Sus
  >  Home   >  Lacul Roșu și o superbă legendă
LACUL ROȘU

Lacul Roșu este situat în Jud. Harghita și este unul dintre cele mai cunoscute și vizitate lacuri din România, poate și datorită faptului că în imediata apropiere găsim un alt obiectiv turistic important, Cheile Bicazului. Faptul că se află pe un drum important, care leagă Ardealul de partea nordică a Moldovei îl face cu atât mai accesibil.

În plimbările mele prin țară l-am vizitat de mai multe ori, am avut ocazia să îl văd atât iarna, pe ninsoare, cât și în bătaia soarelui de august, dar de fiecare dată am oprit aici pentru un gulaș și un kurtos kalacs autentic, de la terasele din apropiere.

Pentru a nu fi prea plicticos voi trece repede peste modul în care s-a format și alte detalii geografice și mă voi axa în special pe legenda sa, pentru că misticul are întotdeauna lipici la public. Aflat la poalele Munților Hășmașu Mare, din Carpații Orientali, Lacul Roșu este cel mai cunoscut lac de baraj natural din țară.

S-a format în 1837 prin prăbușirea unui versant, în urma cutremurului destul de puternic din anul respectiv. Culoarea roșie se datorează aluviunilor roșiatice, cât și calcarelor roșcate din împrejurimi. Mai poartă numele de Lacul Ucigaș, atât din cauza culorii sângerii cât mai ales a legendei de care vă spuneam și pe care o voi reproduce cu exactitate de pe panoul informativ de lângă apă.

” Trăia odată, prin ținutul Giurgeului, o fată deosebit de frumoasă, Estera. Părul ei era ca pana corbului, ochii ei erau verzi, iar silueta îi era ca un tânăr molid înalt, legănat de vânt. Într-o dimineață însorită de iulie, Estera s-a dus la târgul din Gheorgheni. Acolo s-a întâlnit cu un flăcău înalt și chipeș care era atât de puternic încât omora dintr-o singură lovitură până și pe cel mai mare urs; și cânta voinicul acesta din fluier de nu avea pereche în tot ținutul, iar la meșteșuguri mai că nu-l întrecea nimeni.
Cum s-au văzut, s-au și plăcut, pentru că dragostea vine pe neașteptate și pune stăpânire numai-decât pe inimile tinerilor.
Tânărul voinic i-a cumpărat Esterei o basma albastră ca cerul și a rugat-o să-i fie mândruță. Însă cei doi n-au putut să se căsătorească pentru că voinicul a fost luat în armată. Frumoasa fată își aștepta cu răbdare logodnicul.
Seara, când mândrul soare se ascundea după munții înalți, Estera își lua cofa și se ducea la izvorul cel lin de la poalele brazilor și se gândea ore în șir la alesul inimii sale. Până și munții cei înalți se înmuiau auzind oftatul și cântecul ei de dor.
Într-o duminică, Estera a fost zărită de un haiduc, care a răpit-o pe mândra cea frumoasă și a fugit cu ea tocmai până la Suhardul Mic, între stâncile cu mii de fețe unde își avea el adăpostul. I-a promis Esterei aur, argint și multe alte bogății, numai să devină soția lui.
Fata însă s-a respins pe haiduc căci își aștepta credincioasă iubitul, din zori până-n seară. Îndărătnicia haiducului a făcut-o pe Estera să ceară ajutorul munților, rugămintea ei plină de deznădejde fiind auzită de stânci.
Într-o noapte de iulie, veni din senin o furtună nemaipomenită, cu ploaie grozavă, cu tunete nemaiauzite și fulgere nemaivăzute.
Într-un vuiet asurzitor, muntele s-a prăvălit și a îngropat fata, haiducul, dar și un păstor cu turma lui, care-și avea stâna prin preajmă.
In dimineata ultimei duminici a lui Cuptor, soarele strălucea peste stânci. Valea, unde cu o zi înainte curgea limpede Pârâul Vereșcheului, a fost închisă de alunecarea muntelui, dând naștere lacului numit Lacul Roșu.
Dacă te uiți în apa lacului, vezi strălucirea ochilor verzi și înlăcrimați ai Esterei..„

O poveste tristă, asemeni multor altora din folclorul românesc, cu fete frumoase îndrăgostite, dar care sfârșesc tragic. Dar poate aceste este farmecul românilor, să avem povești și legende despre orice.

LACUL ROȘU

Dacă doriți să vizitați acest loc, sau dacă ați făcut-o deja, aștept comentariile și părerile voastre.

postați un comentariu

thirteen + 14 =

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.