Albania și Durrës 2026 – ghid real: cum e all inclusive, cât costă și ce să eviți

📅 Publicat: august 2026 | Vizitat: iulie 2026, 6 zile în Albania

Albania a fost a 23-a țară europeană pe care am vizitat-o. Am ajuns acolo cu prejudecăți — recunosc — și am plecat cu o convingere: în următorii cinci ani, Albania se va lupta cu Grecia pentru turiștii români.

Am stat șase zile, dintre care trei la Durrës, în regim all inclusive, cu doi copii. Îți spun tot: cum e de fapt drumul, cum e all inclusive-ul albanez, cât am plătit, unde am greșit și de ce, în ciuda tuturor problemelor, i-am dat țării ăsteia o notă mai mare decât mă așteptam.

---

Albania, pe scurt: țara despre care nu știm mai nimic

E primul nostru articol despre Albania, așa că încep cu contextul — pentru că, sincer, înainte de a ajunge acolo știam foarte puțin. Iar puținul acela era, în bună parte, greșit.

Unde e și cum arată

Albania e o țară mică, de aproximativ 28.700 de kilometri pătrați — cam cât o pătrime din România — cu sub trei milioane de locuitori. Are ieșire atât la Marea Adriatică, în nord, cât și la Marea Ionică, în sud, iar linia aceasta de coastă e principalul ei atu turistic.

Peste 70% din teritoriu e muntos, ceea ce explică și peisajele spectaculoase, și infrastructura dificilă. Se învecinează cu Muntenegru, Kosovo, Macedonia de Nord și Grecia, iar de Italia o despart doar vreo 70 de kilometri de mare.

Cele cinci decenii de izolare

Asta e partea care explică tot ce vezi acolo.

Între 1944 și 1985, Albania a fost condusă de Enver Hoxha, într-unul dintre cele mai dure și mai izolate regimuri comuniste din Europa. Țara a rupt relațiile pe rând cu Iugoslavia, cu Uniunea Sovietică și, în final, cu China. A fost declarată oficial primul stat ateu din lume, iar practicarea religiei a fost interzisă complet.

Cel mai vizibil moștenire a acelei perioade sunt buncărele — sute de mii de cupole de beton construite din paranoia unei invazii care nu a venit niciodată. Le vezi și azi pe câmpuri, pe plaje, în curți.

Albania s-a deschis abia după 1990. Asta înseamnă că turismul de acolo are, practic, treizeci de ani — iar multe dintre lucrurile care te vor irita, de la drumuri la servicii, se explică prin asta.

Oamenii, limba, religia

Se vorbește albaneza, o limbă indo-europeană care nu seamănă cu nimic altceva — nu are rude apropiate. Dar nu e o problemă: foarte mulți albanezi vorbesc italiană, din anii în care televiziunea italiană era singura fereastră spre exterior, iar tinerii vorbesc engleză.

Ca religie, majoritatea populației e musulmană, cu minorități ortodoxe și catolice. Ce impresionează însă e toleranța — moschei și biserici funcționează una lângă alta, iar convertirile și căsătoriile mixte sunt obișnuite. Nu am simțit niciun moment vreo tensiune religioasă.

Iar Maica Tereza era de origine albaneză — un lucru pe care mulți români nu îl știu.

Când să mergi

Iunie și septembrie sunt lunile ideale: marea e caldă, prețurile mai mici, iar aglomerația suportabilă. Iulie și august sunt foarte calde și pline, mai ales de când Albania a devenit populară printre români, italieni și polonezi.

Partea practică, mai jos — pentru că despre Albania circulă multă informație veche.

Acte și mașină

Nu ai nevoie de viză. Se intră cu cartea de identitate sau cu pașaportul, valabile cel puțin trei luni de la data intrării, pentru șederi de până la 90 de zile.

Cartea verde e obligatorie dacă mergi cu mașina. Verifică la asigurator dacă polița ta acoperă Albania — nu toate o fac implicit. Fără ea, o cumperi la graniță, mai scump.

Asigurarea medicală — ia-o. Albania nu e în UE, cardul european de sănătate nu funcționează acolo.

