În septembrie am fost la cinema, la „Bântuind prin Veneția”. Următoarea zi văd reduceri la WizzAir, iar alegerea destinației a fost foarte simplă, mai ales când am găsit un preț fantastic (am dat pe biletul de avion aproape cât am cheltuit la cinema).

Cum ajungi în Veneția

Cel mai simplu mod de a ajunge în Veneția este cu avionul. Două aeroporturi se află în apropiere: Aeroportul Marco Polo, cel principal, situat la 15-20 minute de centrul Veneției și Aeroportul Treviso, care se află la aproximativ 40km de insulă. Momentan din România avem zboruri directe doar către Aeroportul Treviso, cu WizzAir, sau RyanAir.

Veneția este de cele mai multe ori văzută ca o destinație de o zi, iar majoritatea turiștilor vin din alte zone, vizitează principalele obiective și pleacă seara. Astfel, dacă aveți planificată vacanța în Bologna, Rimini, sau chiar Milano, puteți încerca o escapadă de o zi, chiar dacă o să fie foarte obositor. Se poate ajunge rapid cu trenul, până la stația Santa Lucia Venezia.

Unde stai în Veneția

Sunt peste 1200 de hoteluri în Veneția, iar unitățile de cazare tip AirBnb depășesc 7000 de unități. Numerele sunt incredibile pentru o suprafață relativ mică și pentru un oraș al cărei populații abia se mai apropie de 60.000 locuitori.

Depinde foarte mult de sezonul în care vizitați orașul, însă în general cazările pe insulă sunt cu mult mai scumpe decât alte opțiuni, din apropiere. Majoritatea turiștilor care doresc să plătească mai puțin pe cazare optează pentru hoteluri din Mestre (de unde se poate ajunge în câteva minute cu trenul sau autobuzul), sau pe Insula Lido, unde mulți venețieni s-au mutat pentru a scăpa de „hoardele” de turiști. Din Lido se poate ajunge cu vaporetto, transportul în comun pe apă.

Avantajul este prețul mai mic plătit la hotel, dezavantajul că depinzi permanent de un mijloc de transport pentru a ajunge pe insulă, sau pentru a reveni la cazare. Mai greu să vezi Veneția la lumina lunii.

Podul Suspinelor

Hotelul Ca` Formenta – o alegere low-cost foarte inspirată

Alegând una dintre cele mai libere perioade, am găsit un hotel pe insulă, la 10-15 minute de mers pe jos de Piața San Marco, centrul istoric al Veneției. Hotelul Ca` Formenta de 3* este situat foarte aproape de Canal Grande, iar unele camere oferă vedere fantastică spre Canal, Ponte de la Veneta Marina și Insula San Giorgio Maggiore. Mai multe stații de vaporetto se află la câteva minute de mers pe jos.

Am fost foarte mulțumit de alegerea făcută, oferind condiții foarte bune, mai ales raportat la tariful mic plătit. Și micul dejun destul de bun, comparație cu alte hoteluri din Italia, de aceeași categorie 3*. În imediata apropiere se găsesc 3 super marketuri și credeți-mă, este un mare atuu, în momentul în care vedeți tarifele de la restaurante.

Vedere din camera de hotel – Ca Formenta

Ce și unde mâncăm în Veneția

Să atingem puțin și capitolul mâncare, chiar dacă este un punct sensibil :) Veneția chiar este un oraș scump, iar acest lucru se observă cel mai clar când te uiți peste un meniu. Din câte am observat, este imposibil să dai sub 50-60 eur pe o masă în 2. O pizza, sau o porție de paste costă de la 14-15 eur. Cele mai ieftine variante.

Pentru o cafea am dat între 3 și 7 euro, iar în Piața San Marco am văzut și peste 10 euro pentru o cafea. Depinde mult și zona în care te oprești, prețuri ceva mai decente am găsit prin Cartierul Evreiesc.

Inclusiv lanțurile de fast-food au luat-o razna în Veneția. Am intrat la un Burger King din apropierea centrului, iar un meniu ajungea la 16-17 euro. Mai bine nu faci comparații cu prețurile de acasă.

