
Lăsăm în urmă Cambodgia, cu bune și cu rele, continuând spre ultima și cea mai așteptată oprire din luna de miere, superba insulă Bali!
Am părăsit Phnom Penh la bordul unei aeronave Malaysian Airlines și după o scurtă escală prin Kuala Lumpur ajungeam pe Insula Zeilor – Bali!
Aeroportul din Bali este unul de dimensiuni medii, iar faptul că nu am avut nevoie de viză a făcut să trecem destul de repede peste punctul de control, deși erau cozi destul de mari.
După ce am recuperat bagajele de cală, ne-am întâlnit cu șoferul ce urma să ne ducă la cazare. Alături de el mai erau 2 domni care ne-au luat bagajele pentru a le duce până la mașină. Inițial am crezut că și ei sunt din partea hotelului și ne ajută cu bagajele. În parcare aveam să aflu că este „un obicei al locului”, cu astfel de indivizi care trag de tine să îi lași să te ajute cu bagajele, pentru ca la final să ceară o șpagă destul de mare.
Cei doi mi-au cerut 5 dolari de fiecare, pentru 3 minute cât au tras de troller, fără ca eu să le cer acest lucru.. În cele din urmă le-am dat 3$ împreună și am scăpat de ei.
Transferul privat de la aeroport la hotelul din Sanur a costat 450.000 rupii, echivalentul a 28 euro.
După jumătate de oră ajungeam la cazare, Mentari Sanur, situat foarte aproape de plajă. Nu am reușit să explorăm zona pentru că am ajuns pe seară, însă nici nu era în plan, singurul motiv pentru care am ales această cazare fiind distanța scurtă până la portul Sanur, locul din care aveam să plecăm a doua zi dimineață spre insula Nusa Penida.
Nu am mai avut nevoie de transport, pentru că aveam de mers doar câteva sute de metri, mai greu a fost să găsim firma prin care făcusem noi rezervarea, fiind zeci astfel de agenții, una lângă cealaltă.
Cea mai eficientă variantă de a ajunge pe Insula Nusa Penida este cu barca rapidă. Noi am preferat să cumpărăm biletele on-line, de acasă și am plătit 85 eur/2 persoane/tur-retur. Drumul durează între 1h-1h:30.

De ce Nusa Penida?
Poate mulți nu vor înțelege de ce am preferat să plecăm din Bali, unde găsești de la junglă, munte, plajă și numeroase atracții, pe o insulă necunoscută. Nusa Penida a intrat în atenția publicului larg de maxim 4-5 ani, după ce a fost promovată foarte mult în mediul online.
Aici totul este mult mai simplu decât în Bali, viața localnicilor nu a fost încă schimbată de fluxul de turiști, iar peisajele și plajele sunt în continuare liniștite. În plus găzduiește adevărate monumente ale naturii și unele dintre cele mai frumoase plaje din lume!
Există puține restaurante și magazine, iar singurul supermarket în care am intrat era un mixt de alimentară cu farmacie, foarte slab aprovizionate.
Ajunși pe o plajă cu nisip fin, am cărat bagajele până la un mic restaurant și am sunat la hotel să ne trimită mașina. Probabil ar fi fost pregătită deja dacă nu uitam să anunțăm ora la care ajungem.
Nu a fost problemă, pentru că ne-am putut bucura de un mic dejun excelent și o băutură rece pe malul oceanului, deci foarte rău nu avea cum să fie.
În cele din urmă șoferul nostru a venit și ne-a dus la cazare, Hotelul Bataran Garden Cottage, cocoțat pe un deal din nordul insulei, cu o priveliște mirifică asupra oceanului și a vulcanului Agung din Bali.
Bataran Garden reprezintă un complex de bungalow-uri, destul de plăcute și curate, însă nu foarte luxoase. Punctul forte este fără îndoială piscina infinity și priveliștea de vis. Personalul a fost întotdeauna foarte amabil, ajutându-ne cu tot ce am avut nevoie.
Ca și minus aș putea adăuga poziția sa, destul de departe de oraș, singura variantă de a ajunge acolo fiind mașina sau scuterul. Există un restaurant, iar mâncarea este ok și destul de ieftină, însă meniul este foarte limitat, iar după 2-3 mese îți vei dori și altceva.
Prima zi în Nusa Penida a fost și cea mai palpitantă, plină de surprize și de adrenalină, un adevărat roller-coaster. De la hotel am închiriat câte un scuter pentru a explora insula, urmând să vedem câteva dintre atracțiile acesteia.
Țin să precizez că a fost pentru prima dată când am condus un scuter, sau orice alt vehicul pe două roți, exceptând bicicleta. Am mai încercat ATV-ul, însă este complet diferit. Drumurile din Nusa Penida nu sunt tocmai indicate începătorilor, fiind în mare parte drumuri de munte, înguste, cu pante mari, în multe porțiuni neasfaltate și prăpastii pe margine.
M-am acomodat însă relativ bine și am pornit la drum. Prima oprire a fost în „oraș”, dacă se poate numi așa acea mică așezare, unde cu greu am găsit un magazin care vinde cartele SIM, pentru a avea internet și GPS. Echipați, am continuat spre cea mai mare atracție a insulei, Kelingking Beach.
Echivalentul a 7-8$ a costat o cartelă SIM cu 4GB de internet, pe care nu prea am avut însă ocazia să o folosim, ținând cont că mai peste tot există Wi-Fi. Doar pentru Waze ne-a folosit!
Pot spune că drumul a fost dificil, nu doar pentru un începător ca mine, dar și pentru ceilalți, care aveau experiență pe scutere și motociclete. Practic am străbătut insula de la nord la sud, pe o distanță de aproximativ 20km, unele porțiuni de drum fiind aproape impracticabile.
Însă peisajele văzute pe drum au făcut să merite această experiență.

