Vizita la Biserica Domnița Bălașa doar mi-a pornit apetitul, iar ziua a continuat cu un obiectiv pe care îl aveam de mulți ani plănuit. Stau în București de aproape 15 ani și nu-mi imaginez cum am ratat până acum punctul 0 al ortodoxiei din România, un loc încărcat cu istorie – Dealul Mitropoliei!

Am scris peste 50 articole în care prezint biserici și mănăstiri din România și tocmai Patriarhia mi-a scăpat. Și este în buricul Capitalei, în zona Unirii, pe una dintre colinele pe care a fost fondat Bucureștiul.

Istoric Dealul Mitropoliei

Asemeni Romei, Lisabonei, Iașiului, dar și al altor orașe importante și despre București se spune că a fost fondat pe șapte coline. Acestea erau: Dealul Mitropoliei, Dealul Spirii, Dealul Cotrocenilor, Dealul Arsenalului, Dealul Filaretului, Dealul Văcăreşti şi Colina Radu Vodă. Dacă unele se mai păstrează, de celelalte a rămas doar amintirea.

Dealul Mitropoliei, sau Colina Bucuriei, cum mai este cunoscut, a rezistat până în zilele noastre, poate și datorită importanței sale istorice. Ascensiunea începe din apropierea Pieței Unirii, colțul dinspre Rahova și duce până la ansamblul Patriarhiei.

Ctitoria lui Constantin Șerban Basarab de pe Dealul Mitropoliei

În anii 1650, perioadă în care s-a făcut trecerea finală a capitalei de la Târgoviște spre București, dealul era acoperit cu viță de vie, fiind proprietate a domnitorilor.

În 1654, Domnitorul Constantin Șerban Basarab, numit și Cârnul, începe ridicarea unei biserici, chiar în vârful dealului. Construcția a durat 4 ani, la fel ca și domnia acestuia. Motiv pentru care sfințirea s-a întâmplat când voievod era Mihnea al III-lea, în 1658. Imediat după sfințirea lăcașului, a primit rolul de Mitropolie a țării.

Acest interval de 4 ani, 1654-1658 a fost unul nefast pentru o mare familie boierească – cea a Brâncovenilor, care își aveau casele chiar la poalele dealului.

Răscoala seimenilor și uciderea lui Papa Brâncoveanu

În timpul răscoalei seimenilor din 1655, Papa Brâncoveanu este ucis chiar în fața caselor sale mai sus menționate. Seimenii constituiau un grup de mercenari (preponderent sârbi), care s-au revoltat la decizia domnitorului Constantin Șerban de a-i concedia și da afară din țară. Și nu au ieșit cu pancarde pe străzi. Pe atunci o revoltă însemna uciderea boierilor prinși, eventual și familiile lor.

Se pare că micuțul Constantin Brâncoveanu, de doar 4 ani, a scăpat de furia acestora fiind substituit cu un fiu de țigan.

În 1658 avea să fie asasinat și Preda Brâncoveanu, tatăl lui Papa și bunicul lui Constantin. Acesta a fost ucis la Târgoviște, din câte se pare la ordinul lui Mihnea al III-lea. An bun pentru Mihnea, ucide un rival și sfințește o biserică.

Aleea Dealul Patriarhiei

Numeroase alte evenimente istorice se vor lega de acest Deal al Mitropoliei, însă le voi detalia pe rând, în cele ce urmează.

Până atunci însă, fac o trecere peste vremuri, până la zilele noastre, când eu am umblat teleleu pe străduța pavată ce duce către Patriarhie.

Aleea Dealul Patriarhiei este cea care duce spre vârful colinei. Artera dublă, se pare că este ultima stradă din București care mai păstrează pavajul pietonal original, din interbelic. Cele două sensuri de mers sunt despărțite de un scuar verde, unde sunt amplasate câteva statui.

Statuia lui Barbu Catargiu și povestea asasinatului de pe Dealul Mitropoliei

Nu intrăm încă pe alee, până nu aruncăm un ochi pe partea sa stângă, la baza dealului. În micuțul Parc Bibescu Vodă găsim o statuie ce îl reprezintă pe Barbu Catargiu.