În schimb am găsit la câteva minute de San Marco 2 locații de pasta to go. Niște paste fantastice, cu prețuri începând de la 6 euro. Se numesc Pasta Go (unde am mâncat cele mai bune bolognese), respectiv Pasta&Pasta (aici carbonara nu a fost fantastică, însă cele cu creveți foarte bune). Prețurile la jumătate față de restaurante.

Alte variante: un panino (senvici) costă de la 6euro, cannoli 3,5-4eur/bucata, o felie de pizza undeva la 5 euro.

Transportul de la aeroport

Dacă ajungeți pe Aeroportul Marco Polo aveți numeroase moduri de a ajunge în Veneția. Aeroportul este destul de aproape de oraș, iar transferul durează doar câteva minute. Se poate folosi trenul (de la Santa Lucia Venezia, sau de la Gara Centrală Mestre), autobuze, sau, cel mai la îndemână pentru a ajunge pe insulă – o barcă. Pentru bilete și program găsiți informații aici.

Însă majoritatea celor care citiți articolul acesta, veți ajunge pe Aeroportul Treviso. Situat puțin mai departe, varianta de transfer cu barca o să pice. Rămân următoarele opțiuni:
I. Autobuz – cea mai simplă variantă. Sunt mai multe companii care asigură transferul de la Aeroport Treviso până la intrarea pe insulă – Piazzale Roma. Singura care avea cursă destul de dimineață pentru a prinde returul a fost ATVO, așa că am preferat să iau aici tur-retur. Biletul a costat 20 eur/persoană/tur-retur. Călătoria durează între 40-60 minute.

II. Trenul – o variantă care posibil să fie mai ieftină, dar mai complicată puțin. Presupune o plimbare cu autobuz până la stația feroviară din Treviso, iar de acolo trenul până la gara Santa Lucia Venezia.

III. Taxi – o călătorie de la Aeroportul Treviso până la Piazzale Roma este de așteptat să coste între 70-100 euro, iar durata călătoriei să fie de aproximativ 40 minute.

Transportul în comun

Una dintre cele mai bune părți ale Veneției este că te poți plimba în voie pe străzi, fără să te uiți stânga-dreapta încotinuu după mașini, sau bicicliști. Aici tot orașul este pietonal, singurul mod de transport fiind pe apă.

Transportul în comun este destul de bine dezvoltat, asigurând legături bune între zonele orașului, dar și cu alte insule apropiate (ex: Murano, Burano, Lido, etc). Aici găsiți site-ul oficial AVM pentru tarife, linii de transport și program.

Dacă nu doriți să călătoriți la comun, există evident taxiuri (boat taxi) și celebrele gondole, pentru cei care vor să simtă adevăratul farmec al orașului.

Istoria Veneției

În cazul Veneției chiar putem discuta despre o istorie cu adevărat bogată. Este fără îndoială unul dintre cele mai elocvente exemple din lume, când discutăm despre istoricul său.

Începuturile sale, ca așezare, sunt prin secolul al IV-lea, când mai mulți cetățeni speriați de numeroasele invazii barbare, aleg să se refugieze în mlaștinile mult mai greu accesibile. Pentru multă vreme principala ocupație a locuitorilor acestei zone a fost, evident, cea de pescar. Este considerată ca dată de naștere a Veneției 25 martie 421.

Deși nu aveau posibilitatea de a face munci agricole, locuitorii de aici erau mulțumiți de faptul că nimeni nu se obosea să îi cucerească. Terenul era mlăștinos, iar apele mult prea mici pentru corăbiile de atunci. O zonă foarte simplu de apărat.

În 697 este numit primul doge, titlul conducătorilor Veneției timp de 1100 ani. Începe să se dezvolte comerțul naval și chiar pirateria, iar aducerea pe insulă a moaștelor Sf. Marcu din Alexandria, în anul 828, a crescut foarte mult prestigiul Veneției.

Punctul maxim și decăderea

Treptat, devine un puternic oraș-stat și cea mai mare putere maritimă a lumii, titlu pe care l-a avut timp de aproximativ 800 de ani. Un rol crucial l-a avut apropierea și relațiile comerciale cu Imperiul Bizantin. În tot acest timp a purtat diverse denumiri, printre care: Republica Sfântului Marcu (Ocrotitorul Veneției), Republica Leului (simbolul Veneției este un leu înaripat) și Serenissima (Prealuminata).

