În sfârșit vacanță! Eram plictisiți de monotonia drumurilor dintre București și Fetești, chiar dacă am mai făcut scurte escapade de o zi.

Aveam de mult în plan să revin în zona Cazanelor Dunării și să văd pentru prima dată frumusețile Cheilor Nerei.

Am ales un traseu de 5 zile, în care am încercat să bifez cât mai multe obiective. Dacă ești interesat de vizita celor 2 regiuni, dar și Alba Iulia, trebuie să urmărești seria de articole următoare.

Ziua I

Am plecat din Fetești pe la 06:30, traseul București-Pitești. Din păcate șoseaua de centură încă nu ne ajută să scutim minutele pierdute in traficul Capitalei. Asta ne-a dat peste cap toate planurile de vizită pentru ziua respectivă.

Aveam în plan să continui traseul pe Râmnicu-Vâlcea – Tg.Jiu, o zonă mult mai atractivă. Urma să fac opriri la Mănăstirile Govora și Tismana, sau comuna Ponoarele.

Cum însă acest traseu este mai lung, iar noi deja eram intr-o oarecare întârziere, am preferat ruta clasică. Tristă din toate punctele de vedere, cu orașe sărace și câmpie in orice direcție te-ai uita.

Orașe precum Slatina, Filiași, sau Strehaia au rămas în urmă, în timp ce Craiova am ocolit-o pe centură. În jur de ora 1 căutam pe net un restaurant bun în Drobeta și ne-am hotărât pe Taverna Sârbului.

Scurt review Restaurant Taverna Sârbului – Drobeta-Turnu Severin

Locația este una excelentă, pe malul Dunării, la ieșirea din Drobeta către Orșova. Pe malul celălalt, la câțiva zeci de metri, Serbia.

Terasa frumos amenajată, curată, interiorul părea de asemenea fain, iar chelnerițele îmbrăcate in costume tradiționale sârbești.. Iar pe fundal, de asemenea, muzică sârbească.

Chelnerițele frumos îmbrăcate, dar cam lente. A durat destul de mult până ne-au luat comanda și mai ales până a venit mâncarea. Însă in timpii ăștia morți am avut răgaz pentru poze pe malul Dunării, deci tot a fost ok.

Mâncarea destul de bună, însă nu fantastică. În nicuiun caz nu se ridică la nivelul tarifelor practicate. A fost cea mai scumpă masă din această vacanță, 320lei/4persoane, fără a servi ceva desert, sau băuturi sofisticate.

Câte o ciorbiță și un fel principal, 3-4 sticle de apă, 2 cafele și o bere. Păstrăvul meu costa 15 lei/100g și este prima dată când mi s-a întâmplat să plătesc separat mămăliga și mujdeiul.

Concluzie: locație frumoasă, mâncare ok, dar prețuri mult prea mari.

Drobeta Turnu Severin

După masă am făcut cale întoarsă în Drobeta pentru a vizita castrul roman și ruinele podului ridicat de Apolodor din Damasc, la cucerirea Daciei de către Traian.

Ne-am învârtit puțin, nu am găsit nimic și am plecat. Apoi mi-am dat seama că fiind luni posibil ca muzeele să fie închise.

Am realizat asta după câteva minute când am găsit închis și muzeul Porțile de Fier I, cel din Gura Văii. Aici am revenit a doua zi.. însă mai bine nu o făceam.

Băile Herculane

Ajunsesem la Herculane în urmă cu 10-11 ani, intr-o practică a Facultății de Geografie și atunci se afla în ruine. Acum nu s-a schimbat aproape deloc!

Ne-am cazat la o pensiune aflată la câteva minute de centrul stațiunii și rapid am aflat că prea multe opțiuni de restaurante și magazine nu sunt in zonă. Oricum, detaliem despre Herculane intr-un articol separat.

Ziua II: Cazanele Dunării

A doua zi am început practic vacanța propriu-zisă, cu vizite și plimbări. Atracția principală avea să fie croaziera pe Dunăre, bifând printre obiective Tabula Traiana, Cazanele Mici, Cazanele Mari, Chipul lui Decebal, peșterile Ponicova și Veterani, Mănăstirea Mraconia.

