Sus
  >  Home   >  Pastila de informare a pieței turistice: tipuri de mese, ce presupune fiecare și cum alegem, în funcție de nevoie
tipuri de mese

Inițial am vrut să numesc această rubrică „Educarea pieței turistice”, însă nu am vrut să sune prea abrupt. Poate dacă-mi dădeam doctoratul pe turism îmi permiteam să folosesc acest termen, dar până acolo mai era un pas, pe care nu l-am mai făcut.

Cu toate astea, sunt convins că „educare” era un termen mult mai nimerit. Să fim sinceri, românul are probleme serioase în tot ce ține despre educație. Și aici vorbim pe mai multe domenii, de la educația financiară, medicală, până la cea care ne interesează în mod direct – educația turistică.

Oferte turistice vedem la orice pas. Suntem inundați de variante oferite de agențiile de turism, de site-uri specializate în activitatea hotelieră, aeriană, sau blog-uri de travel. Acum găsești și la Lidl sau Altex posibilitatea de a-ți rezerva o vacanță.

Ok, oferte sunt peste tot, însă cum alegi ce îți trebuie? Cine ar trebui să se ocupe de educarea și informarea turistului?

Cine ar trebui să se ocupe de educarea pieței turistice?

Păi în primul rând agentul de turism. Asta dacă alegi să rezervi printr-o agenție. Acesta ar trebui să poarte o discuție cu turistul, să afle ce se dorește de la vacanța respectivă și să îi ofere variante corespunzătoare. Însă este o situație utopică, în care agentul își alocă suficient timp și are cunoștințele necesare.

Problema este că mulți agenți nu au aceste cunoștințe. Știu doar să livreze o informație, luată dintr-un sistem, fără a avea capacitatea de a și explica cele transmise. O altă problemă este cu turistul. Acesta de multe ori este la vânătoare de oferte, caută varianta cu 2 euro mai mică, fără a ține cont de ajutorul pe care îl poate primi de un agent de turism capabil. Și de multe ori, nu are chef/dispoziția să asculte sfaturile. Știe el mai bine.

O altă sursă de educare turistică ar trebui să fie mass-media. Dar asta doar în cărți, pentru că la noi, lupta este pentru senzațional. Se scot la suprafață doar situații neplăcute, cele care atrag cititorii. Informarea, în adevăratul sens al cuvântului, lipsește cu desăvârșire.

A treia sursă ar trebui să fie blogurile de turism. Dar și aici, din păcate, se merge mai mult pe subiecte bombastice, care să atragă click-ul. Plus că oricine a făcut 3-4 vacanțe și are timp de scris, trântește câte un blog de travel, în care se pune pe dat sfaturi.

Întrebarea este – știm cum să alegem vacanța, în funcție de nevoile noastre? Aici intervine educația turistică a fiecăruia. În acest articol discutăm despre tipurile de mese, diferențele dintre acestea și care este potrivit, în funcție de locație și itinerariu.

Dai o căutare pe Google să afli diferențele dintre tipurile de mese și te crucești. Aceleași informații, luate copy-paste și publicate pe site-uri generaliste, sau chiar de tehnologie, parenting.. Doar este ușor să ne dăm cu părerea, pentru un click, de ce nu? Important e să mai fie un articol la număr.

Eu o să scriu din experiența și cunoștințele acumulate în cei peste 12-13 ani de când lucrez în turism. Și tot nu o să mă dau atotcunoscător.

Conceptele de masă

Self catering (SC) – de cele mai multe ori, varianta cea mai ieftină de cazare pe care o puteți găsi. Este potrivită pentru cei care doresc să se auto-gospodărească, fiind mai mult sau mai puțin, chiar traducerea în română a conceputului.

Majoritatea unităților de cazare care au concept self catering oferă condițiile de preparare a meselor (o bucătărie, kitchinetă). Este mai puțin folosit de hoteluri, ci în special de căsuțe, apartamente închiriate în regim hotelier. Aici primești cheia, pe care o înapoiezi la finalul sejurului. De cele mai multe ori, o astfel de unitate nu oferă servicii de curățenie zilnică a camerei, sau de înlocuire zilnică a prosoapelor/lenjeriilor, etc.

Este o variantă bună pentru cei care caută un preț bun, fără a avea mari pretenții. Dacă dorești să mergi la greci, ieftin și să-ți prepari singur mesele, atunci este cea mai bună variantă.

Despre o astfel de experiență am povestit în articolul despre Rîmetea, când am închiriat o căsuță, unde a trebuit inclusiv să facem focul la sobă.