Și nu în ultimul rând punctul final, Kelingking Beach a meritat pe deplin. Aceasta era o plajă ascunsă, undeva în partea de sud-vest a insulei, până când a fost descoperită și promovată în special de vloggeri, în mediul online. Astăzi atrage mii de vizitatori datorită stâncii imense în formă de dinozaur T-Rex.
Deși fluxul de turiști a crescut enorm în ultimii ani, încă domină acel sentiment de nou, necunoscut, nealterat. Doar două mici restaurante și-au făcut loc în apropiere, unde te poți răcori după lungul drum. Și nu mă refer la drumul pe scuter..
Este adevărat că locul a devenit celebru datorită stâncii în formă de dinozaur, însă și plaja în sine este fantastică. De fapt este cea mai bună plajă pe care am ajuns până acum. Nisipul este ridicol de fin, dunele de nisip se îmbină armonios cu vegetația, apa are o culoare ireală, iar valurile sunt puternice. În plus există posibilitatea de a sta întins la soare, dar sunt și porțiuni de umbră, la poalele stâncii.

Marea problemă este că tot ce este frumos are un preț, iar în acest caz prețul este unul imens! Și nu mă refer la partea financiară, pentru că accesul este gratuit. Pentru a ajunge la plajă trebuie să cobori pe stâncă, o diferența de nivel suficient de mare să bage spaima în tine, mai ales dacă ai frica de înălțimi.
Nici măcar nu exista niște trepte normale, doar o cărare îngustă, cu mici găuri făcute in piatră, suficient de mari cât să-ți încapă un picior. În lateral singurele măsuri de siguranță sunt niște bețe de bambus și câteva frânghii de care sa te ții.

După o așa aventură, odată ajuns jos uiți de orice, singurul gând negativ care te mai vizitează fiind la drumul de întoarcere. Acest drum aproape m-a epuizat și am avut câteva atacuri de panică, gândindu-mă că nu mai pot ajunge sus. Nu mai aveam apă, soarele ne bătea in cap, fără posibilitatea de a ne odihni puțin la umbră, iar drumul părea din ce in ce mai greu.
Ajuns sus, am băut instant 2 sticle de apă și o nucă de cocos, de la micul restaurant pe care îl vedeam mai bun decât orice local de lux în acele momente. Aveam să mai tremur încă 1-2 ore.. In acele momente spuneam ca nu voi mai face asta niciodată, dar acum ca imi amintesc de acea plajă, sunt sigur că a meritat.
Am revenit pe scutere și parcă uitasem tot ce am învățat. A urmat un drum de 9-10km, mai dificil decât cel întâlnit până acum, un drum care ne-a pus la mare încercare.
70.000 rupii indoneziene (aprox.4euro) costă închirierea unui scuter pentru 24 ore. Combustibilul se cumpără în general de pe marginea drumului, de la localnici. Se vinde la sticle de 1L și costă între 10.000 și 20.000 rupii indoneziene, în funcție de cum negociezi.
La destinație ne așteptau alte doua minuni ale insulei, Broken Beach si Angel’s Bilabong!
Broken Beach este numele purtat de o formațiune stâncoasă, sub formă de arcadă, pe sub care apa oceanului trece și se formează o piscină naturală. De deasupra acestei arcade se pot vedea adesea Manta Ray, sau uriașii Diavoli de Mare, ce pot ajunge la dimensiuni de 5-7m.

