După câteva luni mai stresante, am simțit nevoia de odihnă și relaxare. Pentru prima dată am căutat o destinație în care să ne odihnim, nu să vizităm de dimineața până seara. Mai ales că mergeam cu doi copii mici, plus un cățeluș. În minte mi-a venit instant satul Rimetea, un adevărat magnet în ultimii ani printre bloggerii de călătorii.

Rimetea este privit de mulți drept unul dintre cele mai frumoase sate din Transilvania și chiar din România. Mai este numit și locul în care soarele răsare de două ori pe zi, fapt datorat măreței stânci „Piatra Secuiului”, care tronează deasupra satului.

Am rezervat 2 nopți la o căsuță găsită pe net, fiind între puținele locații disponibile și care acceptau animale de companie. Ultima noapte era rezervată la Sighișoara. Doar că lucrurile nu au decurs așa cum speram. Iar o vacanță care să ne relaxeze s-a transformat brusc într-una dintre cele mai rele vacanțe pe care le-am avut vreodată.

Nu vreau ca experiența trăită să umbrească din frumusețea locurilor, așa că o să prezint faptele exact așa cum sunt, cu bune și rele.

Piatra Secuiului

Deși nu are o altitudine extraordinară, ajungând la un maxim de 1129m, muntele este spectaculos prin modul în care apare, parcă din senin, din mijlocul câmpului. Este asemuit cu un uriaș ce doarme, fapt care a dat naștere la numeroase legende.
Diferența de nivel este de 600m față de sat, însă am înțeles că ascensiunea nu este pentru oricine. Traseul durează cam 2 ore – 2h30. Evident, noi nu ne-am aventurat. Asta îmi lipsea, să urc printre bolovani cu bebe în marsupiu. Deși sunt sigur că priveliștea asupra satului, de pe vârful stâncii, este superbă.

Rimetea – Satul în care Soarele răsare de două ori

Rimetea este o comună din Jud. Alba, aproape de granița cu Jud. Cluj. Drumul a fost liniștit, pe ruta București – Pitești – Rm.Vâlcea – Sibiu – Rimetea. Cam 6 ore de condus, cu porțiuni de autostradă.

Cazare la Casa Felix

Am ajuns la cazare după ora prânzului, iar gazdele ne-au primit călduros, în curtea casei. Am înțeles atunci că o să avem micuța casă doar pentru noi. O construcție nouă, dar în stil tradițional, cu un dormitor, bucătărie și baie. Lângă casă găsim un foișor cu grătar, loc de parcat mașina, lemne de foc. Curtea se întindea cu mult în spate, pe un deal. Aflăm rapid că aici s-au filmat scene din noul film al lui Cristian Mungiu – R.M.N – lansat în această vară.

Tot la fel de rapid ne dăm seama că nu există încălzire prin calorifere, ci eram nevoiți să facem focul la soba metalică din bucătărie. Nu mai făcusem asta de ani de zile, nu îmi era dor. Însă faptul că în mai puțin de jumătate de oră deja se încălzise simțitor, ne-a dat curaj. Nu vrei să stai într-o casă rece, când ai doi copii cu tine: unul de 2 ani jumate, iar altul de doar 5 luni. Proaspăt scăpați dintr-o răceală puternică.

Partea bună este că se încălzea repede. Mai ales bucătăria, unde temperatura ajungea la 26-27 grade rapid, abia puteai sta la masă. Însă în dormitor ajungea mai greu la 22-23 grade. Partea proastă este că pe cât de repede se încălzea, pe atât de rapid se răcorea. În prima noapte am fost nevoit să aprind de 2 ori focul, o dată pe la miezul nopții, iar mai apoi la 5 dimineața.

Plusuri și minusuri

Sincer să fiu, aș fi preferat o cameră mică, dar călduroasă, decât o casă întreagă, în care să fiu nevoit să mă trezesc de 2 ori pe noapte să ridic temperatura.

Casa este frumos amenajată, în stil tradițional secuiesc. Dormitorul are 3 paturi, unul matrimonial și 2 twin. Bucătăria este utilată cu tot strictul necesar, iar la baie există un boiler electric, așa că nu sunt probleme și cu apa caldă. Singura problemă este căldura.. o mare problemă.

Priveliștea din curte este superbă, direct spre Piatra Secuiului. Acesta a fost și marele atuu pentru care am ales cazarea. Vedeai direct din pat marea atracție a zonei. Iar locația perfectă a casei nu se oprește aici. Doar 2-3 minute de mers pe jos de centrul satului.

Unde mănânci în Rimetea

Eh, aici avem probleme. Pe care din păcate nu le-am anticipat, în momentul în care am ales să stăm 2 nopți în Rimetea.

La prânz a fost minunat. La 100 m de cazare am găsit un restaurant, la care am mâncat foarte bine! Aveam să aflăm că este unul dintre cele 2 restaurante din întreg satul.

