Lacul Colibița – Marea de la munte sau Țeapa de la munte?
După ce începusem ziua prin Parcul Național Călimani, iar mai apoi am străbătut superbul drum Transrarău, încă mai avem timp și energie (pentru că 80% din timp oricum am stat în mașină) și am ales să facem un drum la Colibița, aflată la o oră distanță de Vatra Dornei.
Ce este și unde se află Colibița?
Colibița este un lac de acumulare din județul Bistrița Năsăud, pozițional la poalele Munților Călimani. A devenit celebru în ultimii ani datorită sintagmei „Marea de la munte”, prin care se dorește a oferi o alternativă mai accesibilă celor din regiune. Un alt motiv pentru care fenomenul Colibița a luat amploare este aerul curat, considerându-se că aici găsim cel mai pur aer din România, comparativ cu cel din Alpii Elvețieni.
Localizare: Lacul Colibița se află pe raza comunei Bistrița Bârgăului, la 40km de Mun.Bistrița, 58km de Vatra Dornei, 150km de Cluj Napoca și 475km de București. Amplasat la poalele Munților Călimani, lacul este învăluit în povești și legende, toate pornite de la istoria sa nefericită.
Istoria Lacului Colibița este asemănătoare cu cea a mult mai celebrei insule Ada Kaleh, paradisul turcesc din mijlocul Dunării, acoperită de apele lacului de acumulare în anii 1970. Colibița era un sat obișnuit de munte, când la final de sec.XIX s-au descoperit proprietățile curative ale aerului de aici, foarte bogat în ozon. Treptat satul a fost transformat în stațiune, în 1923 fiind inaugurat un sanatoriu pentru tratarea tinerilor de TBC.
Totul s-a terminat în 1979 când partidul a luat decizia de strămutare a satului Colibița pe dealurile înconjurătoare (mai exact în localitatea Mița), pentru a permite amenajarea unui lac de acumulare. Deși cei care s-au ocupat de operațiune susțin că absolut tot satul a fost mutat, unii dintre localnici sunt siguri că sub ape există încă fostele case și biserica satului, a cărei turle s-ar mai vedea când apele scad.
Citește și:
Adevărul urmează să fie aflat în scurt timp, deoarece autoritățile au în plan drenarea lacului, pentru a facilita lucrările de consolidare la baraj. Poate se găsesc și peștii uriași, lungi de câțiva metri, despre care o altă legendă spune că există pe fundul lacului și se hrănesc cu cei care se îneacă aici.
Cum am văzut eu Colibița – un lac privatizat!
Plecând din Vatra Dornei, am pus pe Waze ca destinație Colibița și am pornit la drum, unul destul de bun, chiar și în comună (până la un anumit punct). Primul impact a fost de vis, priveliștea asupra lacului fiind incredibilă, coborând pe drumul județean. Am început să văd în stânga și în dreapta pensiuni, din loc în loc mașini parcate pe marginea drumului, însă Waze-ul îmi indica faptul că mai sunt câțiva km până la destinație.
Tot coboram, drumul devenea din ce în ce mai prost și simțeam că mă îndepărtez de lac. În continuare nu reușisem să găsesc un drum de acces spre apă, deși aproape înconjurasem tot lacul. Am ajuns în cele din urmă la ce părea capăt de drum și am întrebat o bătrânică pe unde se poate ajunge spre apă. Am mai mers 100-200metri și am ajuns la „capătul lacului”, unde apa era pur și simplu mizerabilă, iar aerul irespirabil, departe de „cel mai curat aer din România”.
Cam așa arată lacul în singurul loc în care poți ajunge la el
Am tras imediat concluzia că nu suntem în locul potrivit și ne-am întors pe același drum, pentru a ne alătura mașinilor parcare pe marginea șoselei, mai sus. Cele mai multe mașini erau oprite la intrarea Fisherman`s, un resort care acaparează în mare măsură lacul.
Cu o suprafață enormă, Fisherman`s oferă cazare, masă, o „plajă” privată, debarcader, piscină interioară și exterioară, spa etc. Arată foarte bine, trebuie să recunosc, însă mă simțeam ca un instrus când am intrat în curte (proprietate privată totuși), dorind doar să văd lacul și să fac niște poze.
Am aflat ulterior că trecerea prin curțile private este singura posibilitate de a ajunge să vezi lacul cu adevărat. Toți cei care și-au cumpărat teren în jurul lacului s-au extins până la marginea acestuia și chiar înspre apele sale, fără a mai lăsa acces public și o promenadă, pentru a te plimba pe mal.
Poți să mergi pe debarcader, să închiriezi o barcă cu vâsle, hidrobicicletă, caiac sau poți face un tur de lac cu vaporașul. Nu am reușit să înțeleg totuși de unde a pornit sintagma de „Marea de la munte”? Nu este cel mai mare lac din țară, Izvorul Muntelui sau Vidraru fiind mult mai mari și cu bărcuța te poți da și pe Lacul Roșu, Sf.Ana, sau chiar în Herăstrău, la prețuri mult mai mici decât aici. Dacă este vorba despre plaja improvizată de resort, cu 2 lopeți de nisip și 3 șezlonguri cu umbreluțe de stuf, să fim serioși..
Toate aceste beneficii sunt, bănuiesc, prioritare pentru cei cazați acolo, deci dacă ești „intrus” nu prea ai șanse. Noi am luat de la bar o cafea la suma „modică” de 10 lei/paharul de plastic. O cafea care costă la orice automat maxim 2-3 lei. Loc de făcut baie nu am văzut, doar să te arunci de pe debarcader, însă înțeleg că apa este destul de adâncă, deci singura posibilitate rămasă este mica piscină din resort.
Deci eu aș zice să lăsăm exagerările cu Marea de la munte deoparte. În schimb trebuie să apreciez frumusețea locului, mai ales la apus, așa cum am prins noi. Trebuie să ajungă toată lumea aici, însă eu mai mult de o zi nu aș sta. Cred că este perfect pentru o zi de relaxare, o plimbare pe lac, poate o baie la piscina hotelului și cam atât.
Bănuiesc că este o situație foarte stânjenitoare pentru proprietarii de pensiuni/case de vacanță care nu au acces direct către lac. Singura posibilitate este să își îndrume clienții spre „concurență” atunci când vor să vadă lacul de aproape.
Dacă informațiile v-au fost utile nu uitați să ne ajutați cu un like și un share! Pentru mai multe informații, idei de călătorie și ultimele știri din turism abonați-vă la newsletter și urmăriți pagina de Facebook!
