Părăsind Delta Dunării în direcția Constanța, nu puteam să ratăm Cetatea Histria, un alt loc în care nu mai ajunsesem niciodată, deși este oarecum aproape de Fetești, dar și de litoralul pe care l-am vizitat de atâtea ori.

Poziționat la aproape 80km nord de Constanța se află satul Istria, atât de sărăcăcios încât și Waze-ul a luat-o puțin razna și s-a pierdut, în căutarea Bisericii „Sf.Nicolae” din localitate.. se pare că micuța biserică este unicată în România, fiind singura aflată sub pământ, la propriu.

Biserica Îngropată din Istria a fost construită în 1857, de către bulgarii care locuiau în sat pe atunci. În acele vremuri Dobrogea era încă sub stăpânire otomană, iar pașa Megit făcea legea pe aici. Stăpânirea musulmană nu accepta ca lăcașurile de cult creștine să fie mai înalte și mai frumoase decât geamiile lor, singurele ce aveau dreptul să fie construite pe suprafața pământului. Din acest motiv, ingenioșii locuitori au construit mica biserică începând de la o adâncime de 1 metru, fiind singurul lăcaș de cult din România în care trebuie să cobori trepte pentru a intra, în loc să urci.

Biserica îngropată din Istria

În încercarea de a ascunde cât mai mult faptul că pe aici mai locuiesc și creștini, otomanii nu au permis nici măcar ridicarea unor turle, sau pictarea pereților, nici pe exterior, dar nici în interior. Din păcate biserica, cât și muzeul din curtea acesteia erau închise pentru restaurare. Și nu aș spune că este un lucru rău dacă nu citeam pe internet că aceste lucrări sunt începute de vreo 6 ani, fapt care mă face să cred ca nu există o implicație prea mare pentru acest monument unic în țara noastră. Cu atât mai trist este că habar nu aveam de existența acestei biserici până să ajung acolo, ceea ce înseamnă că nu este promovată absolut deloc!

Biserica îngropată din Istria

Neavând ce să facem la biserică mai mult de 5 minute, închisă fiind, am tras niște poze din exterior și am pornit către atracția satului, Cetatea Histria, aflată la aproximativ 10 km, pe malul lacului Sinoe. Un drum nu foarte bun, cu gropi, care face curbe printre lanurile de grâu și de rapiță, se oprește în dreptul celui mai important sit arheologic de pe litoralul românesc, ruinele primului oraș de pe teritoriul țării, mult mai vechi decât Sarmisegetuza, de exemplu.

În anul 657 î.Hr. grecii din Milet s-au plictisit de gyros, ouzo și tzatiki și au plecat pe mare, ajungând pe malul vestic al Pontus Euxinus, aka Marea Neagră din zilele noastre. Exact, pe atunci Istria era port la Marea Neagră, actualul lac Sinou fiind pe atunci un golf al acesteia. Ce le-a plăcut, ce nu le-a plăcut aici, cert e faptul că au fondat aici un punct comercial, pentru a face negoț cu geții. De la aceștia cumpărau cereale, sare și pește (oare nu aveau destul în Grecia?), vânzând în schimb ulei de măsline și condimente. Cu timpul micuța colonie a devenit un oraș prosper, ce atrăgea artiști, meșteșugari, sau savanți din lumea greacă, dar și romani, iar mai apoi bizantini.

Cetatea Histria

Orașul a fost distrus de goți în anul 248, dar reconstruit și fortificat cu pietre din vechea cetate. În cele din urmă a fost abandonat în sec.al VII-lea d.Hr, din cauza numeroaselor invazii, dar mai ales din pricina faptului că golful s-a aglomerat cu nisip, ceea se împiedica accesul navelor, locul său fiind luat de cetatea Tomis.

Important oraș al vremii, s-a dezvoltat pe o perioadă de aproape 1400 de ani, ajungând la o populație de peste 20.000 locuitori, cu monedă proprie, cu stemă reprezentând un vultur așezat pe delfin. În jurul anului 260 d.Hr. cetățile Histria și Callatis s-au unit pentru a scăpa portul Tomis de sub controlul orașului Byzantion, viitorul Constantinopol, actual Istanbul.

Singurul panou explicativ descrie diferitele ruine: zidurile orașului (ce ating și 7,5m înălțime), un forum roman, templu Afroditei și al lui Zeus, două băi romane, ateliere, zone comerciale și opt bazilici, inclusiv altare creștine și precreștine.

DIn păcate lipsa de implicare a autorităților face ca cetatea să pară și mai izolată decât este în realitate. Nu există transport public să ajungă aici, o puteți face doar cu mașina, bicicleta sau la pas. Iarba este pe alocuri mai înaltă decât ruinele, ”noroc” cu vacile și caii lăsați aici la păscut. Pe lângă faptul că îți trebuie o imaginație bogată pentru a reconstrui cetatea de acum 1500-2000 de ani, nu există nici măcar un afiș/panou în dreptul ruinelor să îți povestească ce era acolo, ce rol avea acea fostă clădire etc.

La păscut prin situl arheologic…nu știu casele din spate ale cui sunt..

Faceți o plimbare liniștită printre ruinele acestui veritabil ”Pompei al României”, admirați lacul Sinoe de lângă coloanele vechi de sute de ani, dar nu uitați să fiți atenți și pe jos.. Histria este locul cu cea mai mare concentrație de șerpi din România! Mai multe specii de șerpi își fac veacul pe lângă zidurile vechii cetăți, cei mai comuni fiind șerpii de apă, complet inofensivi, însă mai apare și câte o viperă de care este preferabil să vă feriți (bineînțeles că nu există vreun panou care să informeze turiștii despre acest lucru). În plus cu siguranță veți zări câte o șopârlă și cu puțin noroc broaște țestoase și popândăi.

Locuitorii actuali ai cetății

Lângă situl arheologic se află și un muzeu, găzduit de o clădire interesantă și foarte luminoasă. Cu toate acestea nu dă foarte multe explicații despre istoria locului, despre importanța cetății, sau despre cum a evoluat aceasta de la întemeietorii greci până în zilele noastre. Sunt expuse niște coloane, bazoreliefuri, statui și pietre funerare, obiecte găsite în timpul săpăturilor, precum amfore, monede, vaze și câțiva idoli sculptați, precum idolul fertilității, ce datează din neolitic.

Muzeu Histria

Se plătește o taxă de intrare, însă bătrânelul de la casa de bilete nu prea avea chef de turiști. Din câte îmi amintesc, un bilet pentru adult costă 10 lei, iar pentru studenți 2.5 lei. Din ce am citit eu pe hârtiile lipite pe geamul bodegii sale, se plătea separat această sumă pentru muzeu și pentru cetate, însă ne-a luat banii doar o dată. Nu știu nici acum dacă am înțeles eu aiurea, sau dacă nenea a greșit, sau poate ne-a luat mai puțin pentru că nu a emis bilet.. oricum, lipsă totală de profesionalism.. Dar ce să mai zicem de profesionalism, de promovare, când ei nu au un site oficial, în adevăratul sens al cuvântului!

Pe lângă asta restaurantul care ocupă un sfert din suprafața sitului era închis, fix în ziua de 1 mai, când probabil sunt cei mai mulți turiști din an pe acolo, parcarea fiind plină. Ori este închis de tot, ori managementul nu este tocmai strălucit..

În cele din urmă ne-am luat gândul de la o masă caldă acolo și am plecat spre Constanța, trecând și prin satul Săcele, unde s-a născut Gică Hagi, un pic mai la nord de Ovidiu.

Idol al fertilității