făcut cu o super barcă, ci una destul de săracă, neacoperită, astfel încât la viteze mai mari ne săreau stropi în ochi, pe haine și pe bagaje…

Este destul de dificil să scrii despre Delta Dunării, pentru că sentimentele trăite se pot explica destul de greu. Nici măcar fotografiile sau filmările nu pot surprinde cu adevărat frumusețile acestui loc, așa că nu ezitați să vă petreceți aici următoarea vacanță!

Total cheltuieli 2 persoane (referință vizită anterioară):

• 2 nopți cazare: 240 lei
• 2 mese la cină x 2 persoane: 160 lei
• Transfer Murighiol – Crișan – Murighiol: 280 lei
• Excursie Letea: 200 lei
• Excursie canale 1h: 100 lei
• Excursie Sulina: 160 lei

Total: 1.140 lei, din care 740 lei doar plimbările cu barca!

Întrebări frecvente despre Sulina (FAQ)

Cum ajungi la Sulina? Sulina este accesibilă exclusiv pe apă. Cea mai comună variantă este barca rapidă din Tulcea, care parcurge cei 70 de kilometri în aproximativ 1 oră și 30 de minute. Există și curse cu catamaranul, mai lente dar mai confortabile. Dacă ești cazat în Crișan sau altă localitate din Deltă, poți ajunge cu barca închiriată local.

Cât durează o vizită în Sulina? O zi este suficientă pentru a vedea principalele obiective: Farul Vechi, Palatul CED, Cimitirul Cosmopolit, plaja și o plimbare pe faleză. Dacă vrei să incluzi și Expoziția Sulina Veche sau să te relaxezi pe plajă, planifică cel puțin 6–7 ore.

Ce obiective turistice sunt în Sulina? Principalele atracții sunt Farul Vechi (muzeu), Palatul Comisiei Europene a Dunării, Cimitirul Cosmopolit (21 de naționalități), plaja sălbatică, Turnul de Apă, Expoziția Sulina Veche și mai multe biserici istorice: ortodoxă, lipovenească, romano-catolică și greacă.

Este Sulina cel mai estic oraș din Europa? Da, Sulina este cea mai estică localitate atât din România, cât și din Uniunea Europeană, situată la vărsarea Dunării în Marea Neagră.

Când este cel mai bun moment să vizitezi Sulina? Lunile mai, iunie și septembrie sunt ideale — vremea este plăcută, aglomerația redusă și prețurile mai mici față de vârful sezonului (iulie–august). În august plaja este la maxim, dar și tarifele la bărci cresc considerabil.

Există restaurante în Sulina? Da, spre deosebire de celelalte sate din Deltă, Sulina are câteva restaurante pe strada principală. Restaurant Marea Neagră este o opțiune bună pentru pește proaspăt și specific dobrogean, deși așteptarea poate fi mai lungă în sezon.

Cât costă transferul cu barca la Sulina? Prețurile variază în funcție de punct de plecare și sezon. Din Crișan, un tur dus-întors la Sulina costă în jur de 150–200 lei/persoană (2026), mai mult în vârf de sezon sau pentru grupuri mici. Din Tulcea, biletul Navrom este mai accesibil și mai previzibil ca preț.

Orașul Sulina

Poate vrei să citești și…

📍 Delta Dunării – Crișan și Pădurea Letea — Prima zi în Deltă: canalele sălbatice, coloniile de pelicani și pădurea subtropicală Letea, una dintre cele mai spectaculoase din Europa.

📍 Cetatea Histria — Primul oraș de pe teritoriul României, fondat de greci în 657 î.Hr. pe malul Mării Negre. O oprire perfectă pe drumul de întoarcere din Delta Dunării spre Constanța.

Farul nou – locul în care Dunărea întâlnește Marea Neagră

Mormânt evreiesc

Partea turcească a cimitirului

Povestea emoționantă a doi copii care s-au înecat

Una dintre cele mai vechi pietre funerare, în sectorul englezesc