Bani: cum am plătit, de fapt

Moneda e leka albaneză (ALL), dar aici e prima surpriză plăcută:

Am plătit fără nicio problemă atât în lekë, cât și în euro. Iar în marea majoritate a locurilor — restaurante, magazine, plaje — am plătit cu cardul, fără probleme.

Asta contrazice direct ce citisem înainte de plecare, unde toată lumea insista că Albania e o țară cash-only. Nu mai e. Ia totuși ceva numerar pentru zonele rurale și pentru sumele mici.

📶 Internet în Albania

Atenție: roamingul din România NU e gratuit în Albania

Ăsta e detaliul care îi prinde pe cei mai mulți români. Albania nu e în Uniunea Europeană, deci regula „roaming ca acasă” nu se aplică. Dacă îți lași telefonul pe datele operatorului român, poți ajunge la facturi serioase fără să-ți dai seama.

• 📱 Se instalează prin scanarea unui cod QR, înainte de plecare
• 🛂 Se activează singur la trecerea frontierei, fără să schimbi cartela fizică
• 🗺️ Suficient pentru navigație, hărți și rezervări pe drum
• ⚠️ Nu îți dă număr local — pentru apeluri, folosește WhatsApp

Vezi planurile eSIM pentru Albania →

Link afiliat. Nu te costă nimic în plus, iar pe noi ne ajută să ținem blogul în viață.

Siguranța — hai să vorbim direct despre asta

Toată lumea are o părere despre Albania înainte să ajungă acolo, iar părerea aceea are legătură cu filmele.

Îți spun ce am trăit efectiv: în cele șase zile, nu am simțit în niciun moment că suntem în vreun pericol. Dimpotrivă — oamenii au fost prietenoși, iar nu am avut senzația că cineva a încercat să ne păcălească, nici măcar cu vreun preț sau la schimb valutar.

Am fost cu doi copii, cu mașină cu numere de România, prin stațiuni și pe drumuri de munte. Zero incidente, zero situații neplăcute.

---

Drumul spre Durrës: 7 ore în loc de 4, și un accident care a paralizat o țară

Aici a fost prima lovitură, și e cea mai importantă informație practică din tot articolul.

Am plecat din Budva, Muntenegru, spre Durrës. Navigația anunța 3–4 ore.

Am făcut 7.

Și atenție la nuanță: la vamă a mers foarte rapid. Nu formalitățile ne-au întârziat.

Un accident, un pod, o țară blocată

Pe un pod, aproape de intrarea în Shkodër, se produsese un accident. Iar consecința a fost disproporționată față de cauză.

Accidentul a blocat simultan și intrarea în oraș, și continuarea drumului spre Durrës. Pentru că, pur și simplu, acela era unicul drum. Nu exista ocolitoare, nu exista alternativă, nu exista nimic de făcut decât să aștepți.

Un singur accident a paralizat, practic, circulația pe toată artera principală a țării.

Asta e, cred, cea mai bună ilustrare a problemei de infrastructură din Albania. Nu e vorba doar de drumuri proaste — e vorba de faptul că nu există redundanță. Când se blochează drumul, nu ai plan B.

Cerșetorii din coloană

Iar în timpul acela, ceva ce nu ne așteptam: de la primii kilometri de coloană, am fost vizitați non-stop de cerșetori.

Mergeau printre mașinile oprite, bateau în geamuri, reveneau. Nu agresiv, dar constant și în număr mare. Cu copiii în mașină, după ore de așteptare, e genul de lucru care obosește suplimentar.

E singurul aspect din toată Albania care ne-a deranjat cu adevărat. În rest — și insist pe asta — nu am avut nicio problemă nicăieri.

Ce am pierdut din cauza întârzierii

Aveam de gând să ne oprim una-două ore în Shkodër, să vedem centrul. E un oraș vechi, cu o cetate deasupra și cu un centru pietonal despre care citisem numai de bine.

Am renunțat. După atâtea ore în trafic, singurul lucru pe care îl mai voiam era să ajungem la cazare.

E genul de oprire care, pusă „pe drum”, cade prima la orice întârziere. Dacă refac traseul, o programez ca destinație de sine stătătoare, nu ca popas.