Croaziera a pornit de la Riviera 990, un restaurant drăguț aflat pe malul Dunării, unde am luat și micul dejun.

După terminarea croazierei am vrut să vedem Cazanele și de la înălțime, pornind către traseul ce duce pe Ciucarul Mare.

Traseul, deși scurt, a fost destul de obositor, motiv pentru care a trebuit să găsim un restaurant bun unde să ne încărcăm forțele. Am intrat la Danubia, în Eșelnița, unde era ora prânzului, în regim bufet suedez, iar de 60lei/persoană puteai să servești ce-ți poftea inima.

Am mâncat mai mult și mai bine decât la Taverna Sârbului, la un preț mult mai mic.

Pe seară am mers la Porțile de Fier I, unde în ziua anterioară găsisem închis, pentru a vizita muzeul. O mare greșeală. Complet dezamăgit am renunțat la a mai merge și la Castrul Roman, revenind în Băile Herculane, pentru odihnă.

Ziua III: Băile Herculane – Cheile Nerei

Am plecat destul de dimineață din Herculane, convinși că nu găsim pe aici un loc în care să luăm micul dejun. De fapt nu eram chiar convinși, pentru că am și dat o tură de stațiune, până să fie cert.

Direcția a fost orașul Anina, cu oprire la Cascada Bigăr, devenită celebră în ultimii ani. Ne aștepta un drum de aproximativ 1 oră, deci urma să mâncăm aici. Doar că am găsit niște localuri pe care cu greu le poți numi restaurante, unde cu greu am reușit să servim câte o omletă simplă, cu topping nedorit de coji de ou.

Îmbrăcați destul de gros și cu Eva în brațe am mers 300-400 m până la cascadă. Vă invit să citiți mai în detaliu pe articolul despre Cascada Bigăr.

Greșeala numită Oravița

Pentru a nu ajunge prea devreme la cazarea în Anina am decis să facem o plimbare prin Oravița, unde în urmă cu mulți ani vizitasem Teatrul Mihai Eminescu, primul din Banat, cu o arhitectură impresionantă, cât și gara din oraș, monument istoric, prima din România.

Doar că am găsit ambele obiective închise, teatrul în renovare (zero muncitori prin zonă), iar gara ferecată cu lacăt, fără explicații. Am pierdut astfel prin Oravița vreo 2 ore, iar un drum până în Anina ne făcea imposibil de realizat traseul spre Lacul Ochiul Beiului și Cascada Beușnița.

Cazare la Potoc, masă în Sasca Română

Din acest motiv a trebuit să reorganizez totul din mers, am renunțat la cazarea din Anina și am căutat ceva mai aproape de startul traseului, în satul Potoc (aș fi preferat Sasca Română, sau Sasca Montană, însă nu am găsit nimic disponibil).

De la această cazare nu am rămas cu prea multe gânduri bune (Pensiunea Dady). Nu aveai unde să mănânci în tot satul, singurele variante fiind ori să te întorci în Oravița, ori să mergi în Sasca Română, unde poate aveai noroc să găsești o pensiune care servește ceva. Oricum ambele variante însemnau un drum de 30 minute, din cauza drumurilor foarte proaste.

Am ales să sunăm dinainte la Pensiunea Cheile Nerei, unde am avut noroc să serveasca masa. Aveau doar meniul zilei, insă este mai bine decât nimic. Tot din Sasca Română am luat la pachet și cina, de la Pensiunea Patru Anotimpuri, pentru a nu fi nevoiți să mai facem încă o dată drumul acela.

Traseu în Cheile Nerei: Ochiul Beiului și Cascada Beușnița

Cu burțile pline, am revenit la cazare unde au rămas bunicii, iar noi cu Eva am pornit spre traseu. Era deja aproape 4, deci trebuia să ne grăbim, să nu ne prindă noaptea prin păduri.

Deși distanța dintre pensiune și Păstrăvăria din Valea Bei, destinația finală unde poți lăsa mașina, este de doar 8 km, drumul durează cam 30 minute. Ultimii 4km sunt pe drum forestier, cu unele porțiuni în care ne gândeam dacă merită, sau nu să continuăm.

Dar mașina înaltă ne-a dat încredere, mai ales că a fost prima dată când chiar i-am pus 4×4 la treabă.