La apogeul său, Serenissima cuprindea mare parte a coastei Mării Adriatice și a dominat comercial Constantinopolul, insule din Egee (Zakynthos, Creta, Corfu, Kefalonia, Naxos, etc), Adrianopolul și alte zone din Tracia.

Prin anii 1400 cucerește și teritorii din nordul Italiei de astăzi, precum Verona, Padova, Piacenza, chiar Brescia și Bergamo. În Evul Mediu era unul dintre cele mai rafinate orașe din Europa și cele mai puternice. Independența Veneției și domnia dogilor se încheie în 1797, când trupele franceze conduse de Napoleon Bonaparte cuceresc orașul, pe care ulterior îl cedează Austriei.
Veneția avea să facă parte din Imperiul Austriac până în 1866, când intră în componența Regatului Italiei.

Cadrul geografic

Orașul Veneția, așa cum îl găsim astăzi, este format din 118 insule, unite între ele prin 435 poduri. Este străbătut de 175 canale, cu o lungime totală de 38km. Adâncimea lor este în general mică, de până la 2metri adâncime. Canal Grande și Canal Giudecca, principalele canale, pot ajunge la adâncimi mai mari.

Centrul istoric al orașului este Piața San Marco, iar Veneția este formată din 6 cartiere, numite și sestiere: Dorsoduro, Santa Croce, San Polo, San Marco, Cannaregio și Castello.

Veneția este puternic legată și de alte insulițe din Lagună, precum Murano, Burano, Torcello, Lido di Venezia și micuța Pellestrina.

La cât de mică este ca suprafață, Veneția deține 124 de biserici, una mai impresionantă decât alta. Și sute de palate cu arhitectură deosebită. Este evident că dispune de foarte multe atracții turistice, motiv pentru care o să dezvolt acest subiect într-un articol separat.

Veneția în cinematografie

Spuneam la începutul acestui articol că am fost puternic influențat de filmul „Bântuind prin Veneția”, când am ales destinația. Însă Veneția este unul dintre orașele europene cel mai des găsite în filme. La mare bătaie cu Parisul.

Iată o listă cu filme în care Veneția se află în prim plan: Summertime (1955), Venice, The Moon and You (1957) ,Eva (1962), Death in Venice (1971), Don`t Look Now (1973), The Wings of the Dove (1997), The Merchant of Venice (2004), Casanova (2005), The Tourist (2009).

Festivalul de film de la Veneția este primul festival de acest gen din lume!

Palatul Dogilor

Carnavalul de la Veneția

Cel mai celebru carnaval din Europa are loc anual, chiar în Veneția. Se spune că își are originile în urmă cu aproape 900 de ani, când oamenii s-au strâns și au sărbătorit o victorie militară în Piața San Marco.

A devenit un festival oficial în perioada Renașterii, devenind foarte faimos pe continent în anii 1700, însă a fost interzis odată cu intrarea sub dominație austriacă.

Readus la viață în 1979, Carnavalul de la Veneția a redevenit celebru în toată lumea, adunând anual peste 3 milioane de vizitatori. Faimos pentru măștile și costumele colorate, are loc de obicei în luna februarie, se întinde pe o durată de 10 zile, timp în care au loc parade și procesiuni.

Turismul în masă – Marea controversă a Veneției

Unicitatea Veneției nu putea rămâne indiferentă, astfel încât în 1987 a fost inclusă pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO. Tot mai mulți turiști au început să viziteze insula, ajungându-se chiar la 30 milioane de vizitatori pe an.

Doar că numărul mare de turiști lasă în urmă și multe probleme, pe lângă sumele uriașe de bani încasați de municipalitate. Insula se degradează, străzile devin tot mai aglomerate, iar numărul de locuitori a scăzut dramatic. Tot mai mulți venețieni au fost nevoiți să își părăsească locuințele în ultimii zeci de ani, astfel încât au mai rămas cu puțin peste 50.000 de localnici.