Ce trebuie să reții: în Albania, înmulțește cu doi timpul estimat de navigație, pe orice traseu care nu e autostradă. Nu e o exagerare, e regula după care ne-am ghidat în restul sejurului — și de fiecare dată s-a confirmat.

Pleacă dimineața devreme, ia apă și mâncare în mașină și nu-ți programa nimic pentru seara sosirii. Iar dacă vrei să vezi Shkodër, alocă-i o oprire separată, nu una „pe drum”.

---

Durrës: plaja care salvează tot

Durrës e al doilea oraș ca mărime al Albaniei și principalul ei port. E și cel mai vechi oraș al țării — fondat în 627 î.Hr. — iar aici se termina Via Egnatia, drumul roman de o mie de kilometri care lega Adriatica de Bizanț.

Dar hai să fim sinceri: nimeni nu vine la Durrës pentru istorie. Vine pentru plajă. Și, spre deosebire de multe alte lucruri de acolo, plaja chiar livrează.

De ce funcționează pentru familii cu copii

Trei lucruri, toate importante:

• Nisip fin, nu pietriș. După Budva, unde plaja Jaz e cu pietriș și marea agitată, diferența e uriașă
• Marea caldă — considerabil mai caldă decât Adriatica din nord
• Intrare foarte lină în apă — mergi zeci de metri și apa îți ajunge la genunchi. Pentru copii mici, asta e criteriul care contează cel mai mult

Copiii noștri au fost, pur și simplu, fericiți. Iar bucuria lor a compensat tot restul — și vei vedea imediat că „restul” a avut ce compensa.

---

Hotel Albanian Star: 200 de euro pe noapte și lecția all inclusive

Am stat la Hotel Albanian Star, în regim all inclusive, la 200 de euro pe noapte.

Îți spun direct verdictul, ca să nu te țin în suspans: nu a meritat. Dacă aș alege din nou, aș lua un hotel cu mic dejun.

Primul contact: omul care părea parcangiu de cartier

Experiența a început ciudat, chiar înainte să ajung la recepție.

Am parcat în fața hotelului, iar imediat s-a apropiat un domn care m-a întrebat de ce parchez acolo și mi-a propus să-i las cheia, ca să ducă el mașina într-o altă parcare a hotelului.

Problema nu a fost cererea în sine, ci felul în care venea. Niciun însemn al hotelului, nicio uniformă, niciun ecuson. Papuci în picioare. O atitudine și un mod de a se exprima care nu inspirau absolut deloc încredere — și care, sincer, nu semănau deloc cu ce te aștepți de la angajatul unui hotel de patru stele.

L-am ignorat politicos și am mers mai departe, până la recepție. Omul s-a ținut după mine — dar, după cum s-a văzut, ca să se asigure că sunt efectiv cazat acolo.

Deci chiar lucra la hotel. Am lăsat cheia la recepție, oficial, iar mașina a fost dusă în parcarea lor.

💡 De ce merită povestit, deși s-a terminat bine: pentru că timp de câteva minute am fost convins că am de-a face cu un parcangiu din mijlocul Bucureștiului. Iar asta spune ceva despre distanța dintre tariful cerut și felul în care se prezintă serviciul — la 200 de euro pe noapte, un ecuson și o pereche de pantofi rezolvau toată situația.

Regula practică rămâne valabilă oriunde: nu da cheia mașinii nimănui în afara recepției. Dacă cineva te abordează în parcare, mergi cu el la recepție. Un angajat real nu are nicio problemă cu asta — cum nu a avut nici el.

Ce am primit pentru 200 de euro

✅ Plaja	Excelentă. Nisip fin, mare caldă, intrare lină
❌ Mâncarea	Sub standard. Puțin variată, calitate modestă
❌ Băuturile la all inclusive	De asemenea sub standard
❌ Camera	Curată, dar vizibil învechită
❌ Facilitățile	Nu sunt deloc „wow”. Funcționale, atât

Iar hotelul nu se află chiar în Durrës, ci pe litoral, la o distanță care contează dacă îți propui să vezi și orașul.

Nu e o critică la adresa unui singur hotel. E un tipar pe care l-am observat și în discuțiile cu alți români de acolo: în Albania, all inclusive-ul nu e încă la nivelul la care s-ar aștepta cineva venit din Turcia sau din Grecia. Plătești tarife apropiate și primești considerabil mai puțin.