Restaurantul Szarvas a fost fix ce aveam nevoie, după câteva ore de stat în mașină. Meniul nu este foarte bogat, însă puținele feluri de mâncare sunt gustoase, iar porțiile mari. Am încercat ciorbele de burtă și perișoare, cârnații cu mămăligă, dar și puiul umplut cu cârnat. Și desertul, acel cozonac tradițional al lor, cald și însiropat cu scorțișoară, a fost senzație.

Problema este că restaurantul se închide la ora 19. Deci, dacă nu iei cina din timp, rămâi fără opțiuni.

Exigul – prețuri mari pentru nimic

Al doilea restaurant, ceva mai mare, în care probabil se organizează și evenimente, este la câțiva pași distanță. De fapt, întreg satul îl poți străbate în câteva minute. Restaurant Exigul se află chiar la strada principală, între Biserica Unitariană și cea Ortodoxă. De aici am luat în cele din urmă, la pachet, cina.

Este mai mult un restaurant de genul „împinge tava”, iar gulașul era cam singura variantă rămasă disponibilă pe la ora 20. Așa că am luat la pachet un gulaș și câțiva mici. Gulașul gustos, de mici nu ne-am putut apropia. Iar mâncarea este mai scumpă decât în centrul vechi al Bucureștiului.

În spatele Bisericii Unitariene mai este un fast food, dacă preferați un hot-dog, sau un hamburger. Plus o langoșerie și un kurtos. Dar și acestea se închid destul de repede.

Duminică seară am avut probleme în a găsi undeva deschis să cumpărăm apă. Magazinul mixt, având încă sigla veche de cooperativă se închisese mai devreme decât avea programul afișat.

Nici la micul dejun nu ne-a fost ușor. Treziți devreme, cu gândul de a pleca apoi la o plimbare, am descoperit că restaurantele se deschid după ora 11. Așa că am fost nevoiți să plecăm spre Turda, la 30km depărtare, pentru a mânca de dimineață. Aveam să ne petrecem acolo aproape întreaga zi, dezamăgiți oarecum de „cel mai frumos sat din România”.

Ce poți face în Rimetea?

După cum spuneam, satul se poate vizita în maxim o oră, luat la pas. Centrul este constituit din câteva magazine de suvenire, restaurantul, Biserica Unitariană și un bar la care trag turiștii să bea un suc, sau o bere, înainte de a-și continua călătoria. Majoritatea maghiari.
Este ușor amuzant să numești Rimetea drept „cel mai frumos sat românesc”, pentru că limba maghiară predomină. Cei mai mulți turiști sunt maghiari, iar localnicii vorbesc între ei doar în maghiară.

Dar asta nu este un lucru rău și nu poți aprecia frumoasele case, albe, cu ferestre verzi. Iar modul în care Piatra Secuiului domină satul este copleșitor. Însă nu m-aș mai caza din nou aici, până nu garantează toate condițiile decente pentru turiști.

Prin eforturile localnicilor, dar și a unor ONG-uri maghiare, casele vechi au fost renovate, acest lucru culminând cu primirea distincției Europa Nostra din partea Comisiei Europene, pentru conservarea patrimoniului cultural. Singurul sat din România care a primit acest premiu.

Din această cauză a fost propus și pentru includerea în lista patrimoniului UNESCO, însă fără succes până acum.

Pe lângă casele tradiționale, în Rimetea, sau Torocko, numele său maghiar, se mai poate vizita muzeul etnografic, moara de apă, se poate face, evident, drumeție pe Piatra Secuiului, sau o plimbare până la Cetatea Trascăului, aflată în satul vecin, Colțești.

La distanțe de 25-30km se află Aiud și Turda, fiind cele mai apropiate orașe de sat.

Din păcate nu ne-am putut bucura de toate obiectivele satului, chiar dacă am stat cazați aici 2 nopți. Duminică, fiind nevoiți să părăsim satul ca să mâncăm, am rămas aproape toată ziua prin Turda. Iar de luni au apărut probleme și mai mari..

Finalul vacanței, mai devreme decât anticipam

Dezamăgirile aduse de frigul din cazare, iar mai apoi de lipsa mâncării din sat, au culminat cu o mare problemă la mașină. Ce a rezultat și în terminarea vacanței. Mașina dădea semne de probleme pe la motor de duminică seară, când am revenit din Turda.

Însă unde să mergi în Rimetea cu ea, când nu ai nici măcar un magazin alimentar deschis? Singura opțiune avea să fie riscul de a pleca, a doua zi dimineață, spre cel mai apropiat oraș. Nu am reușit, fiind nevoit să chem o platformă. Nici măcar o benzinărie nu se afla în sat, sau în apropiere. Cea mai apropiată, tot în Aiud, sau Turda.