Mănăstirea Rohița din Boiereni – Blestemul, Legenda și Istoria
Aminteam de curând de experiența din Țara Lăpușului și despre Mănăstirea de la Rohia și nu pot să închei subiectul fără a aminti de o altă frumusețe a locului, Mănăstirea Rohița din Boiereni.
Aflat în Țara Lăpușului, satul Boiereni, am avut norocul să ajung aici fix în duminica în care se sărbătorea hramul bisericii, un moment de sărbătoare pentru toți sătenii, dar și pentru locuitorii din localitățile învecinate. A fost pentru prima dată când am putut vedea o sărbătoare tradițională din Maramureș, unde copiii încă veneau îmbrăcați în haine tradiționale.
Pe lângă frumusețea mănăstirii și a locului, pe lângă ospitalitatea și frumusețea locuitorilor, se adaugă și una dintre cele mai interesante, dar și înfricoșătoare legende din Maramureș.
🆕 Unde se află Mănăstirea Rohița – localizare și acces
Mănăstirea Rohița se află situată în hotarul localității Boiereni, aparținătoare orașului Târgu Lăpuș, județul Maramureș, la confluența județelor Maramureș, Cluj și Bistrița-Năsăud. Este așezată pe firul pârâiașului Valea Rohiței, la locul cunoscut în tradiția locală drept „Aluniș”.
Distanțele față de principalele orașe sunt:
- 16 km față de Târgu Lăpuș
- 60 km față de municipiul Baia Mare
- 50 km față de municipiul Dej
Accesul se face pe drumul Baia Mare – Târgu Lăpuș – Rohia – Boiereni (aproximativ 65 km din Baia Mare). Din Târgu Lăpuș se cotește la dreapta spre Rohia (8 km), după care se continuă spre Boiereni. Mănăstirea se află la aproximativ un kilometru distanță față de Mănăstirea Rohia, în vale, pe drumul forestier care urcă pe lângă Valea Rohiței.
Localitatea Boiereni în sine merită o plimbare înainte de vizita la mănăstire: gospodăriile mici cu case construite din bârne de lemn, fațadele spoite în ultramarin sau verde pitoresc și șarpantele din draniță compun un tablou care pare rupt din secolul al XVIII-lea.
Legenda blestemului din Boiereni
O veche legendă spune faptul că satul Boiereni a fost blestemat de călugări pentru o slujbă care a avut loc în pădure, ca acesta să fie lovit de șapte ori de foc și ape, iar pe coama dealurilor să nu mai crească nici un stejar. După secole de nenorociri, blestemul a fost îndepărtat prin rugăciune, post și multă muncă, după cum îndeamnă inscripția aflată pe o veche cruce de piatră din sat: „Rogă-te și lucră”, dar un rol important în alungarea blestemului îl are și Mănăstirea Rohița. Acest lăcaș a reușit să schimbe soarta comunității, astfel prima impresie pe care o ai când ajungi în această regiune este că te afli într-un loc situat între blestem și binecuvântare.
Se spune că pe locul unde se află crucea inscripționată, o poieniță aflată la limita Maramureșului cu Bistrița și Clujul, cândva exista o mănăstire ce purta numele blând al unui copil: Rohița. Nu se cunosc date despre începuturile sale, despre cine a slujit în altarul ei sau cine a ridicat-o, însă se vorbește că acest lăcaș era un important centru religios pentru sătenii din zonă. Vorbele bătrânilor despre această mănăstire s-au păstrat mai ales atunci când vine vorba despre sfârșitul care a schimbat soarta comunității pentru secole întregi.
Legenda spune că printr-o perioadă dificilă pricinuită de o secetă îndelungată, călugării de la această mănăstire au plecat prin țară în căutare de alimente și alte bunuri necesare traiului. Aflându-se de plecarea acestora, o parte din sătenii mai înstăriți, dar lacomi, au hotărât să jefuiască lăcașul, inclusiv ușile împărătești, iar apoi să îi dea foc.
Reveniți din călătorie, călugării au găsit în locul mănăstirii doar scrumul lemnului de stejar. Îndurerați și supărați pe cei care au săvârșit un așa mare păcat, călugării s-au retras în pădure unde au ținut o slujbă prin care au aruncat un greu blestem asupra satului: să fie luat de foc și de ape de șapte ori, iar pe coamele dealurilor sale să nu crească nici un stejar, până când această greșeală nu se îndreaptă prin rugăciune, muncă și căință.
O altă variantă este că în timp ce călugării erau plecați în lume, trupele generalului Bucow au distrus și incendiat biserica, lucru care a determinat pe săteni să fure ce a mai rămas întreg. Coincidență sau nu, satul a fost distrus până acum de trei ori de foc și de două ori a fost luat de ape.
O parte din bătrânii boiereni își aduc aminte când cerul se întuneca brusc, iar în locul fostei mănăstiri apărea o negură mare, care se prăvălea peste sat, aducând cu ea puhoaie ce luau totul cu ele, atât case cât și oameni sau animale.
