Satul plutitor Kampong Phluk, Cambodgia – un adevărat pol al sărăciei!
Cambodgia este o țară foarte săracă! Am mai spus acest lucru și în articolul anterior, despre Angkor Wat, însă nu am menționat cât de ciudată este. Majoritatea cambodgienilor nu au nici cea mai mică știință de a câștiga bani, încercând doar „tunuri” pe seama turiștilor! Și de multe ori rămân cu buza umflată din cauza lăcomiei..
Mă refer aici la taximetriști, șoferi de tuk-tuk, supermarketuri, însă am experimentat acest lucru mai ales în timpul vizitei prin Kampong Phluk, unul dintre satele plutitoare din apropierea orașului Siem Reap!
În ultima zi din Siem Reap am ales să vizităm un sat plutitor, având de ales între 2 variante: Kampong Phluk și Kampong Khleang! Ambele amplasate pe lacul Tonle Sap, cel mai mare lac din Cambodgia, ofereau o experiență unică vizitatorilor.
Deși Kampong Khleang era varianta mai „lăudată” de majoritatea, fiind mai autentic și mai puțin turistic, am ales totuși Kampong Phluk pentru că era situat mai aproape de oraș (32km spre deosebire de 55km). Și în momentul în care călătorești cu tuk-tuk-ul, aceste diferențe contează!
Am mers cu același șofer care ne-a plimbat în ziua precedentă pe la Angkor Wat, însă de această dată am discutat direct cu el, să nu mai fie nevoit să dea comision la hotel. Am negociat să ne ducă pentru 25$/4 persoane!
Drumul a durat cam 1 oră și te afectează puțin pe la spate și poate la respirație, mai ales în ultima parte a drumului, pe șoseaua nepietruită, o stradă roșie, argiloasă, plină de praf! Ajunși la capătul drumului am cumpărat biletele pentru barca ce avea să ne ducă în sat.
Biletul pentru barcă a fost 20$/persoană!
Ni s-a alocat o barcă, doar pentru noi 4 plus șoferul de tuk-tuk. Chiar și așa barca era instabilă, înclinându-se dacă stăteam mai mulți pe o parte, sau dacă ne mișcam. S-a și stricat la întoarcere, moment în care am rămas prinși prin vegetație, însă în cele din urmă bravul căpitan a rezolvat situația.
Plimbarea cu „vaporașul” se încheie când ajungem în sat și acostează în port :). O clădire mică din lemn, suspendată pe piloni… de aici 2 câte 2 am fost preluați de un localnic pe a sa canoe.
Din acest moment a început un mixt de sentimente: milă și compasiune pentru sărăcia în care trăiește această comunitate, îmbinată cu repulsia față de tupeul și cerșeala lor.
După nici 3 minute în care ne-am urcat în canoe, vâslașul „a parcat” între 2 alte bărci, ce reprezentau „supermarket-ul” satului. Vânzătoarele încercau să ne vândă ceva pentru a susține economia. Am cumpărat o nucă de cocos, la preț dublu față de Siem Reap, după care ni s-a propus că cumpărăm și vâslașului ceva de băut..
Am refuzat pe cât posibil de politicos, după care ni s-au oferit niște caiete, pentru a ajuta școala locală..o farsă cunoscută de orice vizitator care s-a informat puțin. Am refuzat din nou, iar doamnele vânzătoare s-au arătat destul de supărate.
Peisajul este unul foarte trist, toate casele și clădirile administrative fiind construite direct pe lac, pe piloni din lemn înalți și de 10 m. În sezonul ploios aproape nu se mai văd acești piloni, în timp ce sezonul uscat scot în evidență pilonii aproape în întregime. Fiecare familie are câte o barcă pentru a se deplasa, copiii se joacă aruncându-se în apă din ușa casei, sau pe singurul petec de pământ, pe care a fost ridicat un templu budist.
După plimbarea prin sat am fost duși prin pădurea de mangrove, foarte interesantă și plină cu maimuțe. La final ni s-a recomandat să lăsăm un tips vâslașului, care ne-a lăsat în același port, care era de asemenea restaurant și fermă de crocodili.
Tarifele pentru mâncare erau cel puțin triple față de Siem Reap, refuzând să mâncăm acolo, iar articolele produse din pielea de crocodil erau extraordinar de scumpe (ex. un portofel costa peste 300-400$).
De aceea spuneam la începutul articolului că nu știu să câștige bani. Dacă lăsau prețuri normale cu siguranță câștigau ceva din mâncare și suvenire, dar ei vor să jefuiască turiștii, care de cele mai multe ori se prind de acest lucru.
La finalul călătoriei, după ce am rămas cu barca stricată, prinsă prin vegetație, a trebuit să lăsăm tips și celui care ne-a dus cu barca (este mult prea mult să-l numesc căpitan).
Ajunși la hotel, evident am lăsat ceva în plus și șoferului de tuk-tuk, însă el chiar ne era simpatic și ne ajuta cu orice informație, aducându-ne chiar o sticlă de băutură tradițională, un fel de țuică, dar din orez, evident! Și asta din partea sa, fără să ne ceară bani.
Angkor Wat și satul plutitor Kampong Phluk au fost principalele atracții în cele 3 zile cât am stat în Siem Reap, însă nu singurele. Prima seară am petrecut-o în centrul orașului, mai exact prin Night Market și Pub Street, zonă dezvoltată turistic, cu numeroase baruri și restaurante.
Am încercat câteva feluri de mâncare, dintre care mi-au rămas în minte friptura de crocodil, foarte răspândită în această zonă și amok de pește, o mâncare tradițională cambodgiană, cu mult curry, servită dintr-un recipient făcut din frunze de bananier.
În Siem Reap am făcut shopping așa cum îmi place mie, reușind să negociez „la sânge” pentru fiecare produs. Am și avut cu cine, vânzătorii din Night Market și Pub Street fiind dispuși la negocieri. O experiență în sine este să intri într-un supermarket, pentru a observa diferențele uriașe față de România.
Oricum, majoritatea acestor magazine erau pentru turiști, pentru că de fiecare dată când am intrat la marketul de lângă hotel, nu am văzut vreun localnic în interior.
Câteva prețuri din Siem Reap:
– cămașă + pantaloni tradiționale: 10$
– 2 perechi încălțări sport (replici Adidas): 35$
– rochie: 5$
– pizza XXL – 10$
– bere draft – 0,50$
– bere supermarket – 0,65$
– fresh portocale: 1$
– înghețată: 2,5$
– 1 pachet țigări: 1$
– o ciocolată cel puțin 2$
– o conservă pate de ficat: 3$
Am participat și la o seară tradițională cambodgiană, organizată de un restaurant din apropiere, unde am avut bufet liber și un spectacol cu dansuri tradiționale. Eu am fost foarte încântat de această variantă, mâncarea fiind diversificată și foarte bună (mai puțin deserturile), iar totul a costat doar 12$/persoană.
După 3 zile aveam să părăsim Siem Reap, urmând să ne deplasăm cu autocarul spre Phnom Penh, capitala Cambodgiei, un drum de aproximativ 320km și 5 ore.