---

Promenada: partea bună, și e chiar bună

Dacă hotelul a fost dezamăgirea, promenada a fost surpriza plăcută — și motivul principal pentru care recomand cazarea cu mic dejun.

E o promenadă lungă și foarte animată, cu hoteluri unul lângă altul, restaurante, terase, magazine și tarabe cu jucării. Seara se umple de lume, iar atmosfera e exact ce cauți într-o vacanță de familie.

Pentru copii, în mod special, funcționează foarte bine: pe lângă tarabe, sunt și spectacole de comedie și mici atracții organizate pe promenadă. Copiii noștri au preferat serile de acolo oricărei facilități din hotel.

Iar aici stă argumentul practic: tot ce ai nevoie pentru prânz și cină e la câțiva pași, la tarife încă accesibile și cu o varietate pe care niciun bufet de hotel nu ți-o dă. De aceea, all inclusive-ul devine o cheltuială inutilă — plătești în plus pentru mâncare mai proastă decât cea de peste drum.

💡 Sfatul meu, după trei nopți de all inclusive: ia cazare cu mic dejun, nu all inclusive.

Motivul e simplu și l-am verificat: în stațiune, mâncarea e pretutindeni, e mai bună, e mult mai variată, iar tarifele sunt încă accesibile. Plătești mai puțin pe cazare, mănânci mai bine și vezi și ceva din oraș, în loc să stai închis în hotel.

Diferența de calitate între o cină la un restaurant din stațiune și bufetul hotelului a fost, la noi, considerabilă.

Iar dacă totuși vrei all inclusive: alege hotelul după plajă, nu după stele. Filtrează după poziția pe plajă și citește recenziile despre adâncimea apei, nu despre lobby.

---

Amfiteatrul roman: cel mai mare din Balcani, sub blocuri

Dacă ieși din hotel măcar o dată — și ar trebui — ăsta e obiectivul.

Amfiteatrul din Durrës e cel mai mare amfiteatru roman din Peninsula Balcanică. Construit la începutul secolului al II-lea d.Hr., sub împăratul Traian, avea o capacitate estimată între 15.000 și 20.000 de spectatori, pe o suprafață de aproximativ 136 pe 113 metri.

Povestea care îl face special

Amfiteatrul a fost îngropat și complet uitat timp de peste o mie de ani.

A fost redescoperit în 1966, accidental, de niște muncitori care săpau fundația unui bloc de locuințe. Au dat peste blocuri masive de piatră dispuse într-un arc perfect.

Ce înseamnă asta, concret: oamenii locuiau, de generații, în apartamente construite direct deasupra tribunelor unui amfiteatru roman, fără să aibă habar ce se află sub ei. Și azi se văde blocurile ridicate chiar pe marginea arenei — e una dintre cele mai stranii imagini urbane din Balcani.

În interior s-a păstrat o capelă bizantină cu mozaicuri — creștinii au reconvertit arena gladiatorilor în loc de cult.

🎫 Bilet adult	~300 lekë (aproximativ 3 €) (*)
🧒 Copii și studenți	~150 lekë (*)
💵 Plata	Cash, la chioșcul de la intrare. Ia bancnote mici
👁️ Din exterior	Se vede o bună parte din el gratuit, de pe stradă
📍 Unde	În zona centrală, ușor de ajuns pe jos

Ce mai merită în oraș, dacă ai o dimineață: Turnul Venețian, resturile zidurilor bizantine, Muzeul Arheologic — unul dintre cele mai mari din Albania — și Vila Regală a regelui Zog, pe dealul de deasupra orașului.

---

Excursia la Tirana: 45 de kilometri, o oră și un sfert

Am făcut și drumul până în capitală. Și aici, aceeași lecție: 45 de kilometri, o oră și un sfert.

Iar la destinație te așteaptă altceva: traficul din Tirana e haos. Puține reguli se aplică efectiv, iar dacă vii cu mașina, pregătește-te psihic. Nu e agresivitate, e pur și simplu altă cultură rutieră.

Ce am văzut

Piramida din Tirana — construcția aceea ciudată, ridicată inițial ca muzeu dedicat lui Enver Hoxha, abandonată decenii și transformată recent într-un spațiu public. Am urcat până sus, pentru panoramă, iar priveliștea peste oraș merită urcarea.