Faptul că niciodată apele nu produceau distrugeri și în satele apropiate, iar puhoaiele se opreau în dreptul tablei pe care sta scris „Boiereni”, i-a determinat pe boiereni să creadă în blestemul aruncat de călugări. În timpul celui de-al doilea incendiu, un nou semn i-a pus pe gânduri pe săteni, când o draniță din acoperișul unei biserici cuprinse de foc a sărit până în dreptul casei lui Ionu lui Maftei din Rohia, unde ar fi fost dusă ușa vechii mănăstiri.
Din ce în ce mai speriați și privind dealurile pe care timp de două secole nu a mai crescut nici un stejar, deși dealurile vecine erau pline de acești arbori, sătenii au mers la preotul Ilie Bud, care în 1904 a schimbat o veche cruce de lemn cu cea de piatră, pe care stă scris „Rogu-te și lucră”. Văzând că blestemul nu s-a dus, sătenii au promis că nu mai lucrează în zilele de vineri, iar de Rusalii să meargă alături de preot pe locul fostei mănăstiri să se roage pentru iertarea păcatelor.
Cum nici truda, nici postul sau rugăciunile nu au fost suficiente pentru îndepărtarea blestemului, sătenii au decis să construiască o nouă mănăstire, dar nu au renunțat nici până în zilele noastre la postul de vineri și interzicerea muncii la câmp în această zi de rugăciune.
🆕 Scurtă istorie – de la distrugere la renaștere
Documentele și tradiția orală confirmă că pe Valea Rohiței a existat o sihăstrie de monahi înainte de anul 1700. Călugării de acolo nu slujeau doar în altar — în mănăstire funcționa și un fel de școală, unde copiii din satele din împrejurimi învățau carte și erau crescuți în credința ortodoxă.
Distrugerea a venit în valul represiunii austriece din 1760–1763, când generalul Buccow a primit poruncă să zdrobească rezistența Bisericii Ortodoxe din Transilvania, care se opunea unirii cu Roma. Mănăstirea din Boiereni a ars alături de alte peste 150 de lăcașuri de cult din întreaga Transilvanie.
O mărturie documentară indirectă a continuității locului vine din 1848: după armistițiul generalului Bem, doi revoluționari români — Ioan Dragomir și Gavril Man — s-au ascuns de represaliile maghiare într-o „chilie” din hotarul Boierenilor, singurul lăcaș monahal din zonă la acea vreme. Probabil că în 1849, în valul represaliilor, ultimele urme materiale ale vetrei monahale au fost și ele distruse.
Reînvierea mănăstirii a început timid în 1958, la îndemnul Arhimandritului Justinian Chira, stareț al Mănăstirii Rohia, când preotul și credincioșii din Boiereni au pornit pelerinaje anuale la locul fostei mănăstiri. Construcția propriu-zisă a noului lăcaș a început în jurul anului 1985, sub îndrumarea preotului Emil Man, și s-a finalizat în 1989 — un act de curaj remarcabil în condițiile regimului comunist, când ridicarea unui lăcaș de cult era practic interzisă. Mănăstirea nu a apărut în documente oficiale multă vreme. În 1990 a devenit schit aparținător al Mănăstirii Rohia, iar în 1993 a fost oficial reînființată, primind hramurile „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” și „Acoperământul Maicii Domnului” (1 octombrie).
În 2023, mănăstirea a sărbătorit trei decenii de la reînvierea vieții monahale, recunoscută în tot Maramureșul ca una dintre cele mai încărcate de istorie și de poveste vetre monahale din Țara Lăpușului.
🆕 Arhitectura și viața monahală
Biserica actuală a Mănăstirii Rohița a fost construită din lemn, pe temelie de piatră, pe locul vechii mănăstiri, păstrând spiritul arhitectural tradițional maramureșean. Ansamblul monahal cuprinde biserica cu hram dublu, chilii pentru viețuitori și anexe gospodărești, totul integrat armonios în peisajul de dealuri al Văii Rohiței.
Mănăstirea găzduiește o obște de călugări și deține o bibliotecă cu aproximativ 5.000 de volume de cărți și reviste teologice, precum și câteva obiecte cu valoare de patrimoniu: cărți vechi și icoane. Icoanele pictate în cadrul atelierelor de creație — pe lemn și pe sticlă — se adaugă an de an patrimoniului mănăstirii.
Viața spirituală a locului depășește cu mult zidurile mănăstirii: Rohița este renumită pentru ospitalitatea față de pelerini și vizitatori, oferind o masă caldă tuturor celor care calcă pragul acestei vetre monahale. Începând din 2014, aici se organizează anual o Tabără ASCOR (filiala Cluj) pentru familii cu copii, dar și tabere cu copii din parohiile Episcopiei Maramureșului și Sătmarului.
