Ce dor îmi era de o vacanță! Nu mai zburasem de la finalul lui 2018, când s-a terminat luna de miere. Apoi a venit pandemia, s-a născut Eva și mai greu cu plimbatul în afara țării. Excepție fiind scurtele escapade pe la vecinii bulgari.

Dar o promoție de la BlueAir, cu 2 bilete la preț de 1 mi-a dat un imbold de a pleca. Am verificat destinațiile și am ales Lisabona fără ezitare, fiind un oraș pe care îmi doream de mult să îl văd, iar temperaturile în ianuarie erau cu mult peste alte orașe ce erau pe listă.

Până la urmă am luat doar returul la Blue Air, iar dusul cu Wizz, având un orar de zbor mai ok dar și preț mai bun. Iar mai apoi am primit o altă bucurie de la BlueAir, anulând zborul de retur. Așa că am ajuns tot la WizzAir, fiind nevoiți să mai stăm o noapte în plus în Portugalia. Cu atât mai bine, am făcut o escapadă și la Porto.

Condiții de călătorie Portugalia, pe timp de pandemie

Și după vreo 3 luni de așteptare, a venit ziua plecării. Ne-am făcut dosarul cu acte, așa cum stă bine în pandemie, de la care n-a lipsit certificatele de vaccinare, dar și testul negativ, obligatoriu pentru Portugalia. În plus este obligatoriu de completat și un PLF pentru intrare în Portugalia. Check-in la avion, voucher cazare, aveam un dosar de parcă mergeam să aplic la „prima casă”.

Am ratat și ocazia de a testa noul nostru tren de la gară spre aeroport, pentru că zborul era prea dimineață și nu aveam metrou la ora aceea să ajungem la gară. Așa că am rămas pe varianta mai scumpă – Uber.

Mereu încerc să îmi conving turiștii să fie la aeroport din timp, cu 3 ore înainte de zbor, așa cum recomandă companiile aeriene și aeroportul. Dar adevărul este că te plictisești teribil, este mult prea devreme. Și am pierdut vremea pe scaunele din aeroport de la 4 până pe la 7 când am decolat.

Transfer aeroport – hotel în Lisabona

Aeroportul Lisabonei este situat aproape de centru, așa că sunt numeroase conexiuni posibile. Noi am ales metroul, însă există și autobuz, taxi, sau Uber și Freenow.

Dacă sunteți în grabă, vreți să evitați aglomerația din transportul in comun, sau sunteți un grup de 3-4 persoane, probabil uber/freenow este cea mai bună variantă. O călătorie până în centru, la oră fără trafic, costă sub 6 euro.

In general tarifele sunt foarte bune la transportul alternativ, de genul Uber/freenow fiind o variantă excelentă pentru distanțe scurte și medii.

Noi am cumpărat din România, online, Lisbon card pentru 72ore, care include transportul in comun, pe lângă accesul la mai multe obiective. Așa că am preferat să folosim metroul.

Hotel Residencial Florescente – o cazare excelentă în centrul orașului

Cazarea fiind în zona centrală, aproape de metrou Restauradores, a fost destul de simplu, cu o singură schimbare a liniei de metrou. În total cam 30-40minute.

Hotelul ales, Horizontal Fluorescente, aflat după cum spuneam aproape de zona centrală, maxim 5 minute de mers pe jos de stația de metrou, dar și de stația de tren Rossio. Important pentru cei care vor să facă escapade și spre alte orașe portugheze, precum Sintra.

Revenind la hotel, noi am fost foarte mulțumiți, mai ales că ne-am ales și cu un upgrade al camerei. Sincer, merită să dați câțiva euro în plus pe seară, deoarece diferențele între camerele standard și cele superior sunt foarte mari. Camera spațioasă, pat mare, baie enormă, curățenia la superlativ, iar micul dejun excelent..bun și destul de diversificat. Iar tarifele sunt foarte bune, spre deosebire de alte capitale europene.

La check in ne-au primit imediat ce am ajuns, camera fiind deja pregătită, iar la plecare nu au ezitat să ne depoziteze bagajele până seara, gratuit.

Extra: se plătește la recepție o taxă de oraș, in valoare de 2euro/noapte/persoană. Probabil taxa diferă in funcție de numărul de stele al hotelului.

