Peste câteva zile se fac 10 ani de la primul articol publicat pe umblu-teleleu.ro. Cel puțin în acest interval, fără să mai pun la socoteală anii anteriori, am vizitat aproape toată România. Foarte puține zone, sau orașe importante mi-au scăpat. Că m-am plimbat prin Ardeal, Banat, Maramureș, Bucovina, Moldova, Oltenia, Dobrogea, sau Muntenia, cele mai multe importante, dar și cele mai numeroase obiective turistice erau mănăstirile.

Spuneam la un moment dat că mă simt de parcă numai despre asta aș scrie. Aveam câteva articole consecutive numai despre biserici/mănăstiri. Dar trebuie să înțelegem faptul că asta este istoria și moștenirea noastră, ca popor.

Marii noștri dormitori, după o victorie, mai ridicau o mănăstire. Nu vreun arc de triumf, nu vreo casă a Operei, nu poduri peste vreun râu. Poate nici nu avea rost, ținând cont de poziția total nepotrivită, la granița marilor imperii. Veneau imediat tătarii, sau turcii, sau maghiarii și îți puneam totul la pământ.

Peste 600 mănăstiri și schituri în România

Însă construitul de biserici este înrădăcinat în sufletul acestui popor. Indiferent de zona geografică despre care vorbim. Eventual, prin jurul bisericii mai ridicau un zid înalt și câte-un turn și se transforma în fortăreața perfectă.

Și să nu fim ipocriți, nu doar la noi se practică asta. Parisul este plin de biserici, în Italia, fiecare orășel are ca simbol centrul său în care se află și o basilică, Grecia nu are o insuliță fără vreo biserică, etc. Adevărat, ăștia mai construiau și câte un muzeu, o acropolă, un colosseum, un parc, o bibliotecă.

Dar vreau să fie clar faptul că aș prezenta cu drag și alte obiective turistice, pe lângă mănăstiri și biserici, dacă ar exista. Însă asta avem, cu asta ne mândrim.

Și chiar avem cu ce! Fiecare dintre regiunile mai sus menționate beneficiază de capodopere. Și mi-a fost extrem de greu să fac un TOP 9. Poate cel mai greu de realizat top 9 de până acum.

Am scris pe blog despre cel puțin 50 mănăstiri din România, dintre care vreo 30 au articole speciale. La unele mi-a fost mai ușor să renunț în a le adăuga pe top, însă altele pe care le vedeam clar incluse, nu au prins loc.

Pentru stabilirea clasamentului, am luat în considerare factori precum: istorie, arhitectură, peisaj și bineînțeles, liniștea pe care ți-o oferă, sentimentul plăcut pe care ar trebui să îl simți când vizitezi o mănăstire.

9. Mănăstirea Crasna

Cu siguranță cea mai mare surpriză a topului, o mănăstire de care, să fiu sincer, nici nu auzisem până în urmă cu un an. Aproape de Vălenii de Munte, Mănăstirea Crasna nu are vreun istoric îndelungat, nici ctitor celebru. Cu toate astea, poziționarea sa și superba curte o fac specială. Și are un farmec aparte, iar liniștea de aici nu prea am găsit-o în alte părți.

Accesul se face doar cu mașină de teren, sau la picior, trecând un poduleț și urcând mai multe pante și scări. Însă, în momentul în care ajungi la Crasna, uiți de tot efortul pe care l-ai depus. Curtea este minunat amenajată, cu sute de flori, iar bisericile mănăstirii au o pictură fantastică. Chiar este un mic colț de rai.

8. Mănăstirea Cozia

Dacă ați trecut măcar o dată cu mașina pe Valea Oltului, este imposibil să nu fi vizitat Mănăstirea Cozia. Este una dintre cele mai cunoscute mănăstiri românești, fiind ușor accesibilă, dar și datorită istoriei sale îndelungate.

A fost ridicată în urmă cu peste 650 ani, la dorința lui Mircea cel Bătrân, cel care își are aici locul de veci. Dacă aici istoria este fără îndoială punctul forte, iar munții și Oltul completează peisajul, nu avem liniștea necesară unui lăcaș de cult. Nici nu ai cum, cu traficul care se desfășoară la doar câțiva metri de incinta mănăstirii.

7. Mănăstirea Hurezi

Situată în localitatea Horezu, important centru de olărit, Mănăstirea Hurezi este una dintre cele mai importante centre religioase din România. Capodoperă a lui Constantin Brâncoveanu, datează din anul 1690 și se află înconjurată de ziduri de fortificație.

Fiind ridicată pentru a fi necropola familiei Brâncoveanu, nu și-a mai îndeplinit rolul, întrucât domnitorul a fost îngropat pe fugă, la Biserica Sf. Gheorghe din București, de teama otomanilor.

6. Mănăstirea Putna

Ajungem în nordul Bucovinei, foarte aproape de granița cu Ucraina, pentru a vedea ctitoria de suflet a lui Ștefan cel Mare. Desigur, tot aici își are mormântul, cel numit „cel mai mare român din istorie”, dar și o parte a familiei sale.