Room Only (RO) – este oarecum similar cu self catering, dar este folosit în special la hoteluri. Aici ai inclusă doar cazarea, însă fără vreo masă. În schimb, serviciile de curățenie oferite de hotel ar trebui să fie oferite. De cele mai multe ori, nu ai acces la vreo facilitate de gen bucătărie.

Este o alegere mai ieftină, sau aleasă în general de cei care nu vor să își facă programul după bucătăria hotelului. De cele mai multe ori, micul dejun la un hotel de 2-3* nu este wow, iar unii preferă să mănânce în oraș.

Bed&Breakfast (BB) – mai pe scurt, avem inclusă cazarea și micul dejun. De cele mai multe ori, acesta este servit în regim bufet. Și aici pot exista diferențe, de la o unitate de cazare la alta. Dacă este specificat continental breakfast, micul dejun este mai „sărac”, în timp ce english breakfast, sau american breakfast este ceva mai variat.

Micul dejun este preferatul meu, când sunt cazat la un hotel. Mai ales dacă este un hotel bun, care se respectă și oferă un mic dejun diversificat. De cele mai multe ori, acest aspect se reflectă și în prețul plătit.

Este cea mai bună variantă atunci când mergeți într-un city break. Dacă stai 3-4-5 zile în Roma, sau la Paris, alege BB. Micul dejun este startul unei zile de plimbat și vizitat. Apoi, o vacanță culturală, cum este un city break in general, înseamnă și descoperirea gastronomiei locale. Iar cel mai bun mod de a o descoperi este la restaurantele din oraș, dintr-un meniu. În niciun caz la bufetul de la hotel.

De ce ai alege 3 mese pe zi la hotel, în Roma, dacă este posibil ca prânzul, sau chiar cina, să te prindă în vizite pe la Colosseum sau Vatican?

Halfboard (HB sau DP)– conceptul de demipensiune este prescurtat HB, sau DP, în funcție de limba folosită pe voucher. Într-o proporție covârșitoare, unitățile de cazare care oferă demipensiune includ micul dejun și cina. Foarte puține sunt hotelurile/pensiunile care oferă posibilitatea de a alege, de exemplu mic dejun+prânz.

Este un concept util pentru destinații precum litoralul grecesc, italian, spaniol. Adică atunci când ai un sejur de 7 nopți pe litoral, dar nu vrei să stai legat toată ziua de hotel. Acestea sunt destinații care îți oferă diverse posibilități, obiective turistice, activități. Iar în timpul zilei este posibil să mergi într-o excursie, deci nu își are locul masa de prânz la hotel.

În plus, bucătăriile țărilor mai sus menționate sunt geniale! De ce să nu încerci și niște fructe de mare proaspete de la o tavernă, sau paste făcute la o trattoria? Crezi că e mai bun bufetul de la hotel, cu aceleași 4-5 feluri de mâncare în fiecare zi?

Full board (FB, PC)– full board, sau pensiune completă este conceptul care asigură toate cele 3 mese ale zilei. Mic dejun+prânz+cină. Atenție, aici nu sunt incluse băuturi alcoolice și non-alcoolice, nici la mese, nici între ele.
*unele hoteluri oferă, totuși, în timpul meselor, apă și un pahar de vin.

Citisem pe un site că este același lucru cu all inclusive. Sper că persoana care a scris respectivul articol nu este agent de turism și să trimită pe cineva la hotel cu această informație. Posibil să fie bun de plată la retur, când clientul o să-i dea bonurile plătite pe băuturile consumate.

Dacă vă este greu să ieșiți în oraș/stațiune, pentru a căuta restaurante, atunci puteți alege varianta de pensiune completă. Este o opțiune ok pentru persoane cu mobilitate redusă, ori familii cu copii mici, care preferă comfortul oferit de hotel. Sau dacă hotelul este mai izolat, retras, departe de restaurante și taverne.

All Inclusive (AI) – este Dumnezeul turistului neaoș. Să fie mâncare și băutură la discreție. Pentru unii, acesta este cel mai important aspect al vacanței, iar dorința lor trebuie îndeplinită. Personal, nu recomand conceptul de all inclusive în destinații menționate mai sus (Grecia, Spania, Italia, Franța, etc). Adică zone care oferă multe atracții, care implică plimbări lungi și care au o gamă largă de restaurante.

În plus, îmi amintesc ce spunea un prof de la facultate: poți să faci înconjurul lumii, all inclusive ca la turci nu găsești nicăieri. Și e adevărat. Cele mai de sus nu sunt celebre pentru all inclusive-ul de calitate. De cele mai multe ori, mâncarea nu este diversificată și nu sunt mulți care doresc să servească de la bufet, zilnic, aceleași feluri de mâncare.