Statuia Maicii Tereza — care era de origine albaneză, un lucru pe care mulți români nu îl știu.

Tirana e un oraș care se schimbă rapid, cu clădiri colorate, cafenele peste tot și o energie tinerească evidentă. Dar, sincer, nu e motivul pentru care vii în Albania. E o excursie de o zi, nu o destinație.

---

---

Drumul spre Ksamil: cel mai frumos drum al vacanței

Din Durrës am plecat spre Ksamil, în sudul țării, imediat după micul dejun. Am ajuns seara.

A fost, de departe, cel mai obositor drum al circuitului. Și cel mai frumos.

Recomandarea mea, chiar dacă durează mai mult: alege varianta de coastă, nu drumul interior. Ce vezi merită fiecare oră în plus.

• Panorama spre Vlorë — momentul în care se deschide golful, de sus
• Pasul Llogara — serpentine ca pe Transfăgărășan, dar cu vedere spre Adriatica. E punctul culminant al drumului și, probabil, una dintre cele mai spectaculoase șosele din Balcani
• „Pădurile” de măslini — acolo unde marea dispare din câmpul vizual, treci kilometri întregi prin livezi de măslini

Pregătește-te totuși: e un drum solicitant, cu serpentine, care cere concentrare. Nu-l face seara și nu-l face obosit.

---

Durrës sau Ksamil? Comparația onestă

Am stat în ambele. Iată diferența, fără menajamente:

	Durrës	Ksamil
Preț	Considerabil mai ieftin	Considerabil mai scump
Plaja	Nisip fin, intrare foarte lină	Pietriș fin, apă turcoaz spectaculoasă
Peisaj	Banal	Fantastic, cu insulițe în față
Atmosferă	Liniștită, familială	Mult mai animată, restaurante, cluburi
Cu copii mici	Mai potrivit ca acces în apă	Funcționează, dar alege plaja cu grijă

Verdictul meu: stațiunea Ksamil mi-a plăcut mai mult. E mai frumoasă, mai animată și cu mai multe opțiuni. Dar Durrës e alegerea rațională dacă bugetul contează sau dacă ai copii foarte mici, pentru intrarea aceea lină în apă.

Ideal, dacă ai timp: fă-le pe amândouă, exact cum am făcut noi. Câteva nopți la Durrës, apoi drumul prin Llogara spre Ksamil.

---

Verdictul: Durrës 7 din 10, Albania mult mai mult

Îi dau Durrësului 7 din 10. Plaja e excelentă, prețurile sunt bune, dar serviciile și mâncarea trag nota în jos.

Albaniei, în ansamblu, îi dau considerabil mai mult. Și iată de ce.

Am văzut deja numeroși români în ambele stațiuni. Sunt convins că, în următorii cinci ani, Albania se va lupta cu Grecia la numărul de turiști români.

Comparativ cu vecinii — și exclud Grecia din discuție, mă refer la Muntenegru și Croația — Albania câștigă clar la turismul de litoral: plaje mai bune, cu nisip, și tarife la jumătate. Sau chiar sub jumătate.

Două condiții, însă: să păstreze tarifele și să mai lucreze la servicii și la infrastructură. Dacă face asta, devine următorul hit al turismului românesc de vară.

Iar eu, care nu sunt genul care să revină într-o destinație, mă gândesc serios să mă întorc anul viitor. De data asta ca să și vizitez — pentru că, sincer, de data asta am renunțat complet la situri și am stat doar la plajă, cu cei mici.

---

Cum ajungi în Albania: cu mașina sau cu avionul

Noi am ajuns cu mașina, în cadrul unui circuit — și ai citit mai sus ce a însemnat asta. Dar merită spus clar: nu e singura variantă, și nici cea mai comodă.

Cu mașina

E varianta care îți dă libertate totală și care face posibil un traseu de tipul celui pe care l-am făcut noi, cu opriri în Muntenegru, Croația și Bosnia. Dar înseamnă zile întregi de condus, drumuri grele și riscul unor întârzieri pe care nu le poți controla.