La foarte mică distanță, mergând pe jos, se ajunge la Angel`s Bilabong, o fantastică piscină infinity naturală. Pe cât este de frumos și liniștit acest loc, pe atât este de periculos, numeroși turiști pierzându-și viața aici.
Deși apa din această piscină este mică și calmă, exista marele risc de valuri puternice, care de multe ori au tras în ocean chiar și inotători experimentați. Asadar recomand să vă bucurați de aceste frumuseți dintr-un loc sigur!

Nu am stat foarte mult timp aici, deoarece se întuneca și eram departe de cazare. Am ajuns ci greu la hotel, pe străzile întunecate, insă cu scuterele intregi.. aveam să suferim un accident puțin mai tarziu, când ne-am intors in oraș să facem câteva cumpărături. Urcând pantele abrupte ce duceau spre hotel, am incercat sa evităm o groapă din șosea și am căzut in șanțul de pe marginea drumului, adânc de 1-1,5m.
Câteva răni minore și mici zgârieturi, suficient însă pentru a ne convinge ca a doua zi sa plătim șofer.

În următoarea dimineață am făcut planul de vizită cu băiatul de la Recepție, rugându-l sa ne recomande o plajă frumoasă, dar ușor accesibilă, fără alte scări și adrenalina.
Am ales Atuh Beach, din sud-estul insulei Nusa Penida, deci a fost un drum destul de lung, de peste o oră. Șoferul nostru s-a gândit sa ne facă o surpriză și sa ne ducă sa vedem și Casele din Copac, situate aproape de plaja, cu o priveliște superbă asupra oceanului.
Problema a fost ca am fost nevoiți să urcăm multe scări, până in vârful dealului, iar noi eram epuizați după ziua precedentă. In plus căsuțele erau ocupate, fiind menite acomodării turiștilor, motiv pentru care am avut o mică discuție in contradictoriu cu șoferul.
Ne-a trecut toată supărarea pe el când am ajuns la Atuh Beach. Deși am dat și aici peste scări, a fost totuși ok, acestea fiind late, practicabile, mult mai sigure decât la Kelingking Beach.

Plaja este superbă, iar nisipul fin este amestecat cu cenușă vulcanică. Peisajele sunt minunate, avem și aici stânci sub formă de arcadă, valurile mari, apa curată și plină de vietăți. Singurul dezavantaj sunt pietrele din apă, fiind aproape imposibil să intri fără papuci sau încălțări speciale.
Pe această plajă găsim și mici restaurante, unde am mâncat o caracatiță și un pește la tarife foarte bune. În plus există și posibilitatea de a închiria un șezlong. Am petrecut câteva ore foarte relaxante pe Atuh Beach, iar ziua am încheiat-o la piscina hotelului.
Nusa Penida
Ultima zi din Nusa Penida a fost chiar și mai liniștit de atât. Nu pentru că nu am fi vrut să mai explorăm, însă am răcit destul de puternic și în plus aveam o febră musculară groaznică, rămasă de la Kelingking Beach. Dacă ceilalți au mers la snorkeling, noi am avut parte de un masaj balinez și am făcut o scurtă plimbare cu scuterul până la un restaurant în oraș.
Înapoi în Bali am mers tot cu barca rapidă. Dacă la dus am avut transfer gratuit, de această dată a trebuit să plătim mașina de la hotel. După aproximativ o oră și jumătate ajungeam în portul din Sanur, unde eram așteptați de șoferul ce avea să ne ducă în Ubud, orașul din inima junglei balineze.


