Sus
  >  Home   >  Cetatea Neamțului – mândră pe malurile Ozanei de peste 600 ani!

Prima dată am ajuns la Cetatea Neamțului în 2011…afară ploua destul de tare, cu o zi înainte văzusem și Cetatea de Scaun a Sucevei și am zis că e mai bine să rămân în autocar, ce putea să fie în plus?

Acum, când am ajuns din nou la poalele cetății, am regretat decizia luată atunci. După opinia mea, este unul dintre cele mai bine restaurate monumente din România, un adevărat simbol al istoriei noastre și unul dintre numeroasele obiective turistice din zona Neamțului.

cetatea neamtului

Ca un scurt istoric al cetății, aceasta a fost ridicată la sfârșitul secolului al XIV-lea de către Petru I. Prima dată când a rezistat în fața unui atac a fost la puțini ani de la inaugurarea sa, în 1395, când Ștefan Mușat îl învinge pe regele maghiar Sigismund de Luxemburg.

Bineînțeles, cel mai mare domnitor al Moldovei și-a pus amprenta și asupra Cetății Neamțului, în special prin victoria asupra armatei trimise de Mahomed al II-lea, cuceritorul Constantinopolului.

Asemeni Cetății de Scaun a Sucevei, și aici s-au deschis porțile fără luptă în fața lui Mihai Viteazul, pentru unirea principatelor.

Un episod foarte cunoscut este al celor 19 plăieși, care au rezistat 4 zile unui asediu condus de regele polonez Sobieski, fiind convinși să deschidă porțile doar printr-o scrisoare înșelătoare.

cetatea neamtului

Cetatea Neamțului a inspirat numeroși scriitori, primul fiind fostul domnitor Dimitrie Cantemir, cel care face o descriere a cetății și a istoriei sale de până atunci.

Urmează numeroase apariții în poezii, povești sau nuvele, precum Amintirile din copilărie ale lui Ion Creangă, care a crescut în aceste zone, lângă Ozana cea frumos curgătoare. Povestirile lui Mihail Sadoveanu și Alexandru Vlahuță, poezia ”Cetatea Nemțului” scrisă de Coșbuc și poate cea mai cunoscută, povestirea lui Negruzzi despre întâmplarea celor 19 eroi care s-au opus regelui Sobieski.

cetatea neamtului

De menționat este faptul că acțiunea celebrei poezii ”Muma lui Ștefan cel Mare” de D. Bolintineanu se petrece tot la Cetatea Neamțului:

”Pe o stâncă neagră, într-un vechi castel,
Unde curge-n vale un râu mititel,
Plânge și suspină tânăra domniță,
Dulce și suavă ca o garofiță;
Căci în bătălie soțul ei dorit
A plecat cu oastea si na mai venit”.

Vă recomand tuturor, de orice vârstă să vizitați acest important obiectiv al istoriei noastre, declarat monument istoric încă din 1866.

Minunat restaurată, impunătoare, cu peisaje superbe ale Neamțului văzute de pe zidurile ”unui vechi castel”, impresionează atât pe adulți cât și pe cei mici cu personajele reprezentate în unele din camerele cetății.

Tarifele sunt accesibile tuturor, 5 lei pentru adulți și 3 lei pentru copii, iar dacă drumul până la cetate este prea lung, beți înainte o bere rece la unul dintre restaurantele de la poalele castelului, cum făceau turcii acum sute de ani…sau nu??

postați un comentariu

5 × 3 =

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.