La pas prin Lisabona – Obiectivele turistice

Nu am mai stat să ne acomodăm prea mult cu hotelul, iar după 5 minute de la sosire am părăsit camera, ne-am întâlnit cu un alt cuplu, prietenii noștri și am plecat în explorarea Lisabonei.

Prima oprire, la mai puțin de 10 minute de mers pe jos, chiar unul dintre simbolurile capitalei portugheze: Liftul Santa Justa.

Liftul Santa Justa

Elevador de Santa Justa, inaugurat în urmă cu 120 ani, având 45 metri înălțime și construit din fontă, nu avea scop turistic ci utilitar localnicilor.
Liftul a fost construit pentru a facilita conexiunea dintre străzile joase din cartierul Baixa cu Piața Largo di Carmo, aflată pe deal, aproximativ 30metri mai sus.

Având un plăcut aspect neogotic, ascensorul este mai puțin folosit de localnici, astăzi fiind declarat monument național și exploatat in principal turistic. În vârful liftului este un superb punct de belvedere, iar scurta călătorie are loc într-o cabină de lemn foarte elegantă.

Posesorii de Lisbon Card au acces inclus, iar cei care nu au optat pentru acesta, pot plăti cu cardul bancar sau cash la liftier.

Cozile pot fi foarte mari, iar timpul de așteptare de asemenea, pentru că liftierul încasează biletele și de multe ori trebuie să dea rest.

Costul însă mi se pare mult prea mare, pentru ce oferă. 5,3euro dus-întors este enorm, pentru o plimbare de 2 minute și o priveliște frumoasă, care mai poate fi văzută, gratis, din multe alte puncte ale orașului. Scările care duc în cartierul de sus pot fi urcate în 4-5 minute, deci nici acesta nu este un motiv suficient. A rămas doar farmecul turistic, la care mulți rămân impresionați. Merită doar dacă aveți inclus prin Lisbon card, altfel nu.

Convento do Carmo

Următorul obiectiv pe care l-am bifat se afla chiar în vârful dealului, în Piața Largo di Carmo – ruinele Mănăstirii Convento do Carmo. Una dintre principalele atracții ale Lisabonei, aceste ruine oferă un peisaj minunat, în centrul orașului și aduce aminte despre cea mai mare catastrofă din istoria Lisabonei – cutremurul din 1755.

Edificiul a fost ridicat de cavalerul Nuno Alvares Pereira, cel care a luptat pentru regele Joao I pentru apărarea Portugaliei, în 1385, la Aljubarrota. Construită în stil gotic, în 1389, a fost amplasată pe dealul opus Castelului, casa familiei regale.

Teribilul cutremur din 1755, iar mai apoi un incendiu puternic au distrus biserica. Au urmat câțiva pași timizi în încercarea de refacere a clădirii, însă în cele din urmă s-a decis păstrarea acesteia în forma actuală. Poate așa a fost mai bine, pentru că este cu adevărat specială.

Ulterior, aici s-a deschis și Muzeul Arheologic Carmo, unde sunt prezentate piese importante din istoria Lisabonei și nu numai.

Tarif intrare: 5eur/persoană. Nu este inclus accesul cu Lisboa Card, însă este redus biletul la 4 eur.

Igreja de Sao Roque

Imediat lângă avem o altă biserică, foarte specială – Sao Roque. Din exterior nu anunță nimic wow, dar interiorul este fascinant.

Istoria bisericii începe în 1505, când Lisabona a fost răvășită de ciumă. Regele Manuel I a trimis la Veneția după moaștele Sf.Roch, ocrotitorul victimelor de ciumă, iar pentru această relicvă s-a ridicat un altar.

După câteva decenii, în oraș sunt invitați iezuiții, care se stabilesc în Lisabona începând cu 1540. Au primit acest mic lăcaș, dar cu timpul a devenit insuficient, iar iezuiții au plănuit ridicarea unei noi biserici. În 1759 aceștia au fost expulzați din Portugalia de către rege, iar biserica a fost dăruită unei organizații caritabile.

Igreja de Sao Roque a fost printre puținele clădiri din oraș care nu au fost distruse în timpul cutremurului din 1755.

Biserica are mai multe capele și altare, una mai impresionantă decât cealaltă. Picturile, dar mai ales cantitatea uriașă de aur folosită la decorațiuni cu siguranță te va fascina.

Intrarea este gratuită!

