Sintra, cunoscut drept oraș regal al Portugaliei, este un orășel aflat la aproximativ 30 km de Lisabona. Este obiectiv pentru orice turist calcă prin Lisabona, singura problemă este că necesită cel puțin o zi pentru a-l vizita pe îndelete.

Cum ajungi in Sintra

Noi ne-am planificat vizita în cea de-a doua zi în Portugalia. În 5 minute de mers lejer ajungeam de la hotel până la Gara Rossio. De aici o călătorie cu trenul durează cca.40 minute și costa 5 eur/dus-intors. Trenurile pleacă regulat, cam la jumătate de oră. Păstrați biletul până la sosirea în stație! Trebuie validat și la ieșire. Transportul este inclus pentru cei care au achiziționat Lisbon Card.

Transportul prin Sintra

Primul impact cu Sintra, imediat după ce am ieșit din gară, a fost cu șoferii de tuk tuk. Mult mai agasanți decât cei din Lisabona (apropo, tuk tuk nu este un mijloc de transport tradițional în Portugalia, de niciun fel). Se rugau insistent de tine să îți facă un tur, după care fugeau când trecea câte o patrulă de poliție. Tarifele sunt cu mult mai mari decât pentru orice alt mijloc de transport, deci nu recomand!

De la gară se poate ajunge la Pena Palace și pe jos, însă traseul durează între 1h-1h30min. Există și varianta de autobuz 434. O singură călătorie costă 3eur, iar în sistemul hop-on hop-off, la tariful de 7eur.

Noi am preferat să luăm un uber până la Pena Palace, iar tariful pentru 4 persoane a fost de 6 euro. Decideți voi singuri care este cea mai bună variantă. Vă spun sigur că șoferii de tuk tuk nu au fost deloc fericiți cu alegerea noastră.

Pena Palace Sintra

Ajunși în fața Castelului Pena, puteți cumpăra biletele atât de la casierie, sau online. Posibil la a doua variantă să primiți ceva discount. Biletul pentru vizitarea palatului + grădinile sale costă 14 eur/persoană.

Fără îndoială, cel mai important obiectiv turistic din oraș este Palatul Sintra, una dintre cele 7 minuni ale Portugaliei și face parte din Patrimoniul Mondial UNESCO, împreună cu întreg ansamblu care peisajul superb din Sintra.

Este inclus adesea și pe listele celor mai frumoase castele din lume, chiar pe un articol mai vechi, din urmă cu 4-5 ani, l-am inclus în TOP 9 castele din Europa. Găsiți articolul aici.

Scurt istoric Palatul Pena din Sintra

Castelul este situat în vârful unui deal din Munții Sintra și se pare că este vizibil chiar din Lisabona, în zilele senine. Construit la mijlocul sec. al XIX-lea, se remarcă în principal prin culorile pastelate, fiind poate cel mai colorat palat/castel din lume. Istoria acestor locuri începe însă cu mult mai devreme.

Cum se întâmplă adesea, prima dată s-a ridicat pe acest deal o capelă, prin anii 1400. Se spune că aceasta a fost ridicată pe locul în care s-a arătat Fecioara Maria. După ce a fost vizitat de Regele John II și Regina Eleonor, iar apoi de urmașul lor, Regele Manuel I, se ordonă ridicarea unei mănăstiri, ce a fost donată iezuiților. Pentru următoarele sute de ani, Sintra avea să rămână o așezare mică, liniștită, folosită de călugări pentru meditație.

Sfârșitul mănăstirii avea să vină în sec. al XVIII-lea, prima dată fiind grav afectată de un fulger, iar mai apoi cutremurul din 1755 a pus-o la pământ. În 1838, Ferdinand II decide să cumpere ruinele mănăstirii și o mare parte a terenului din apropierea vechiului Castel Maur, toate acestea din fonduri proprii.

Acesta decide ridicarea unei reședințe regale pe acest teren, iar edificiul este finalizat în 1847, chiar dacă îmbunătățiri și modificări au mai fost făcute până în 1854.

Vizita la palat

Stilul predominant este romantic, cu un mixt superb de neo-gotic, neo-renascentist și neo-islamic. Ultimul este preferatul meu, fiind îndrăgostit de stilul maur.

Vizita castelului este una relaxantă, având posibilitatea să îl vedeți fără ghidaj. Asta înseamnă că puteți vizita după bunul plac, atât în exterior, cât și la interior. Nu sunt exagerat de multe trepte, deci nu este foarte obositor traseul.

Intrarea se face prin Poarta Monumentală, un arc de triumf cu elemente arhitecturale portugheze din sec. al XVI-lea, aceeași perioadă cu vechea mănăstire. Se remarcă santinelele, asemănătoare cu cele de la Turnul Belem și decorațiunile în formă de diamant, scoase în relief.

Povestea Tritonului

Palatul este enorm, cu multe încăperi, așa că aveți grijă să nu ratați vreun colțișor. După ce vă faceți poze prin turnulețe, ajungeți pe Terasa Tritonului.

Nu aveți cum să ratați figura tritonului de deasupra intrării către „Palatul nou”. Tritonul este un monstru mitic, jumătate om și jumătate pește, prezentat ca o alegorie pentru crearea lumii. Asemeni monstrului, și ușa este împărțită în elemente acvatice, cât și terestre. În partea inferioară putem vedea 3 scoici mari, înconjurate de corali, în timp ce partea superioară, ce simbolizează pământul, ne prezintă un copac, ce răsare din capul Tritonului, iar fereastra este înconjurată de struguri.

