După ce ne-am relaxat prin pitorescul sat Zahara, unde am văzut maxim 20 persoane timp de câteva ore, am pornit către ce se anunța a fi vedeta zilei – Ronda, cel mai faimos dintre pueblos blancos, unde situația s-a schimbat dramatic, fiind plin de turiști!

În general nu mă deranjează aglomerația și locurile foarte turistice. De aceea îmi place să locuiesc în București, iar vacanțele mele preferate sunt city break-urile în orașele importante, preferând acest tip de vacanță în dauna unei plaje liniștite, sau vreunui sat pitoresc în munte. Cu toate acestea, liniștea și peisajul din Zahara mi-au plăcut atât de mult încât mulțimea de turiști găsită în Ronda m-a deranjat enorm. Contrastul a fost mult prea mare între Zahara și Ronda, tranziția s-a făcut în foarte scurt timp (distanța fiind de doar 35-40km) și poate din acest motiv nu am apreciat Ronda la adevărata sa valoare.

Istorie Ronda

Tradiția, cultura și istoria Rondei este un mixt dintre mai multe popoare ce au trăit pe aceste meleaguri, precum: celți, iberici, greci, cartaginezi, romani, vizigoți, arabi și berberi.

Istoria orașului începe în perioada romană, când generalul Escipion Emiliano a fondat o legiune ecvestră, ce avea să fie distrusă în timpul războiului dintre Cezar și Pompei. În anul 45î.Hr. a fost ridicat un altar, pe locul actualei Biserici Santa Maria de la Encarnacion, pentru a comemora victoria lui Gaius Julius Cezar împotriva lui Cneo și Sexto, fiii lui Pompei.

Ronda a fost binecuvântată și de un cadru natural excelent, fiind un fel de cetate naturală, protejată de un defileu lung de 500m și 170m adâncime și situată la intersecția drumurilor dintre Cadiz și Gibraltar.

Ronda musulmană începe din anul 712, când maurii din nordul Africii, conduși de Generalul Musa Ben Nusayr, au trecut Gibraltarul, au cucerit orașul și au pus bazele Izna-Rand-Onda. Din această perioadă se păstrează Poarta Almocabar, din sec.al XIII-lea, ce era principala poartă de acces în oraș, Minaretul San Sebastian, din sec. al XIV-lea, dar și băile arabe.

Orașul a fost recucerit de catolici pe 22 mai 1485, iar pământurile au fost împărțite între nobili și cavalerii care au participat la luptă.

După ce am plecat din Zahara, de la parcare gratuită și mic dejun la 1euro, am ajuns în Ronda, unde am dat de cea mai scumpă parcare din această vacanță, mai scump chiar decât în Gibraltar. Parcarea se plătea la minut(!), 4 cenți, adică 2,4eur/oră, enorm pentru o parcare băgată printre blocuri, oarecum departe de centrul orașului.

Deși este cel mai cunoscut pueblo blanco din Andaluzia, Ronda s-a dezvoltat mult și a ajuns la nivelul de oraș, unul nu foarte mare însă, de aproximativ 35.000 de locuitori, număr care probabil se dublează dat fiind numărul imens de turiști.

Am lăsat așadar mașina în parcare și am plecat spre centru, iar după câteva minute am ajuns în Plaza de Toros, o piață mare în care am dat peste un centru de informații turistice, iar vizavi se află Arena de Tauri.

Arena de tauri – Ronda

Arena de Tauri din Ronda este un sanctuar al acestui sport, fiind cea mai veche arenă de acest fel, aflată încă în uz. A fost deschisă în 1784 și a găzduit cele mai mari nume din istoria luptelor cu tauri, precum Pedro Romero, cel care a răpus peste 6000 de tauri și care a deschis școala din Ronda. Și în zilele noastre au loc lupte de tauri în onoarea acestuia, în cea de-a doua săptămână a lunii septembrie.

Ringul formează un cerc perfect cu arcade duble formate pe cele 136 coloane toscane, diferit spre deosebire de balconul Regal, care este mult mai bogat decorat. În total arena are 5000 locuri, o barieră din piatră și un diametru de 66m, iar fațada arenei este neo-clasică cu detalii baroc.

Muzeul găzduit de arenă este o expoziție permanentă a două dinastii rondiene: Romeros și Ordonez. În Museo Taurino sunt expuse hainele toreadorilor și cape cusute cu mărgele, paiete și șnururi, alături de fotografii istorice ale unor matadori, lupte și chiar morți ale unor aficionados precum Orson Welles.

Cel mai reprezentativ monument al orașului este însă, fără îndoială, Podul Nou (Puente Nuevo), cel care traversează superbul Defileu El Tajo. Două proiecte mărețe au dus la formarea acestei lucrări. Primul a început în 1735, în timpul lui Felipe V, consistând într-un arc imens de 35m în diametru, ridicat în doar 8 luni, însă care s-a prăbușit 6 ani mai târziu, catastrofa provocând moartea de 50 persoane. În 1751 s-a început din nou lucrarea, terminată în 1793, adică după 42 de ani!!

Citește și:

 

Setenil de las Bodegas – satul UNIC de sub stâncă!

Zahara – marea surpriză din Andaluzia!

Andaluzia: 7 zile la pas prin Sudul Spaniei!

Puente Nuovo – Ronda

Această capodoperă are 98m înălțime, este construită cu roci vulcanice, evidențiind fundația de pe fundul defileului. Este format din 3 corpuri, cel mai jos dintre ele fiind un arc de cerc ce sprijină arcul central de 90m, cu două arcade laterale mai mici care susțin nivelul stradal. În partea centrală este o cameră de aproximativ 60mp ce a avut mai multe întrebuințări în decursul celor 200 ani de istorie, cea mai faimoasă fiind aceea de închisoare pentru prizonierii periculoși.

Există posibilitatea să intrați în această cameră, biletele se cumpără de la unul dintre capetele podului, din fostul turn de veghe. Eu am cumpărat un bilet în ideea că voi descoperi un peisaj mai interesant chiar din interiorul podului, însă a fost o risipă de bani. Nimic interesant de văzut, atât în cameră, cât și în exterior!

Legenda spune că arhitectul s-a sinucis, ori a căzut de pe pod până pe fundul defileului, imediat după ce construcția a fost finalizată, însă acesta, Don Jose Martin Aldehuela, a plecat în Malaga după finalizarea lucrării, unde a devenit maestru al arhitecturii și a murit în 1802.

Ghidurile și hărțile turistice indică numeroase obiective turistice în acest micuț oraș, însă majoritatea nu m-au ademenit deloc, așa că am preferat să fac o plimbare până spre fundul defileului, pentru a fotografia Puente Nuevo de la bază.

Dacă informațiile v-au fost utile nu uitați să ne ajutați cu un like și un share! Pentru mai multe informații, idei de călătorie și ultimele știri din turism abonați-vă la newsletter și urmăriți pagina de Facebook!