Praca do Comercio

Cu forțe proaspete, am plecat către Praca do Comercio, probabil inima orașului, cea mai frumoasă piață din oraș. Largă, cu ieșire la fluviul Tagus, este dominată de statuia Regelui Dom Jose I. Acesta s-a născut în 1714 în Palatul RIbeira, casa monarhilor lusitani pentru aproape 250 ani.
Acest palat se întindea chiar pe suprafața actualei piețe, însă a fost distrus în totalitate de cutremurul din 1755, la doar câteva luni de când Joseph a devenit rege.

Mort în 1777, regele avea să rămână cu traume lăsate de cutremur, incendiile și tsunamiul din noiembrie 1755, claustrofobia și frica de clădiri închise fiind prezente în viața acestuia. Palatul nu a mai fost reconstruit vreodată!

Dintre superbele clădiri care străjuiesc această piață, se remarcă în primul rând Arco Rua Augusta. Acest arc de triumf comemorează renașterea orașului de după dezastrul din 1755, tragedia care a distrus aproximativ 85% din clădirile Lisabonei și în care și-au pierdut viața câteva zeci de mii de oameni.

În drum spre următorul obiectiv am descoperit și cel mai faimos desert al Portugaliei: Pasteis de Nata.

Se Cathedral de Lisbon

Următoarea oprire aveam să o facem la Catedrala din Lisabona: Se de Lisboa. Cea mai veche biserică din oraș, sediul patriarhiei, a fost ridicată în 1147, imediat după alungarea maurilor din Lisabona de către Dom Afonso Henriques, primul rege al Portugaliei. A supraviețuit numeroaselor cutremure și catastrofe, inclusiv celui din 1755 și prezintă un mixt foarte interesant de stiluri arhitecturale.

Catedrala a fost ridicată peste cea mai mare moschee a maurilor, iar rămășițele acesteia au început recent să fie excavate. Se spune că în interiorul catedralei se mai găsește încă cristelnița în care a fost creștinat, în anul 1195, Sf.Anton, protectorul orașului.

Din păcate nici Catedrala nu poate fi vizitată prin intermediul Lisboa Card, fapt care m-a dezamăgit, după ce nici la Convento do Carmo nu l-am putut folosi și știam că nici la castel nu îl pot folosi. Părea că am luat țeapă cu acest card și am renunțat să mai vizitez Catedrala la interior.

Prin fața Se de Lisabona trece și celebrul tramvai 28, unul dintre simbolurile orașului. Puteți face o plimbare cu acesta prin zonele istorice ale orașului, dar de multe ori este foarte aglomerat.

Din acest moment am început să aflăm cu adevărat ce înseamnă o plimbare prin Lisabona. Nu degeaba este numit „orașul celor șapte coline” și pare mai reală ca niciodată această denumire. La Roma, Istanbul, sau Iași, care poartă aceaași denumire, nu am simțit niciodată greutatea de a urca pe dealuri, ca la Lisabona.

Castelo de Sao Jorge

Și am urcat pe străduțe, multe trepte, până am ajuns în vârful dealului care găzduiește Castelul St.George, sau Castelo de Sao Jorge.

Unul dintre cele mai importante obiective turistice din Lisabona, care trebuie neapărat văzut, este Castelo de Sao Jorge. Vizibil din aproape orice punct al orașului, fiind cocoțat pe cel mai înalt deal, oferă unele dintre cele mai spectaculoase priveliști din Lisabona.

Inițial o mică fortăreață ridicată de vizigoți, a fost mărită și adusă la statutul de castel de către mauri. Spre deosebire însă de majoritatea castelor din Europa, acesta nu avea neapărat rol rezidențial, ci mai mult de apărare.

După alungarea maurilor din Lisabona, Regele Afonso I transformă castelul maur într-un Palat Regal, atingând apogeul frumuseții sale în sec. al XIII-lea. A ajuns în cele din urmă să fie reședința familiei regale portugheze, până la mutarea curții lângă râu, la Palatul Ribeira, de care aminteam mai sus ca fiind devastat în timpul războiului (Praca do Comercio actuală).

În 1498, după ce a descoperit ruta către India, Vasco da Gama a fost primit de Regele Manuel I în interiorul acestui castel.

Acum nu mai sunt în picioare multe din încăperile castelului, dar se pot vizita turnurile, zidurile fortificației și un mic muzeu cu exponate descoperite în urma excavărilor.