Ieromonahul Teofan și povestea numelui
Cu un zâmbet cald, ieromonahul Teofan Petruț, unul dintre cele șase suflete care trăiesc și astăzi la Mănăstirea Rohița, povestește despre evoluția mănăstirii cu nume de copil, care a condamnat la nenorocire, iar mai apoi a salvat comunitatea:
„Numele Rohița vine de la numele pârâiașului de aici, un afluent de pe deal, iar locul e Valea Rohiței. Deci, nu este diminutivul de la Rohia. Luat ierarhic, noi de la Rohia am venit și o vreme a fost schitul Rohiei. Chiar și în zilele noastre, oamenii din Boiereni nu lucrează vinerea la pământ. Le este frică de ape. Este posibil ca incendiul să se fi produs într-o zi de vineri. Chiar și azi, oamenii vin să se roage aici, spunând «merg la cruce». Cred că s-au obișnuit să facă acest lucru din generație în generație. Ei au ținut în permanență legătură cu acest loc. Este o enigmă faptul că un loc distrus și părăsit de călugări nu a fost părăsit de localnici. Înseamnă că ei au simțit ceva pentru acest loc.”
Reconstrucție, donații și semnul celor 7 stejari
În timpul reconstrucției s-au găsit dovezi ale vechiului păcat și ale faptului că biserica a fost incendiată: în 1985, la 60 cm adâncime, s-a găsit lemn și pământ ars, iar în 2004 s-a găsit din nou pământ ars. Bătrânii boiereni, loviți de năpastă, au lăsat cu „limbă de moarte” urmașilor că, dacă mănăstirea se va reconstrui, să doneze pământ și vite, pentru a repara păcatul făcut și paguba produsă.
Și, într-adevăr, după reconstrucția bisericii, toți au donat pământul pe care îl aveau în zonă. Iar Ieromonahul Teofan spune: „Convingerea oamenilor și a noastră că s-a stins blestemul este întărită și de faptul că avem în zona noastră deja 7 stejari.”
Evenimente culturale și tradiții locale
Mănăstirea Rohița organizează și evenimente culturale: aici se desfășoară un atelier de creație în cadrul căruia studenți pictează icoane. Manifestarea intră în cadrul Simpozionului Nicolae Steinhardt și are loc întotdeauna între 29–31 iulie. În ultimii ani, icoanele s-au expus în Catedrală, iar apoi rămân în patrimoniul mănăstirii — sunt icoane pe lemn, dar și pe sticlă.
În sat se păstrează încă obiceiul tradițional „moșii”. Cu această ocazie, la bisericile din sat, în ziua de Rusalii, în Joia Mare de Paști și în ziua de Paști, sătenii mai înstăriți îi ospătează pe cei mai săraci, se împart ouă roșii, vase de ceramică și fructe.
🆕 Ce poți vizita în apropierea Mănăstirii Rohița
Zona Rohia–Boiereni este generoasă cu vizitatorii care au răbdarea să descopere și împrejurimile. Iată câteva obiective la distanță mică:
Mănăstirea Rohia (Mănăstirea Sfânta Ana) – la mai puțin de 1 km, una dintre cele mai importante mănăstiri din Maramureș, ctitorită în 1923, renumită pentru biblioteca sa și pentru legătura cu scriitorul Nicolae Steinhardt. Merită vizitată neapărat în combinație cu Rohița.
Vârful Aluniș (Culmea Breze) – un traseu de drumeție care pornește din Boiereni, trece pe lângă Mănăstirea Rohița și urcă spre vârful Aluniș, aflat pe frontiera județelor Maramureș, Cluj și Bistrița-Năsăud. Oferă priveliști largi asupra Țării Lăpușului.
Târgu Lăpuș – orașul de referință al zonei, la 16 km distanță, cu piață agroalimentară tradițională și acces spre restul obiectivelor din Țara Lăpușului.
Mănăstirea Bârsana – una dintre cele mai fotografiate mănăstiri din Maramureș, cu arhitectură tradițională din lemn și complexul monahal restaurat. Se află la cca. 60–70 km față de Boiereni, pe traseul spre Vișeu.
Defileul Lăpușului – accesibil dinspre Târgu Lăpuș, cu peisaje montane spectaculoase, ideale pentru o plimbare de o zi.
Alt text imagine sugerată: Priveliște asupra Văii Lăpușului din zona Rohia–Boiereni, Maramureș
🆕 Poate vrei să citești și…
Dacă Mănăstirea Rohița ți-a stârnit curiozitatea pentru spiritualitatea și peisajele Maramureșului, am pregătit câteva articole care completează experiența:
🔗 Mănăstirea Rohia – Sfânta Ana, biblioteca din inima munților — la mai puțin de un kilometru de Rohița, mănăstirea „mamă” a locului, cu o poveste de peste un secol și una dintre cele mai mari biblioteci monahale din România.
🔗 Țara Lăpușului – un ținut uitat de timp — ghidul complet al zonei: peisaje, tradiții, mănăstiri și sate cu arhitectură autentică maramureșeană.
🔗 Mănăstirea Bârsana – bijuteria din lemn a Maramureșului — una dintre cele mai frumoase mănăstiri din lemn din România, inclusă pe lista UNESCO a bisericilor de lemn din Maramureș.