Poartă preudonimul de „Capela Sixtină a Orientului”, în timp ce Mihai Eminescu numea Putna drept „Ierusalimul Neamului Românesc”. Finalizată în 1469, ansamblul este înconjurat de ziduri fortificate și turnuri de apărare.

5. Mănăstirea „Trei Ierarhi” Iași

Capitala Moldovei, orașul cu cele mai multe biserici și mănăstiri, nu putea să lipsească din top. Și evident, alegerea este „Trei Ierarhi”, ridicată de domnitorul Moldovei, Vasile Lupu, din dorința de a eclipsa mândria Țării Românești – Mănăstirea Curtea de Argeș.

Din punctul meu de vedere nu a reușit, cu toate acestea are una dintre cele mai frumoase arhitecturi din câte am văzut.

Finalizată în 1639, pentru a servi ca necropolă domnească, combină mai multe modele arhitecturale, precum bizantin, sau armean-gregorian.

Curtea mănăstirii a găzduit mai multe evenimente și oaspeți de seamă, însă despre istoria sa, pe larg, găsiți pe articolul dedicat mănăstirii.

4. Mănăstirea Tismana

Este singura mănăstire din acest top, despre care încă nu am făcut articol special. Este cel mai vechi așezământ monahal din Țara Românească și se află în Jud. Gorj, la 35km de Tg.Jiu.

Nu este vorba de faptul că nu am vizitat mănăstirea, dar nu mă aflam în cel mai bun moment al meu când am oprit aici. Tocmai făcusem un accident rutier destul de grav, undeva pe spre Hunedoara, iar oprirea am făcut-o cu mașina de tractare, ce ne ducea spre casă.

Aștept următoarea ocazie să ajung aici, când, cu o altă stare de spirit pot imortaliza frumusețile pe care Tismana le oferă.

Finalizată în 1378, a fost locul de întâlnire dintre Mircea cel Bătrân și Sigismund de Luxembourg, regele austro-ungar, în dorința de a se alia împotriva turcilor.

3. Mănăstirea Voroneț

„Capela Sixtină a Estului”, unul dintre simbolurile Bucovinei. Este poate cea mai celebră mănăstire din România, asta datorită culorii specifice – albastrul de Voroneț.

Situată aproape de Gura Humorului, a fost ridicată de Ștefan cel Mare în anul 1488. Legenda spune că a fost ridicată într-un timp record: 3 luni și 3 săptămâni.

După cum spuneam, mănăstirea este celebră, chiar la nivel mondial, pentru pictura sa exterioară. Și aici avem fortificații care au rolul de a proteja biserica.

2. Mănăstirea Curtea de Argeș

Din punctul meu de vedere, este mănăstirea cu cea mai frumoasă arhitectură din România. Și pot să nu mă opresc doar la mănăstiri, sau biserici, când îi laud arhitectura. Se poate număra între cele mai frumoase clădiri din țară.

Mă fascinează de fiecare dată când ajung aici. A fost finalizată în 1517 și stă la baza celebrului mit românesc al Meșterului Manole. Ctitorul său este Neagoe Basarab, iar acesta, alături de Domnița Stanca au fost înhumați aici.

Pe lângă ei, familia regală, cea care a redat strălucirea mănăstirii, își are aici mormintele. Astfel, aici găsim pietrele funerare ale Regelui Carol I și a Reginei Elisabeta, Regele Ferdinand și Regina Maria, Regele Carol al II-lea, cât și Regele Mihai I.

1.Mănăstirea Bârsana

Ajungem în Maramureș pentru minunata Mănăstire Bârsana, un adevărat colț de rai. Probabil cel mai frumos exemplar al mănăstirilor de lemn, încântă prin arhitectura sa, dar și prin curtea sa minunat amenajată. Dacă începuturile sale datează de prin 1300, complexul monahal cuprinde numeroase construcții, toate la fel de frumos realizate.

Curtea spațioasă, lacul interior, căpițele de fân, peisajul asupra dealurilor din zonă, toate completează un tablou perfect. Dacă prindem și o sărbătoare, la care se adună tot satul, îmbrăcat în hainele de sărbătoare, costumele tradiționale specifice, este imposibil să nu rămână o experiență întipărită pe retină.

După cum spuneam în introducere, a fost foarte greu să scot alte exemple din top. Dar o să menționez aici câteva mănăstiri care și-ar putea face loc în top, din diferite considerente.

Dintre capodoperele din Moldova și Bucovina aș putea să menționez Mănăstirile Sucevița, Moldovița, sau Humor. În Maramureș avem Rohia, Rohița, sau Săpânța, iar în București, sau apropierea sa, sunt câteva oaze de liniște la Mănăstirea Radu Vodă, sau la Comana, Cernica, Snagov, sau Pasărea.

Un candidat serios, pentru istoria sa, care prezintă începuturile creștinismului prin aceste locuri, a fost Mănăstirea Sf. Andrei, din Dobrogea. În această zonă sunt mai multe mănăstiri impresionante, despre care o să scriu în viitorul apropiat.