Cu avionul, charter direct

Pentru cine vrea doar plaja, fără cei 1.500 de kilometri de condus, varianta zborului direct schimbă complet ecuația: ajungi în câteva ore, odihnit, și începi vacanța în ziua în care pleci de acasă — nu a doua zi, după șapte ore de coloană.

✈️ Charter direct pe Albania

Primul sezon de charter pe Albania al Karpaten Outgoing este pe cale să se încheie, însă rezervările pentru 2027 sunt deja deschise — pentru cei care preferă confortul zborului cu avionul în locul drumului lung cu mașina.

E o veste bună pentru piața românească: până acum, Albania se ajungea aproape exclusiv cu mașina sau cu autocarul, ceea ce excludea automat o bună parte dintre turiști.

---

---

❓ Întrebări frecvente despre Albania și Durrës

Am nevoie de pașaport pentru Albania?

Nu. Cetățenii români intră fără viză, cu cartea de identitate sau cu pașaportul, valabile cel puțin trei luni de la data intrării, pentru șederi de până la 90 de zile. Dacă mergi cu mașina, cartea verde e obligatorie — verifică la asigurator dacă polița ta acoperă Albania.

Se poate plăti cu cardul în Albania?

Da, mult mai ușor decât se spune. Noi am plătit cu cardul în marea majoritate a locurilor — restaurante, magazine, plaje — fără nicio problemă. Am plătit fără dificultate și în lekë, și în euro. Ia totuși ceva numerar pentru zonele rurale și pentru sume mici, cum e biletul la amfiteatru.

Este Albania sigură?

Din experiența noastră, da. În șase zile, cu doi copii și cu mașină cu numere de România, nu am simțit în niciun moment că suntem în vreun pericol. Oamenii au fost prietenoși, iar nu am avut senzația că cineva încearcă să ne păcălească — nici la preț, nici la schimb valutar. Reputația despre care ai citit ține mai mult de filme decât de realitatea de pe teren.

Merită Hotel Albanian Star din Durrës?

Noi am plătit 200 de euro pe noapte, all inclusive, și verdictul nostru e că nu a meritat. Mâncarea și băuturile au fost sub standard, camera vizibil învechită, iar facilitățile doar funcționale. Plaja, în schimb, a fost excelentă. Dacă am alege din nou, am lua un hotel cu mic dejun și am mânca pe promenadă — mai bine, mai variat și mai ieftin. Hotelul nu se află, de altfel, chiar în Durrës, ci pe litoral.

Cum e promenada din Durrës?

E partea cea mai plăcută a stațiunii. Lungă și foarte animată, cu hoteluri, restaurante, terase, magazine și tarabe cu jucării, iar seara se umple de lume. Pentru copii sunt și spectacole de comedie și mici atracții. Tot ce ai nevoie pentru prânz și cină e la câțiva pași, la tarife accesibile — motivul principal pentru care nu merită all inclusive.

Cât durează drumul din Muntenegru până la Durrës?

Navigația spune 3–4 ore. Noi am făcut 7. Formalitățile la vamă au mers rapid — problema a fost un accident pe un pod, aproape de Shkodër, care a blocat simultan intrarea în oraș și continuarea spre Durrës, pentru că acela era unicul drum. Nu există ocolitoare, deci nu există plan B.

Regula practică: înmulțește cu doi timpul estimat de navigație pe orice traseu care nu e autostradă, și nu-ți programa nimic pentru seara sosirii.

Merită all inclusive în Durrës?

După experiența noastră, nu. Mâncarea, băuturile și facilitățile au fost sub standard, iar camera vizibil învechită. Recomandarea mea e cazare cu mic dejun: în stațiune mănânci mai bine, mult mai variat și la tarife încă accesibile, iar cazarea te costă mai puțin.

Cum e plaja din Durrës?

E cel mai bun lucru din stațiune. Nisip fin, mare caldă și intrare foarte lină în apă — mergi zeci de metri și apa îți ajunge la genunchi. Pentru familii cu copii mici, e superioară plajelor din Muntenegru și Croația, care sunt în general cu pietriș și cu intrare abruptă.

Merită oprire în Shkodër?

