Setenil de las Bodegas, satul unic construit sub/peste dar și în interiorul stâncilor, a fost următoarea destinație după ce ne-am plimbat prin Zahara iar mai apoi prin Ronda, în ziua rezervată satelor albe – pueblos blancos – din Andaluzia.

Prima dată am aflat de acest loc în momentul în care am început cercetările despre Andaluzia și obiectivele turistice din zonă, cu mai multe luni înainte de călătorie. Am văzut poze cu niște terase aflate efectiv sub stâncă, unde oamenii își serveau cafeaua. În acel moment am spus că neapărat trebuie să ajung și eu acolo, motiv pentru care Setenil de las Bodegas își avea locul asigurat printre pueblos blancos ce urma să le vizităm.

Numele localității este oarecum neobișnuit, setenil provenind din latină, care înseamnă „de șapte ori nimic”, făcând referire la rezistența maurilor în fața invadatorilor creștini, care au câștigat orașul abia din a șaptea încercare. Bodegas face referire la vinăriile din zonă, creștinii din sec. al XV-lea cultivând aici vița-de-vie.

Situat la mai puțin de 20km nord de Ronda, micuțul sat are puțin peste 3000 locuitori și este una dintre cele mai ciudate așezări umane din Europa. Specificul acesteia constă în locuințele construite direct în stâncă, ori sub aceasta. Fiind construit de-a lungul unor chei înguste, unele case au fost săpate în pereții abrupți, în timp ce altele au profitat de grotele naturale, adăugând doar un perete exterior!

Dacă din Ronda până aici am făcut aproximativ jumătate de oră, mult mai greu a fost să ajungem la parcare. Încă de la intrarea în localitate am întâlnit un semn de parcare publică, pe care l-am urmat cu sfințenie, dorind să lăsăm odată mașina și să mergem la masă. Doar că parcarea s-a tot lăsat așteptată.. Traseul ne-a purtat prin oraș, pe lângă restaurante și terase, iar mai apoi ne-am trezit iar în afara localității. Am tot mers așa câteva minute, iar când aveam de gând să întoarcem, apărea iar în peisaj semnul de parcare, ce ne îndemna să mergem înainte. Probabil am înconjurat de mai multe ori orașul și stâncile, însă în cele din urmă am găsit parcarea subterană, aflată la 5-10 minute de mers pe jos de centrul localității.

Calle Cuevas del Sol – Setenil de las Bodegas

Orașul (ori satul) pesemne are zone centrale, poate unul turistic, cel vechi și unul nou. Ori străzile sunt foarte încurcate, pentru că localnicii ne întrumau diferit, iar atunci când credeam că ne apropiem, de fapt ne îndepărtam de zona cu restaurante, care ne interesa pe noi.

În cele din urmă am găsit straduța pe care o văzusem în poze, dar totul părea părăsit, pentru că la ora 4-5 când am ajuns noi, majoritatea magazinelor și restaurantelor deja erau închise. Aveam de gând să mănânc ceva tradițional, paella fiind prima pe listă. Am încercat la un restaurant, însă nu avea paella în meniu, iar norocul a făcut ca restaurantul vecin să fi închis deja bucătăria, singurul tip de mâncare pe care ni-l puteau oferi fiind…PAELLA!!!

Citește și:

Ronda – cel mai mare dintre Pueblos Blancos!

Zahara – marea surpriză din Andaluzia!

Andaluzia: 7 zile la pas prin Sudul Spaniei!

OLE!! Ne-am luat de băut, de mâncare și am început să admirăm cu adevărat peisajul. Eram fix pe strada din poză, iar visul devenise realitate! Afară încă era cald, soarele ne mângâia, iar pe lângă noi susura un mic râu. Revenind la mâncare, chelnerul spunea că o porție de paella (am ales cu fructe de mare) este suficientă pentru 2 persoane, dar omul nu avea idee cât de foame ne este. Am așteptat destul de mult mâncarea, care s-a dovenit, bineînțeles, insuficientă, motiv pentru care am comandat și a doua porție.

Nu pot să spun că mâncarea a fost extraordinară, dar ne-am săturat, acesta fiind lucrul cel mai important din acel moment. Iar nota de plată a fost ok, undeva în jurul a 30 euro, mult mai puțin decât dacă mâncam în Ronda! Am mai admirat puțin străduțele principale, după care am plecat spre parcare, pentru că deja se însera și mai aveam de făcut o vizită pentru ziua respectivă.

Setenil de las Bodegas este unul dintre acele orașe ale cărui origini au rămas un mister. Aceste peșteri cu plafoanele înnegrite ne duc înapoi în vremurile preistorice, când oamenii primitivi le-ar fi putut folosi ca adăpost natural. Acesta este motivul pentru care locuințele au fost numite „semi-troglodite”.

După ce lăsați mașina în parcare, puneți pe GPS – Cuevas del Sol sau Cuevas de la Sombra, fiind numele celor mai tipice străzi din Setenil de las Bodegas. În traducere, înseamnă „Peșterile Soarelui”, respectiv „Peșterile din Umbră”, străzi aflate paralel una de cealaltă și numite în funcție de câtă lumină primesc. Cu toate acestea, casele de pe ambele străzi beneficiază de un microclimat special, cu temperaturi mai scăzute pe timpul verii și ceva mai ridicate iarna.

O altă stradă care trebuie văzută este Calle Jaboneria, sau „Strada Săpunului”, numită astfel probabil după o fabrică sau un magazin de săpunuri, în sec. XVIII-XIX, sau pentru faptul că este locul în care femeile veneau să spele hainele.

În capătul acestei străzi, mai departe de centrul orașului, găsim așa numitele grajduri (casele caprelor). De pe ambele străzi avem o priveliște superbă către zidurile vechi, ruinele fortăreței medievale și a Bisericii Mari.

Localitatea avea să se dezvolte dintr-un mic oraș maur, din timpul căruia datează ruinele castelului (sec.al XII-lea), însă zona a fost locuită cu siguranță încă din vremuri preistorice, probabil de peste 25.000 de ani.

Dacă informațiile v-au fost utile nu uitați să ne ajutați cu un like și un share! Pentru mai multe informații, idei de călătorie și ultimele știri din turism abonați-vă la newsletter și urmăriți pagina de Facebook!