Casele au fost transformate în unități de cazare, iar Veneția a devenit, din punctul localnicilor de vedere, mai mult un parc tematic, precum Disneyland, decât un oraș, o comunitate în care ei trăiau liniștiți în urmă cu 30-40 ani. Numeroase proteste au avut loc în ultimii ani pentru oprirea turismului în masă, iar unele măsuri au fost deja luate.

Navele de croazieră, care erau responsabile de zeci de mii de turiști lunar, nu mai au voie să intre în lagună, iar turiștii de o zi, care nu sunt cazați în oraș, vor fi nevoiți să achite o taxă suplimentară de intrare în centrul Veneției.

Deși cifrele indică 20-30 milioane de vizitatori anual, doar undeva la 10% dintre aceștia se și cazează în Veneția, aducând cu adevărat un aport financiar. Ceilalți preferă să facă excursii de o zi, lucru văzut nu tocmai bine de localnici și de autorități.

Cum am vizitat noi Veneția

Zborul nostru a ajuns pe Aeroportul Treviso – Antonio Canova – în jurul orei 7 dimineața, după un zbor de vreo 2 ore. Nu am avut bagaj de cală, am considerat că pentru 2 zile nu este necesar, așa că am ieșit destul de rapid.

Aeroportul este foarte mic, iar în 10 minute finalizasem deja formalitățile vamale și eram la ieșirea din aeroport. Până la a părăsi aeroportul am găsit câteva firme de autocar ce asigură transportul până pe insulă. Am ales ATVO pentru că aveau conexiune bună și pentru retur, când aveam zbor la 07:40, deci trebuia la 6 cel târziu să fim înapoi pe aeroport.

Biletul a costat 20 euro/persoană/tur-retur și se poate plăti cash sau card. Nu trebuie să fiți pe fugă, pentru că sunt curse regulate, la fiecare 15-20 minute.

După o călătorie de aproximativ o oră, am ajuns în Piazzale Roma, locul până unde pot ajunge autovehiculele pe insulă. De aici ai varianta de barcă, sau pe jos.

Prima zi – peste 30.000 de pași

Fiind mult prea devreme, iar camera urma să o primim după prânz, am preferat să o luăm la pas pe străduțele înguste. Nici măcar nu am pus GoogleMaps în funcțiune, ci am mers clasic, cu o hartă în mână. Ne-am pierdut de multe ori pe străduțe, ne pozam pe fiecare poduleț, iar drumul până în centru a durat dublu față de cât trebuia în mod normal. Iată un avantaj când nu ai bagaj de cală după tine.. Te poți plimba în voie, fără griji.

Ne-am dat seama imediat că am făcut o alegere bună să nu luăm copiii cu noi. Veneția nu este chiar locul ideal în care să împingi un cărucior, chiar dacă majoritatea podurilor au și rampe. Ar fi fost totuși mult prea obositor, atât pentru noi, cât și pentru cei mici.

Plimbarea fără un scop anume a durat până la prânz, când kilogramele ghiozdanelor au început să își facă simțită prezența, iar ora check-in-ului la hotel se apropia. Așa că aveam în sfârșit o direcție clară, spre Hotel Ca Formenta.

Bazilica San Marco

La hotel nu am zăbovit prea mult, revenind rapid spre centru. Câte o cafea la terasă, până la destinația noastră – Bazilica San Marco – unul dintre simbolurile orașului.

Adevărul este că prima dată doream să vizitez Palatul Dogilor, însă prețul te descurajează imediat. Costă 30 euro/persoană dacă vrei să vezi la interior fosta reședință a conducătorilor Veneției. Am zis pas de data asta și am intrat în bazilică.

M-am bucurat îndată că ne aflam în extrasezon, iar cozile pentru obiectivele turistice erau aproape inexistente. Dacă veneam peste 2-3 luni, cu siguranță așteptam câteva ore să intrăm în aceste edificii.

La bazilică, biletul de intrare costă doar 3 euro/persoană. Costă extra (înca 5 euro), dacă vrei să vezi altarul de aur și înca 7 euro pentru a vizita muzeul și a putea ajunge în vârful catedralei, pentru a avea o panoramă asupra pieței. De aici am evitat doar altarul, însă cei 7 euro pentru muzeu și terasă au fost pe deplin meritați!