Ce mai vedem prin castel

Trecând prin poarta Tritonului, se ajunge în Curtea Arcurilor. Nu trage nimeni cu arcul aici, se referă la cele arhitecturale. Prin acestea se poate vedea frumusețea Oceanului Atlantic, dar și a dealurilor din Sintra. În plus este o vedere de ansamblu asupra Parcului Pena, în care Ferdinand a adus arbori din întreaga lume.

Nu are rost să „disec” în continuare fiecare cameră din palat, fiind foarte multe. Între cele mai importante se numără „Camerele Regelui Carlos”, „Dormitorul lui Ferdinand II”, „Camera Verde”, „Biroul Reginei și Terasa Reginei”, „Camera pentru fumat”, „Camerele Regelui Manuel II”, „Capela”, „Camera Cerbului”, „Camera Reginei Amelia și Camera sa de ceai” și nu în ultimul rând „Salonul Mare”.

În jos, prin parcul palatului

După ce am vizitat castelul și l-am pozat din toate unghiurile, am coborât în Parcul Pena, adică minunatele grădini din jurul palatului. Sunt numeroase poteci, către diferite puncte de interes, noi am ales să coborâm spre „Valley of Lakes” – Valea Lacurilor.

Traseul are cam 650m, coborând printre diferite tipuri de arbori și flori. Este un drum plăcut, dar nu uitați: trebuie să și urcați înapoi! Și aici este puțin problematic, mai ales dacă ai și o graviduță lângă.

În drum spre lacuri am trecut și prin „Grădina cu camelii”, o colecție botanică, adusă de Ferdinand II din China și Japonia, în anii 1840. De atunci au devenit un simbol al iernilor din Sintra, perioadă în are acestea înfloresc, în diverse forme și culori.

Notabilă este și „Roata de apă”, o construcție micuță cu rolul de a ridica apa din parc spre palat. Astăzi este esențială pentru irigarea grădinilor și aprovizionarea cu apă a lacurilor.

Ajunși în ”Valea Lacurilor”, am admirat succesiunea de lacuri, terasate, astfel încât să se scurgă succesiv, din cel mai înalt până la ultimul.

Hiking de nevoie, cu graviduța

La finalul vizitei ar fi trebuit să ieșim din curtea palatului, la șosea. Aici există o altă casă de bilete, special pentru cei care vor să viziteze doar parcul. Însă poarta era închisă, deci singura noastră variantă era să facem hiking, urcuș de 500-600metri spre intrarea principală.

Cum suntem descurcăreți, am sărit gardul și am scutit câteva minute de agonie. De aici, dacă urcam puțin pe șosea, ajungeam la intrarea către Castelul Maur, al doilea simbol al Sintrei. Doar că am preferat să urmăm un indicator secundar ce ne trimitea spre Castelul Maur. Urmând traseul am ajuns pe un adevărat traseu prin pădure, zărind Castelul Maur de la mare depărtare.

Cale de întors nu mai era, așa că am continuat drumul prin pădure, coborând, pentru câteva zeci de minute. Nimic de zis, traseul foarte plăcut. Dar, din nou, mai greu când ai burtica mare..și aici mă refer și la mine, nu doar la Sorina :)

Cu ocazia asta am văzut că zona este frecventată și de pasionați de cățărare, fiind turiști veniți special cu echipament pentru a escalada un perete muntos. Am străbătut și grădinile Vilei Sassetti, minunate! Vila din păcate era închisă. Și după câteva zeci de minute de mers, am ajuns în centrul vechi al orașului.

Pauza de masă în Sintra

Dacă soarta, sau Google Maps, oricare din ele a influențat drumul mai mult, ne-a adus aici, am zis că e semn să căutăm un loc bun în care să mâncăm.

Am străbătut străduțele din centrul orașului, ne-am convins că este aproape imposibil să conduci pe ele și ne-am oprit la „Becco de Sintra”, un restaurant cu 4-5 măsuțe. Mâncarea bună, servirea la fel, vinul ok. Am putut doar să remarc faptul că prețurile sunt considerabil mai mari decât în Lisabona.

Scurt popas la Palatul Național Sintra

După masă, am mers să vedem și Palatul Național Sintra, localizat chiar în centrul orașului și care se remarcă prin cele doua coșuri de fum conice, de un alb imaculat. Acesta este cea mai bine păstrată clădire rezidențială regală din Portugalia, având origini medievale.
Este unul dintre cele două castele din Sintra, care existau pe vremea când aceste locuri erau conduse de mauri. Al doilea, Castelul Maur, a rămas o ruină, în timp ce Palatul Sintra domină încă centrul orașului.

Precizez că l-am văzut doar din exterior. Vizita la interior am lăsat-o pentru data viitoare, când o să mergem și la Castelul Maur și celelalte atracții ale orașului, pentru că sunt foarte multe!

Este incredibil cum un orășel de asemenea dimensiuni poate avea atât de multe atracții, una mai interesantă decât alta. Probabil sunt necesare 2-3 zile pentru a bifa toate aceste obiective.

Lăsate pentru data viitoare in Sintra

Pe lângă aceste castele și palate, sunt numeroase vile superbe, ridicate de elita țării. Majoritatea servind ca reședință de vară, pentru a fi aproape de familia regală.

Dintre acestea se distinge Quinta da Regaleira, care este fantastică, mai frumoasă decât multe castele sau palate văzute până acum. Palatul Monserrate este de asemenea un obiectiv ce nu trebuie ratat, Convento dos Capuchos și o plimbare până la Cabo da Roca (cel mai vestic punct al Europei continentale) sunt de asemenea de bifat.