Traseu pe Ciucarul Mare – Punct de belvedere Cazanele Dunării!
După ce am făcut traseul cu barca, pe Dunăre, pentru a simți cu adevărat ce înseamnă Cazanele Dunării și obiectivele sale, am hotărât să vedem frumusețea creată de fluviu și de la înălțime.
Cel mai la îndemână mod este de pe Ciucarul Mare, din vârful căruia avem cea mai bună panoramă asupra Cazanelor Mari..cel puțin de pe malul românesc, pentru că există și varianta mai înaltă cu vreo 300m pe teritoriul sârbesc.
Traseul este unul scurt, îl parcursesem și în urmă cu vreo 10 ani, într-o practică a Facultății de Geografie. Tot ce îmi aminteam însă era priveliștea și sfatul profului de a ne echipa adecvat, cu pantaloni lungi și ghete, pentru că există vipere pe traseu.
Atunci însă aveam o altă pregărire fizică și nu aveam un copil de 5 luni în brațe :)). Însă ne-am încumetat totuși la drum, alături de Sorina și de părinți.
Startul traseului începe după localitatea Dubova, chiar de la șosea. Trebuie să mergeți însă încet, să nu ratați panoul care semnalizează începutul ascensiunii. Semnul se află aproape de niște case, peste drum fiind un teren de fotbal.
Traseul cu un bebeluș în brațe
Chiar dacă am plecat pregătiți de acasă, cu două tipuri de marsupiu, Eva nu a fost prea încântată de idee și nu a vrut sub nici o formă să stea. A rămas totul pe umerii mei, sau mai exact în brațele mele, cum am plimbat-o cam jumătate de traseu.
Deși altitudinea nu depășește 318m, diferențele de nivel nu sunt de neglijat, mai ales pentru neinițiați. Prima parte a traseului constă în urcarea unor pante, nu foarte periculoase, însă destul de solicitante.
După mai multe pauze și câteva sticle de apă consumate, am făcut cam jumătate de traseu, iar în fața noastră mai urmau 2-3 pante, poate cele mai grele de pe drum. Acolo bunicii au renunțat, iar Eva a rămas în grija lor, la umbră.
Vf. Ciucarul Mare are o altitudine de 318m și se află în Munții Almăjului, grupă montană a Munților Banatului, din Carpații Occidentali.
Ultima parte de traseu am făcut-o doar eu și Sorina, cu părere de rău pentru ceilalți, deoarece după acele pante urma un platou drept, plimbare lejeră până la punctul de belvedere.
Peisajul era senzațional, așa cum mi-l aminteam din urmă cu 10 ani, iar în acele momente aș fi dat orice pentru a scăpa de frica de înălțime. Dar am făcut totuși câteva poze, mai la distanță de râpă.
Traseul se poate continua, pentru a ajunge la un alt punct de belvedere, către Golful Dubova. Însă cum eram așteptați mai jos, am renunțat la această idee.
Atenție, VIPERE!
Din calculele noastre, traseul a durat cam 30 minute, dintre care 15-20 au fost mai solicitante, cu urcarea pantelor. Totuși, dacă nu ai vreun copil în brațe și ai o pregătire fizică normală, nu ar trebui să întâmpinați probleme.
Vipere nu am văzut, însă am fost vizitați de câteva șopârle drăguțe. Asta nu înseamnă că viperele nu sunt acolo și nu trebuie să vă protejați!
Despre Cazanele Dunării deja am scris aici.