Lacul Colibița – Marea de la munte sau Țeapa de la munte?
Există locuri în România pe care le auzi de ani de zile, le vezi în poze pe grupurile de travel, le citești în topuri cu „cele mai frumoase lacuri” și îți spui că trebuie să ajungi acolo. Colibița era unul dintre ele. Aer curat ca în Alpi, apă limpede, marea de la munte, peisaje de basm. Și da, ajungi până la urmă. Și realitatea e puțin mai complicată decât o sugerează Instagram-ul.
Unde se află Colibița
Colibița este un sat în comuna Bistrița Bârgăului, județul Bistrița-Năsăud, așezat pe Valea Bistriței Ardelene, între Munții Bârgău și Munții Călimani. Stă pe malul lacului de acumulare cu același nume, la o altitudine de aproximativ 830-900 de metri.
Distanțe:
- Bistrița — 40 km
- Vatra Dornei — 58 km
- Cluj-Napoca — 150 km
- București — 475 km
Cum ajungi: Pe DN17 (Bistrița – Vatra Dornei), la Prundul Bârgăului faci dreapta spre Bistrița Bârgăului. De acolo drumul județean DJ173A urcă serpuind prin Cheile Bistriței și ajunge la barajul lacului. Alternativ, din Mureșenii Bârgăului există un al doilea drum de acces. Ambele sunt asfaltate, dar nu sunt drumuri de autostradă — conduci atent.
Puțin istoric — un sat înghițit de ape
Colibița nu e un sat obișnuit. Are o poveste mai tristă decât pare la prima vedere.
Satul a existat din jurul anului 1850, cu doar 14 locuitori la început, care trăiau în colibe — de unde și numele. A crescut încet: drumul a apărut abia în 1869, în același an cu biserica locală. La sfârșitul secolului al XIX-lea, zona a intrat pe harta turistică dintr-un motiv neașteptat: o tânără din Bistrița bolnavă de tuberculoză s-a vindecat petrecând timp în aerul ozonificat al văii. Vestea s-a răspândit.
Un tâmplar german, W. Ianitchi, a construit primele case de vacanță prin 1918, destinate în principal sașilor din Bistrița. Apoi arhitecta Erika Schuller a construit un sanatoriu cu 16 camere pentru bolnavii de TBC, activ în perioada interbelică și în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Sanatoriul a ars în 1944 și nu a mai fost reconstruit. Colibița a funcționat ca stațiune balneoclimaterică până în 1975, cu vile în stil elvețian și cabane pentru turiști.
Și apoi a venit 1979. Partidul a decis că Valea Bistriței Ardelene e un loc bun pentru un lac de acumulare hidroenergetic. Satul a fost evacuat, locuitorii mutați în dealurile din apropiere, într-o localitate numită Mița. Casele au fost demolate. Biserica a rămas în vale. Lacul a preluat numele satului pe care l-a îngropat sub ape.
Construcția barajului a durat din 1977 până în 1991. Barajul are 92 de metri înălțime și 500 de metri lungime.
Cam așa arată lacul în singurul loc în care poți ajunge la el
Lacul Colibița — datele tehnice
Lacul Colibița este un lac artificial de acumulare cu o suprafață de 270 de hectare, o lungime de 13 km și un volum de 65 milioane de metri cubi. Adâncimea maximă ajunge la 90 de metri în zona centrală — suficient cât să ascundă o biserică întreagă, cu tot cu cruce.
Altitudinea: 900 de metri. Scopul inițial: hidroenergetic, alimentare cu apă, irigații și regularizarea debitului râului Bistrița.
🆕 Fun facts despre Colibița
Pe fundul lacului se află ruinele bisericii vechi din sat, construită în 1869. Localnicii spun că atunci când scade nivelul apei, la ape mici, se poate zări crucea de pe acoperișul bisericii ieșind la suprafață. De aceea mulți bătrâni din zonă vorbesc despre lac ca despre un loc blestemat, care în fiecare an „își cere tributul” — o viață omenească.
Aerul de la Colibița este considerat unul dintre cele mai curate din România, extrem de bogat în ozon datorită poziției în depresiunea dintre Munții Călimani și Bârgău. Proprietățile curative ale aerului sunt cunoscute de peste 150 de ani — turistii veneau aici pentru plămâni înainte să existe lacul.
Localnicii numesc lacul „marea de la munte” — și nu e o exagerare. Pe timp liniștit, cu cerul reflectat în apă, seamănă izbitor cu o coastă de mare. Oamenii vin de la mii de kilometri distanță, inclusiv din diasporă, doar pentru asta.
Colibița e comparată adesea cu Ada Kaleh — insula turcească din mijlocul Dunării înghițită de apele lacului de acumulare Porțile de Fier în același deceniu, tot din ordinul comuniștilor.
Cum am văzut eu Colibița — un lac privatizat!
Plecând din Vatra Dornei, am pus pe Waze ca destinație Colibița și am pornit la drum, unul destul de bun, chiar și în comună (până la un anumit punct). Primul impact a fost de vis — priveliștea asupra lacului coborând pe drumul județean era pur și simplu incredibilă. Am început să văd în stânga și în dreapta pensiuni, din loc în loc mașini parcate pe marginea drumului, însă Waze-ul îmi indica că mai sunt câțiva km până la destinație.