Probabil că da, deși noi nu am ajuns să verificăm. Aveam de gând să stăm una-două ore în centru, dar am renunțat după ce am pierdut ore întregi în trafic din cauza accidentului. Sfatul care rezultă: tratează Shkodër ca destinație separată, nu ca popas pe drum — altfel, la prima întârziere, e primul lucru pe care îl tai.

Sunt cerșetori în Albania?

În coloana de mașini de la accident am fost vizitați non-stop de cerșetori, încă de la primii kilometri — mergeau printre mașinile oprite și băteau în geamuri. Nu agresiv, dar constant. A fost singurul aspect din toată Albania care ne-a deranjat cu adevărat; în stațiuni și în orașe nu am avut nicio problemă de acest fel.

Ce merită vizitat în Durrës?

Amfiteatrul roman, cel mai mare din Peninsula Balcanică, construit în secolul al II-lea sub Traian, cu o capacitate de 15.000–20.000 de spectatori. A fost îngropat și uitat peste o mie de ani și redescoperit accidental în 1966, de muncitori care săpau fundația unui bloc. Biletul costă în jur de 300 de lekë, aproximativ 3 euro. Merită și Turnul Venețian, Muzeul Arheologic și Vila Regală a regelui Zog.

Cât durează drumul Durrës–Tirana?

Aproximativ 45 de kilometri, în o oră și un sfert. Iar în Tirana pregătește-te pentru trafic haotic, cu puține reguli aplicate efectiv. Merită o excursie de o zi — piramida, pentru panorama de sus, și statuia Maicii Tereza — dar nu e motivul pentru care vii în Albania.

Care e cel mai frumos drum din Albania?

Traseul de coastă dintre Durrës și Ksamil, prin Pasul Llogara. Serpentine ca pe Transfăgărășan, dar cu vedere spre Adriatica, plus panorama spre golful Vlorë și kilometri întregi prin livezi de măslini. E obositor și cere concentrare, dar merită fiecare oră în plus față de varianta interioară.

Durrës sau Ksamil?

Ksamil e mai frumos — apă turcoaz, insulițe în față, stațiune mult mai animată. Durrës e mai ieftin și are plaja mai potrivită pentru copii foarte mici, datorită nisipului fin și intrării line în apă. Dacă ai timp, fă-le pe amândouă: câteva nopți la Durrës, apoi drumul prin Llogara spre sud.

Se poate ajunge în Albania cu avionul?

Da, iar asta s-a schimbat recent. Până nu demult, Albania se ajungea aproape exclusiv cu mașina sau cu autocarul — ceea ce excludea automat o bună parte dintre turiștii români. Primul sezon de charter pe Albania al Karpaten Outgoing este pe cale să se încheie, iar rezervările pentru 2027 sunt deja deschise. Pentru cine vrea doar plaja, fără cei peste 1.500 de kilometri de condus, e varianta care schimbă complet ecuația.

Cât costă o vacanță în Albania față de Grecia sau Croația?

Comparativ cu Muntenegru și Croația, Albania e la jumătate sau chiar sub jumătate — cu plaje mai bune, de nisip. E principalul ei avantaj competitiv, alături de mare mai caldă. Dacă păstrează tarifele și îmbunătățește serviciile și infrastructura, cred că în următorii cinci ani se va lupta cu Grecia pentru turiștii români.

---

🌍 Poate vrei să citești și tu

Albania a fost partea a doua a unui circuit de paisprezece zile prin Balcani, cu mașina și cu familia. Iată restul drumului:

• Circuit în Balcani cu mașina și familia — 14 zile, 7 țări – articolul complet, cu traseul, bugetul și notele pentru fiecare oprire.
• Dubrovnik 2026 – ghid complet: Muntele Srđ, orașul vechi și cât costă de fapt – ziua dinaintea Muntenegrului, cu tarifele reale.
• Turul Herțegovinei într-o zi: Blagaj, Počitelj și Kravice – cascada unde am făcut baie.
• Mostar 2026: un oraș neterminat, cu răni deschise și cu poftă de viață
• Lacurile Plitvice 2026: traseul C, prețuri reale și de ce e un maraton
• Rastoke, „micul Plitvice” – ziua de natură care ne-a salvat vacanța.
• Belgrad într-o zi 2026 – unde a început tot circuitul.