Evident, indiferent de zona la care ne referim, pot exista diferențe enorme de la un hotel la altul. Nu spun că nu există hoteluri în aceste țări care oferă un all inclusive de top! Și viceversa, nu orice hotel din Antalya are un all inclusive de top.

Trebuie ținut cont de faptul că cele mai multe hoteluri care au acest concept, servirea meselor este în regim de bufet. Extrem de puține, în general cele mai scumpe, oferă posibilitatea de masă a-la-carte, adică să comanzi dintr-un meniu strict ce dorești.

Spre deosebire de pensiune completă, acum ai și băuturi incluse, atât la mese, cât și între acestea. De obicei sunt incluse băuturi locale, nu și de import, dar sunt și hoteluri care includ totuși câteva tipuri de alcool de import.

Majoritatea hotelurilor, cel puțin astea mai serioase, au disponibilă o descriere a conceptului de all inclusive pe care îl oferă. Studiind puțin oferta, poți vedea dacă este pe placul tău, sau nu.

În funcție de politica fiecărui hotel în parte, conceptul diferă. Nu este un standard general. Poate un hotel are inclusă intrarea la zona de Spa, iar altul oferă contracost. Tocmai de aceea, întreabă dacă ai neclarități.

Sunt totuși și destinații unde all inclusive-ul este de preferat. De exemplu faima Antalyei s-a clădit tocmai pe baza acestui all inclusive, pe care turcii l-au dus la cel mai înalt nivel. Neavând multe obiective turistice în apropiere, turiștii sunt oarecum legați de resort pe timpul sejurului. Iar în acest caz, mâncarea și băutura devin aspecte foarte importante.

În aceeași categorie aș include și Bulgaria. De asemenea, fără mari atracții turistice, clienții hotelurilor preferă conceptul de all inclusive.

Destinații unde all inclusive-ul este aproape obligatoriu sunt și unele exotice. Unde în afara resorturilor, dai de realitatea cruntă. De genul Zanzibar, sau Kenya. Și chiar Republica Dominicană, unde nu prea îți vine să te aventurezi în căutarea unui restaurant noaptea.

În Maldive, unele resorturi ocupă un atol întreg. Deci aici nu se pune problema de altceva înafară de all inclusive.

Ultra all inclusive (UAI), poate purta diferite denumiri, în funcție de fiecare hotel în parte. Am întâlnit Premium All Inclusive, Gold All Inclusive, All Inclusive All Exclusive, dar la urma urmei, toate înseamnă același lucru. De multe ori, poate însemna fix același lucru cu all inclusive.. chestii de marketing. În principal, la carte, ultra all inclusive presupune câteva băuturi de import adăugate la ofertă. Dar, după cum spuneam anterior și unele hoteluri all inclusive le oferă.

Am întâlnit situații în care hotel cu all inclusive avea servicii și mâncare mai bună decât unul ultra all inclusive. Dar, revin pe ideea, cel mai bine analizați înainte fișa hotelului în care descrie conceptul și ce include.

Trebuie înțeles faptul că, atât la all inclusive, cât și la ultra, există situații și servicii care se plătesc extra! Adică, în cazul în care dorești un whisky mai bun, sunt toate șansele ca acesta să fie contracost. Ori te limitezi la cele incluse în ofertă, ori scoți cardul și plătești. Dacă dorești să comanzi șampanie la frapieră, vezi că e posibil ca la plecare să apară pe nota de plată.

Chiar dacă ești la ultra all inclusive, există riscul ca mini barul din cameră să fie contracost. Informează-te! Alte servicii, precum masaj, sau sporturi acvatice, de cele mai multe ori sunt contracost, chiar dacă ești la Ultimum Premium Mega All Inclusive.

Sigur, conceptele sunt ceva mai complexe decât am prezentat eu aici, însă vorbind la mod general, este mai simplu de explicat în acest fel. În momentul în care alegi un hotel pentru all inclusive, pe lângă recenziile găsite pe internet, sau poveștile auzite de la prieteni, citește și broșura oferită de hotel. Așa, să nu ai surprize.

O să revin și cu alte „pastile de informare”, în care să povestesc despre tipurile de camere alese, să dezvolt modul în care îți alegi o vacanță/destinație, despre ce să eviți când faci o rezervare și riscurile la care te supui când cumperi de pe anumite site-uri.

Deci, zic să dai un follow paginii, nu ai nimic de pierdut!

postați un comentariu

fifteen + six =

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.