Ai zice că după ce am mers atât de mult într-o singură zi, am mers la masă, iar apoi la hotel pentru odihnă. Mai ales după drumurile anevoioase, epuizante pentru oricine, cu atât mai mult pentru o graviduță.

Însă toate acestea le-am făcut în doar 4-5 ore, atracțiile despre care am scris până acum fiind concentrate în aceeași zonă, iar tot drumul l-am făcut la pas.

LxFactory

Așa că ne-am decis să schimbăm puțin peisajul și să ieșim din zona istorică a orașului, pentru a merge către o altă emblemă a orașului, mai recentă, Podul 24 Aprilie.

Aici poți avea o experiență unică, la 7 Pilar Bridge Experience, unde un lift te urcă până la nivelul șoselei și de pe o platformă cu podea din sticlă, poți avea parte de o panoramă specială.

Doar că am ajuns puțin prea târziu, ultima intrare fiind la ora 17. Așa că ne-am reorientat rapid, iar în zonă am găsit LxFactory, fostă zonă industrială, care s-a transformat într-un mini orășel împânzit cu baruri, restaurante, exponate de artă.

Noi ne-am axat doar pe restaurante, iar gama din care să alegi este largă. Am ales în cele din urmă un restaurant cu specific mexican, unde am mâncat cel mai bun burrito din viața mea.

Epuizați, nu am mai așteptat tramvaiul 15E, cel care ne-a lăsat în apropierea podului și am preferat o mașină, comandată prin Freenow și care a costat 6eur pentru 4 persoane. Practic același preț pe care îl dai pe bilet la transportul în comun, dacă nu ai avea Lisbon Card.

O zi la Sintra

A doua zi am părăsit Lisabona, pentru o plimbare obligatorie în Sintra. Spuneam mai sus că hotelul nostru se află foarte aproape de Gara Rossio. De aici se poate călători spre Sintra cu trenul. Durează cam 40 minute plimbarea, iar dacă pierdeți un tren nu e problemă, acestea pleacă la aproximativ 30 minute.

Sintra este minunată și merită un articol separat. O să trec, așadar, seara, back in Lisbon. Chiar lângă hotel am găsit o gogoșerie care se lăuda că este numărul 1 în lume la gogoși, după review-uri. Într-adevăr foarte bune, tarifele fiind între 3 și 6 eur/bucata, în funcție de umplutură.

Parcul Eduardo VII

Am stat puțin la hotel, să ne relaxăm picioarele, însă am ținut neapărat să batem recordul de 20.000 pași din ziua anterioară și am plecat spre Parcul Eduardo VII. Drumul este drept, doar să urmezi Av. de Liberdade, cel mai important bulevard al orașului, un Champs Elysees lisabonez, unde se găsesc toate magazinele de lux.

Din punctul nordic al parcului este o priveliște superbă asupra orașului, fiind vizibil, chiar pe timp de noapte, râul Tagus, aflat în capătul celălalt al bulevardului.

Am revenit ulterior în zona hotelului, la un alt restaurant mic, de familie, Taverna Alfacinha. Aici am încercat un soi de paella, cu mixt fructe de mare și orez, dar mai mult sos decât paella clasic.

Mâncarea bună, porția pentru 2 persoane, dar nu m-a dat pe spate. Creveții cu usturoi au fost mult mai apreciați. Iar imediat lângă se află un alt restaurant, Uma, care se laudă cu cele mai bune preparate din pește și fructe de mare.

A treia zi în Lisabona, ultima, a fost probabil cea mai relaxantă din punct de vedere al mersului pe jos. Tot am făcut vreo 10.000 pași, dar pe teren plat, în zona Belem.

Turnul Belem

Am luat același tramvai 15E și am coborât foarte aproape de Turnul Belem, simbolul orașului Lisabona. Aflat pe malul râului, într-un parc superb, turnul este o fortificație care servea ca loc de îmbarcare pentru navigatorii portughezi. În plus era un simbol al întoarcerii triumfale acasă.

Construit între anii 1514-1520, a fost declarat Patrimoniu Mondial UNESCO în 1983.

La ferestrele sale erau amplasate tunuri, pentru a apăra, dar și pentru a controla circulația navelor pe râul Tagus. Apoi a servit pe rând drept far, dar și ca închisoare. În anii 1800 a avut și utilitate în comunicare, în vârful său fiind instalat un telegraf.