Tot coboram, drumul devenea din ce în ce mai prost și simțeam că mă îndepărtez de lac. Nu reușisem să găsesc niciun drum de acces spre apă, deși aproape înconjurasem tot lacul. Am ajuns în cele din urmă la ce părea capăt de drum și am întrebat o bătrânică pe unde se poate ajunge spre apă.
Am mai mers 100-200 de metri și am ajuns la „capătul lacului”, unde apa era pur și simplu mizerabilă, iar aerul irespirabil — departe de „cel mai curat aer din România”.
Problema reală: malurile lacului Colibița sunt în proporție covârșitoare privatizate. Pensiunile și vilele au acces direct la apă, dar pentru turistul care nu e cazat acolo, găsirea unui loc public la mal e o aventură în sine. Există un strand amenajat, dar nu e chiar la îndemâna oricui care parcurge lacul la întâmplare.
Dacă vii la Colibița, rezervă-ți cazare direct pe malul lacului. Altfel riști să faci turul lacului admirând apa de la distanță, din mașină.
Ce poți face la Colibița
Pe lac și pe apă: Hidrobiciclete și caiace de închiriat, plimbări cu barca electrică (Casa Laur organizează tururi ale lacului), înot la strand. Lacul e potrivit pentru pescuit — păstrăv, clean și caras.
Sporturi extreme: Rafting pe râul Bistrița Ardeleană, în aval de baraj — traseu de 10 km cu o pantă de 18 m/km, potrivit atât pentru începători cât și pentru avansați.
Drumeții: Tăul Zânelor — un lac glaciar mic, la 9 km de sat, cu o diferență de nivel de 893 m (aproximativ 3 ore de mers). Merită din plin. Traseul spre Vârful Bistricioru pentru montaniarzii cu experiență. Și, firește, conexiunea spre Parcul Național Călimani.
Iarna: Plimbări cu sania și schi, dacă zăpada cooperează.
De vizitat în apropiere
Parcul Național Călimani — la câțiva kilometri, cu peisaje vulcanice unice, trasee marcate și o biodiversitate remarcabilă. Colibița e practic poarta de intrare în Călimani.
Tăul Zânelor — lacul glaciar ascuns în munți, format în urma unei alunecări de grohotiș. Mic, adânc de 4 metri și extrem de fotogenic.
Cheile Bistriței Ardelene — rezervație naturală de tip peisagistic, pe drumul de acces dinspre Bistrița Bârgăului. Frumoase și ușor accesibile.
Castelul Dracula de la Pasul Tihuța — la ~30 km, celebru mai mult din cauza lui Bram Stoker decât din motive istorice reale, dar merită o vizită pentru kitsch-ul cu clasă.
Izvorul de apă minerală Borcut — apă minerală naturală, accesibilă pe traseu.
Bistrița — la 40 km, cu cetatea medievală, Turnul Dogarilor și unul dintre cele mai frumoase centrul istorice din Transilvania.
Cazare în zonă
Cel mai bine îți rezervi cazare direct pe malul lacului — altfel riști să n-ajungi la apă. Pensiunile sunt numeroase, de la cele simple la cele cu pontoane private și vedere directă spre lac.
🏨 Vezi opțiuni de cazare la Colibița pe Booking.comFAQ — Întrebări frecvente
Pot ajunge la apa lacului fără să fiu cazat la o pensiune? Greu. Malurile sunt în mare parte privatizate. Există un strand amenajat, dar accesul liber la apă e limitat. Dacă vii doar în trecere, șansele să găsești un loc public la mal sunt mici — mai ales în sezon.
Cât de curat e aerul la Colibița? Extrem de curat, bogat în ozon, recunoscut ca atare de peste 150 de ani. Asta e real și necontestat. Proprietățile curative pentru bolile pulmonare au stat la baza dezvoltării turistice a zonei.
E sigur să înoți în lac? Da, apa e limpede și rece. Adâncimea maximă e de 90 de metri în zona centrală, deci înotul se face în zonele de mal amenajate.
Se poate pescui la Colibița? Da, lacul e populat cu păstrăv, clean și caras. Ai nevoie de permis de pescuit.
Când e cel mai bine să mergi? Iulie-august pentru activități pe lac. Mai și septembrie pentru drumeții — mai puțin aglomerat, vegetație frumoasă, temperaturi plăcute.
Ce faci dacă vrei să vezi lacul fără să stai la pensiune? Oprește-te la baraj sau pe drumul județean de unde priveliștea e liberă și spectaculoasă. Imaginile de sus de pe drum sunt de fapt mai frumoase decât ce găsești la mal.
Vrei să citești și…
- Parcul Național Călimani – vulcanul adormit al României
- Vatra Dornei – stațiunea din inima Bucovinei
- Transrarău – Drumul Comorilor din Bucovina
- Lacul Roșu – lacul misterios din Harghita
Dacă informațiile v-au fost utile nu uitați să ne ajutați cu un like și un share! Pentru mai multe informații, idei de călătorie și ultimele știri din turism abonați-vă la newsletter și urmăriți pagina de Facebook!