Campanile și labirintul de străduțe

Campanile, celebrul turn, clopotnița bazilicii, era închisă vizitelor, așa că am admirat-o doar din exterior. Am ajuns apoi pe la celebrul Pod Rialto, un alt simbol al orașului, am căutat un loc cu prețuri decente la mâncare (am menționat mai sus cele remarcate), ne-am pierdut din nou pe străduțele înguste. Ne simțeam precum într-un labirint. Unele străzi se terminau brusc, în timp ce altele se continuau cu un poduleț, pe sub care treceau gondole. Chiar este cel mai romantic oraș din Europa.

Nici nu am simțit când am făcut 21km, iar înainte de a merge la hotel, seara, am dat pe la un supermarket pentru a face provizii.

A doua zi, facem valuri pe Canal Grande

A doua zi am vrut să vedem Veneția și de pe apă. Nu am vrut să dăm 90 euro pentru 30 minute cu gondola, dar am luat un bilet de 24ore pentru transportul în comun. Vaporetto ne-a dus pe Canal Grande și am admirat Veneția în toată spendoarea sa.

Prima oprire a fost la Piața Rialto, de unde am luat niște portocale exxxxtrem de gustoase, câteva suvenire, apoi ne-am îmbarcat din nou pe vaporetto. Următoarea stație – Marcuola, imediat după Casino Venezia. De aici începeam să explorăm Ghettoul Evreiesc, din cartierul Cannaregio. Prin zona asta a orașului nu ne pierdusem încă, așa că ne-am lăsat duși de val cam o oră. Alte suveniruri, alte cafele, după care am mers la stația Guglie pentru a urca pe linia 4.2 spre Insula Murano.

Insula Murano și Libreria Aqua Alta

Cam 28 minute am făcut până la Murano, celebră pentru sticla produsă aici. Undeva la 2 ore am petrecut pe insuliță, alte suvenire și aici, evident bazate pe sticlă. Reveniți în Veneția, la stația Fondamente Nove, am mers până la o atracție mai puțin obișnuită – Libreria Aqua Alta, o librărie cu totul specială, de multe ori inundată, cu pisici care se plimbă pe cărți și cu pereți și scări făcute din cărți vechi.

Următoarele ținte au fost Teatrul La Fenice, dar și Scala Contarini del Bovolo, un mic palat venețian celebru pentru scara sa în spirală. Am mai încercat alte cafele, am mai făcut câteva poze prin Piața San Marco și la Puntea Suspinelor, după care am revenit la hotel. Ne aștepta o trezire în miez de noapte, pentru a pleca spre aeroport.

Fără vaporetto, înapoi la pas spre aeroport

Conform ziselor celor de la recepția hotelului, un vaporetto trebuia sa plece pe la 3 dimineața spre Piazzale Roma, locul de unde trebuia să luăm autobuzul spre aeroport. Doar că ajunși în stație, surpriză.. Nu apărea în grafic. Avea să plece cam într-o oră, așa că am preferat să facem ce învățasem deja – să o luăm la pas.

Cam 40 minute am făcut până în Piazzale Roma, de data asta numai cu GoogleMaps în mână, pentru că nu ne permiteam întârzieri prea mari. Iar la ora 3 dimineața, nu prea îți mai arde de vizite și poze. Am ajuns la timp pentru primul bus spre aeroport, care a ajuns mult mai devreme decât trebuia. Nici aeroportul nu era încă deschis, așa că am așteptat cam 10 minute până ni s-a permis accesul. Probabil puteam să luăm liniștiți autobuzul de la ora 5, ținând cont că Treviso chiar este un aeroport foarte mic.

Veneția este un oraș fantastic, pe care cu siguranță o să îl mai vizitez. Totuși, este destul de mic, iar 2 zile au fost suficiente pentru a-l descoperi. Dacă mai aveam o zi, poate mergeam și în alte insulițe de lângă, precum Burano și Torcello, ori luam trenul spre Verona. Dar a fost o destinație perfectă pentru weekend.

Urmează cât de curând un alt articol lung, în care o să revin cu un top al celor mai importante obiective turistice din Veneția.

Scala Contarini del Bovolo