Acum este un simbol al eroilor navigatori, care au schimbat cursul istoriei mondiale. Vasco da Gama, Henry Navigatorul, Magellan, Bartolomeu Dias sunt printre cei mai cunoscuți exploratori portughezi. Aceștia au ajutat la colonizarea a numeroase zone din întreaga lume, transformând Portugalia într-unul dintre cele mai mari imperii, cu teritorii în America, Africa și Asia.

Peste tot citeam că Turnul Belem este închis în perioada pandemiei, însă când am ajuns surpriză. Mișunau turiști prin interior. Chiar dacă aveam însă acces gratuit, datorită Lisbon Card, nu am mai urcat, pentru că nu se anunța nimic interesant la interior. Frumusețea monumentului stă în arhitectura sa exterioară, pe care am admirat-o pe îndelete.

Un alt simbol al triumfului acestora este la câteva sute de metri depărtare, tot pe malul râului.

Monumentul Descoperirilor

Monumentul Descoperirilor (Padrao dos Descobrime) a fost chiar următorul obiectiv. Construit inițial în 1940, ca monument temporar, a fost dărâmat 3 ani mai târziu. Edificiul actual a fost ridicat în 1960 și a comemorat 500 ani de la moartea lui Henry Navigatorul.

Monumentul are forma unei prove de navă, cu înălțimea de 52m, iar în capătul acesteia cu 16 figuri (dintr-un total de 33), reprezentând figuri marcante din anii marilor descoperiri portugheze. Printre aceștia se numără monarhi, exploratori, cartografi, artiști, misionari, iar în fruntea lor Henry Navigatorul.

Guvernul sud african a dăruit o roză a vânturilor, lângă monument. Concepută de arhitectul Cristino da Silva, include harta lumii, lungă de 14 metri, cu rutele portughezilor din epoca descoperirilor.

Mănăstirea Jeronimos

Foarte aproape de monument, pe partea celalată a drumului, găsim un alt monument aflat în Patrimoniul Mondial UNESCO – Mănăstirea Jeronimos.

Ridicată în zorii secolului al XVI-lea, în stil gotic târziu, a înlocuit un mic schit dedicat Sf.Maria de Belem. Aici călugării ordinului religios-militar ofereau asistență navigatorilor aflați în tranzit. Construcția s-a finalizat după aproape 100 ani de la startul lucrărilor.

Interiorul bisericii se poate vizita gratuit și este impresionant. Aici se pot vedea și mormintele lui Vasco da Gama și a poetului și cronicarului Luis de Camoes. Pentru restul vizitei se plătește o taxă de 10eur/persoană. Cei care au ales LisbonCard au gratuitate.

Vizita nu este impresionantă și nu ar merita 10eur, din punctul meu de vedere. Curtea interioară este frumoasă, cu influențe maure, aducea puțin cu ce văzusem prin Sevilla și Cordoba. Însă foarte puține exponate, iar vizita nu a durat mai mult de 15-20 minute.

Imensa clădire găzduiește și o expoziție a Muzeului Național de Arheologie, pe care o aveam de asemenea inclusă. Am intrat doar pentru că aveam de asemenea inclus, altfel se poate lua bilet comun cu mănăstirea, la 15 eur/persoană.

Podul 24 Aprilie – 7 Pilar Bridge Experience

Ultima vizită a fost la Podul 24 Aprilie, unde am revenit să încercăm 7 Pilar Bridge Experience. De această dată am ajuns la program, dar nu recomand celor cu frică de înălțime. Ceilalți au călcat pe podeaua din sticlă, aflată la aprox.70 metri înălțime, eu m-am mulțumit să le fac poze. De asemenea este inclus în Lisbon Card, care în cele din urmă s-a dovedit util. Mai erau multe alte muzee incluse, însă timpul nu a permis atâtea vizite. Un bilet luat separat costă 5eur/persoană.

După ce am luat prânzul, ne-am recuperat bagajele de la hotel și am mers să luăm mașina de la sediul Sixt aflat la vreo 2km depărtare. Am primit un Ford Puma, deși rezervasem un Megan, iar totalul pentru 2 zile, cu asigurări și un full de combustibil a fost 140 euro.

De aici direcția spre Porto, unde am ajuns pe seară, după o călătorie de aproximativ 3 ore, pe autostradă.