Am văzut Cascada La Văioaga, aflată pe marginea drumului forestier, iar după 30 minute de mers prin pădure am ajuns la Ochiul Beiului. Din păcate deja era cam târziu, noi cu bebe în brațe și nu ne-am încumetat să continuăm traseul până la Cascada Beușnița, despre care se spune că este mai spectaculoasă decât Bigăr.

Ziua IV: Cheile Nerei – Sarmisegetuza Ulpia Traiana – Densuș – Alba Iulia

Am plecat cu părere de rău de la cazarea din Potoc (sîc!) către Reșița, unde a trebuit neapărat să spăl mașina după aventura prin hârtoapele din seara precedentă.

Fix lângă Luqoil-ul unde am spălat mașina se află și Muzeul Locomotivelor cu Abur din Reșița, probabil cel mai important obiectiv din oraș, unde am petrecut câteva minute.

Ulpia Traiana Sarmisegetuza și Biserica Densuș

Următoarea oprire avea să fie în Sarmisegetuza, lângă Ulpia Traiana, ruinele cetății ridicate de romani după cucerirea Daciei. Nu se compară cu Sarmisegetuza Regia, însă merită câteva minute. Tot aici sunt și câteva popasuri unde am servit prânzul. Servire lentă, mâncarea destul de slăbuță și variante limitate.

La doar câțiva kilometri depărtare se află și Densuș. Despre aceasta se spune că este cea mai veche biserică de pe teritoriul României. Chiar are o arhitectură specială și merită micul ocol de 4-5 km de la drumul principal.

Alba Iulia

Ultima oprire a zilei avea să fie Alba Iulia. Ne-am cazat la Hotel Transilvania din centrul orașului, după care am plecat pe jos spre Cetatea Alba Carolina, unde am zăbovit 2-3 ore printre zidurile acesteia.

Aici sunt concentrate cele mai importante atracții ale orașului, inclusiv Biserica Sf.Mihail și Catedrala Reîntregirii Neamului/ Catedrala Încoronării, unde au fost încoronați Regele Ferdinand și Regina Maria.

Cina și finalul zilei le-am petrecut la hotel.

Ziua V: Alba Iulia – Râpa Roșie – Mărginimea Sibiului – Fetești

Probabil cea mai obositoare zi dintre toate, cea de plecare spre casă. Ne-am făcut singuri „viața grea” dar oarecum a meritat..oarecum.

După micul dejun de la hotel am plecat spre Sebeș, aflat la doar câteva minute, unde am văzut Râpa Roșie, una dintre cele mai importante obiective din județul Alba. Drumul nu este cel mai ok, iar ultimii kilometri sunt pe drum de câmp/pământ…iar am făcut mașina praf.

2-3 poze la Râpa Roșie și am plecat spre Mărginimea Sibiului, doar nu plecăm direct spre casă pe ruta scurtă. Nu mai trecusem prin Mărginime (= constă în câteva sate aflate în zona adiacentă Sibiului) și am zis că putem petrece câteva minute aici, cumpărăm brânzeturi direct de la sursă, apoi acasă.

Doar că am luat-o pe un drum secundar (dar frumos), plin de serpentine (Valea Sebeșului, cunoscută și drept Valea Frumoasei) și care a durat mult mai mult decât ne așteptam. Unele porțiuni de drum mi se păreau peste Transfăgărășan ca și spectaculozitate a serpentinelor. Problema este că nici brânză nu am găsit, timpul a trecut și am rămas doar cu câteva poze.

Pe la 3 eram tot în zona Sibiului și am mâncat foarte mult și bine la Restaurantul Mărginimea Sibiului, lângă satul Orlat. După ce ne-am făcut apoi stocurile din Piața Cibin din Sibiu, am plecat către lungul și aglomeratul drum spre casă, pe Valea Oltului, A1, Bucureștiul de la un capăt la celălalt și A2 plină, pe întuneric.

Pentru oricare dintre obiectivele turistice vizitate pe drum avem câte un articol separat, în care povestim cu mai multe amănunte, deci vă invit să aruncați un ochi :)

Dacă ți-a plăcut acest articol, sau te-a ajutat pentru o viitoare vacanță, nu ezita să ne ajuți cu un like și share!