Aminteam în ultimul articol faptul că prima seară din Bali am încheiat-o la o agenție de turism din Ubud, pentru a ne planifica următoarele zile. Eu făcusem zeci de simulări în lunile precedente, pe google maps, tot felul de trasee și credeam că mă prezint atotștiutor la agenție.

Doar că, odată pentru totdeauna, mi s-a adeverit zicala cu „socoteala de acasă”. Eu plănuiam să văd 7-8 cascade, care mai de care mai spectaculoasă și multe, foarte multe temple.

Și mi se părea complet realizabil, ținând cont că distanțele dintre obiective sunt relativ mici, de 20-30 km. Nu puteam să înțeleg de ce doamna de la agenție refuză să introducă măcar 2 cascade în traseul din prima zi.. de ce vrea să mă păcălească?

Mi-am dat seama că sunt pe lângă în momentul în care am pornit turul a doua zi, urcând spre nord. Drumurile deveneau din ce în ce mai înguste, șosele de munte, cu serpentine, și în acest fel ajungeai să faci 20 km într-o oră.

Kopi Luwak – cea mai scumpă cafea din lume

După micul dejun, am fost preluați de la hotel de un minivan privat și am început să descoperim insula Bali. Prima oprire, așa cum este frumos dimineața, la o cafea. Dar nu discutăm despre o cafea obișnuită, ci despre cea mai bună și scumpă cafea din lume, cel puțin așa umblă vorba..

Chiar dacă nu vi se pare destul de aromată, sau prețul nu vă sperie, rămâne oricum o cafea specială, măcar prin modul în care este produsă. Kopi Luwak este o cafea obținută din boabele ingerate de un animal, civeta de palmier, nedigerată complet și apoi expulzată prin excremente.

Chiar dacă bobul de cafea nu este digerat, enzimele din tubul digestiv al animalului oferă o savoare specială și elimină gustul amar al cafelei. Excrementele civetei sunt atent strânse, spălate și ușor prăjite, pentru a nu distruge aromele dobândite. Acest sortiment de cafea a ajuns momentan la prețul de 400 eur/kg.

Ajunși la o fermă care se ocupă de prelucrarea acestui tip de cafea, am făcut un scurt tur în care ni s-a prezentat întregul proces, dar și animăluțele responsabile. La finalul turului am primit la degustare în jur de 12 tipuri de ceai și cafele. Contra-cost ne-am comandat și câte o cafea luwak, prețul pentru o ceașcă fiind de 6$.

Acest tip de ferme sunt foarte dese pe insulă, iar cei care vând Kopi Luwak sunt peste tot, în supermarketuri și prin piețe. Însă nu toate sunt originale, cele mai sigure fiind cele cumpărate direct de la producători.

Ulun Danu Beratan – un templu simbol al insulei

Următoarea oprire avea să fie la unul dintre cele mai simbolice temple din Bali, Ulun Danu Beratan. Este situat în centrul insulei, pe malul Lacului Beratan și a fost ridicat în sec. al XVII-lea, în numele treimii hinduse: Shiva, Brahma și Vishnu, dar și pentru zeița lacului, Dewi Danu.

Complexul de temple “plutitoare” cuprinde 4 grupuri de altare, cât și 4 porți poziționate în punctele cardinale. A devenit unul dintre cele mai fotografiate atracții din Bali, iar în curtea interioară ai posibilitatea să te pozezi alături de bufnițe, pitoni, vipere, și chiar cu vulpi zburătoare (unii dintre cei mai mare lilieci din lume).

• 

• 

Eu nu am avut curajul, dar nici interesul de a pune mâna pe așa ceva, cu atât mai mult încât mi se pare o cruzime să expui acele animale în soarele arzător, departe de condițiile lor de viață.

Program și tarife Ulun Danu Beratan

Tarif adult: 50.000 IDR
Tarif copil: 25.000 IDR

Program de vizitare: 08:00 – 17:00
Localizare: pe malul lacului Beratan, 55km nord de Dempasar, 45km – Ubud, 60 km – Kuta

Cascada Gitgit – minunea din inima junglei

Punctul culminant al zilei l-a reprezentat însă vizita la Cascada Gitgit, una dintre cele mai frumoase căderi de apă ce stau ascunse prin pădurile dese din munții balinezi.

În plus, este și una dintre cele mai vizitate cascade, atât datorită frumuseții, cât și a drumului relativ scurt și ușor. Majoritatea cascadelor se află adânc poziționate în jungla luxuriantă, însă la Gitgit se ajunge după o plimbare lejeră de 10-15 minute.

Este un loc fantastic pentru pozele de Instagram, apa căzând cu rapiditate de la peste 35m altitudine. Exista și o taxă de acces de 20.000 rupii indoneziene, iar pe marginea drumului găsești o mulțime de vânzători de suvenire.

A fost locul meu preferat de făcut cumpărături, din toată vacanța, pentru că oamenii erau dispuși să negocieze, lucru pe care îl ador. Întotdeauna începeți negocierile de la 10-20% din suma cerută, pentru a avea șanse să cumpărați la un preț corect.

Cascada are un plus de spectaculozitate în sezonul ploios, fiind ceva mai puternică, însă poate fi vizitată pe tot parcursul anului. La fel și piscinele naturale pe care le formează.

Terasele de orez Jatiluwih

Ultima oprire a zilei avea să fie la o terasă de orez tradițională. Aveam de ales între 2 variante: Mult mai celebra Tegalalang, sau Jatiluwih. Prima dintre ele este mult mai turistică, mai mică și poate fi vizitată mai ușor. Însă aglomerația este la nivel ridicat, iar cei care cer o mică donație pentru că treci pe terenul lor îți strică dispoziția (asta pe lângă biletul plătit).

La sfatul agenției de turism am mers pe varianta Jatiluwih, o terasă de orez enormă, de peste 600ha, având muntele Batukaru pe fundal. Jatiluwih a fost inclusă în Patrimoniul Mondial UNESCO, probabil și datorită sistemului de irigații Subak, folosit neîntrerupt cam din sec.al IX-lea.

Toate bune și frumoase, peisajul superb, am intrat în proximitatea teraselor, unde am plătit taxa de 40.000 IDR (aprox.2,5 euro) și s-a pornit o ploaie torențială, care a făcut imposibilă vizitarea teraselor.

Ne-am grăbit să facem 2-3 poze, clipe în care am fost udați până la piele și ne-am refugiat rapid într-o terasă de peste drum, de unde puteam admira în continuare această frumusețe… dar ploaia ne-a afectat atât de tare încât a fost pentru prima dată, după multe zile, când am simțit frigul.

Deja se înserase și era clar că nu mai puteam vizita nimic în ziua respectivă, moment în care mi-a fost limpede motivul pentru care doamna de la agenția de turism ne tot spunea că nu putem vedea mai multe cascade într-o singură zi.

Am ajuns la hotel pe întuneric, însă asta nu ne-a împiedicat să ne bucurăm, în sfârșit, de piscina și jacuzzi-ul Hotelului Nandini… aveam nevoie de relaxare ținând cont că la 2 dimineața urma să plecăm pe Muntele Batur, vulcanul activ din Bali.