De anul nou ne-am decis să revenim la Polovragi, unde am petrecut foarte bine de Revelionul trecut. Și de această dată eram hotărât să fac mici escale pe la frumoasele mănăstiri ale Olteniei de sub munte. Însă cum socoteala de acasă nu se potrivește cu cea de pe șosele și pentru că am vrut să rămân pe cât posibil cu grupul, adică celelalte 2 mașini, am ales că vizităm una singură, pentru care nu necesita un ocol prea mare. Și întâmplarea face să fie chiar cea mai mare, mai cunoscută și mai frumoasă dintre toate…mă refer la Mănăstirea Hurezi, sau Horezu, așa cum mai este cunoscută.
Mănăstirea se află la 2-3km de drumul european care face legătura între Rm.Vâlcea și Tg. Jiu. După intrarea în orașul Horezu, se face un drum la dreapta, bine semnalizat, ce indică Mănăstirea Hurezi. Aceasta este cel mai mare așezămând religios din Muntenia și unul dintre cele mai importante din România, fiind o capodoperă a domnitorului Constantin Brâncoveanu.
Aflată la poalele Munților Căpățânii, în localitatea Românii de Sus, mănăstirea, încă funcțională, apare fortificată asemeni unui castel. Biserica a fost ridicată în anul 1690 și se află în centrul celei de-a doua incinte, care este fortificată și delimitată de clădiri pe trei laterale și un zid foarte înalt pe cealaltă. Prima incintă este delimitată de ziduri nu foarte înalte de cărămidă, care cuprind atât mănăstirea cât și schiturile acesteia.
Numele mănăstirii cât și a orașului din apropiere se trage de la ”huhurezi”, păsări de noapte cu un penaj deosebit de colorat, care cântau în nopțile în care meșterii plătiți de Constantin Brâncoveanu lucrau la ridicarea mănăstirii. Se zice că aceștia lucrau doar în timpul nopții, în cântecul huhurezilor, pentru a se ascunde de turci.
Caracteristicile bizantine, islamice și paladine se împletesc într-o asemenea manieră, încât întregul complex se armonizează perfect și nimic nu permite tulburarea liniștii și a echilibrului său. Detaliile și ornamentele îți taie respirația: arcade rotunjite ce formează o boltă largă de-a lungul intrării dintre vest a bisericii, turnuri înalte, ziduri de calcar sculptate cu motive heraldice, cu frunze și animale. În interiorul pronaosului se află cea mai mare reprezentare a ”Judecății de Apoi” din Țara Românescă.
Cel mai probabil biserica se dorea a deveni o necropolă a familiei lui Constantin Brâncoveanu cât și a neamului acestuia, întrucât a fost pictat un tablou votiv foarte mare și foarte valoros, în care este reprezentat Constantin Brâncoveanu alături de întreaga sa familie, de strămoșii lui direcți și de rudele din neamul Basarabilor și Cantacuzinilor. De asemenea în pronaos se găsesc câteva morminte, printre care cel mai de seamă era rezervat marelui domnitor, însă nu a mai fost folosit niciodată, întrucât se crede că acesta a fost îngropat în grabă, la Biserica Sf. Gheorghe din București, de teama turcilor.
Mănăstirea Hurezi a fost obște de monahi până în anul 1872, când a devenit mănăstire de maici. Aceasta este inclusă în proiectul ”Drumul mănăstirilor”, din Oltenia de sub munte, alături de alte mănăstiri din apropiere, precum: Bistrița, Arnota, Peri, Pătrunsa, Dintr-un Lemn, Cozia, Govora etc. Județul Vâlcea are cele mai multe mănăstiri și schituri de patrimoniu din România.
Cel mai important însă, este unul dintre obiectivele românești incluse în Patrimoniul Mondial UNESCO, ceea ce îi certifică valoarea incontestabilă.