Nu întâmplător statuia este amplasată în această zonă. Barbu Catargiu, primul care a deținut funcția de prim ministru al României, a fost asasinat aici în 1862. Ieșind din Parlament, care își avea sediul chiar lângă Biserica Patriarhiei, pe actualul amplasament al Palatului Patriarhiei, se urcă în trăsură, alături de prefectul poliției, Nicolae Bibescu.

În momentul în care trăsura trece pe lângă Clopotnița ridicată de Constantin Brâncoveanu, edificiu pe care îl putem vedea și astăzi, este împușcat.. Se spune că Alexandru Ioan Cuza, domnitorul ales al celor două Principate a fost cel care a ordonat asasinatul. De asemenea, se bănuiește că a fost împușcat de un apropiat, pentru că s-a demonstrat ulterior că glonțul a fost tras de la foarte mică distanță.

Nu s-a aflat niciodată numele criminalului, despre care se spune că a fugit prin viile de pe Dealul Mitropoliei. Dar toată treaba a fost mușamalizată ulterior chiar de Nicolae Bibescu, care spre sfârșitul vieții sale se pare că avea mustrări de conștiință pentru modul în care a gestionat acest caz.

Descendent direct al lui Constantin Brâncoveanu

În mod ironic, cu jumătate de oră înainte de asasinat, Barbu Catargiu avea un discurs în Cameră, în care afirma: “voi prefera a fi zdrobit decât a îngădui slăbirea liniştei:voi prefera moartea mai înainte de a călca sau a lăsa să se calce vreuna din instituţiile ţării“.

Poate și mai ironic, Barbu Catargiu, descendent direct a lui Constantin Brâncoveanu, a fost asasinat chiar lângă Clopotnița ridicată de strămoșul său. Și în aproximativ același loc în care, cu 200 de ani mai înainte, fusese ucis Papa Brâncoveanu.

Statuia îl prezintă pe Barbu pe patul de moarte, alături de el fiind reprezentată alegoria compasiunii, care ține în mână steagul pe care acesta l-a slujit până la capăt.

Crucea brâncovenească

Revenim pe Aleea Dealul Patriarhiei, la monumentele prezente pe scuarul verde.

Prima dată vedem o cruce veche, din piatră. Aceasta are legătură tot cu familia Brâncoveanu. Odinioară încastrată în zidul Palatului Brâncovenesc, a fost ridicată la inițiativa lui Constantin II Brâncoveanu, fiul cel mai mare al domnitorului, martir alături de tatăl și frații săi. Crucea a fost înălțată în onoarea bunicului său, Papa Brâncoveanu, despre a cărui moarte am vorbit mai sus.

Există și o legendă cu privire la cruce. În 1714, cu foarte puțin timp înainte de martiriul brâncovenilor, a mai avut loc o tragedie în familie. Domnița Stanca, una dintre fiicele lui Constantin Brâncoveanu avea să decedeze. Aflată pe patul de moarte, Stanca spune, delirând, că vede turci care vin să îi ia tatăl.

Se spune că după ce a fost înmormântată chiar la Mitropolie, coborând cortegiul spre poalele dealului, o găină cocoțată în vârful crucii sare în brațele domnitorului. Acest eveniment a fost văzut ca semn rău, iar la foarte scurt timp, în același an, avea să aibă loc decapitarea lui Constantin Brâncoveanu și a fiilor săi.

Crucea originală a fost dărâmată de un utilaj, în timpul lucrărilor din anii `80. Din fericire a fost salvată și restaurată.

Statuia lui Șerban Cantacuzino

Următorul monument îl reprezintă pe domnitorul Șerban Cantacuzino. Voievod timp de 10 ani, între 1678-1688, a rămas în istorie, printre altele, pentru introducerea porumbului în cultura românească, a inaugurat Podul Șerban Vodă, astăzi Calea Șerban Vodă (numele oficial al Cimitirului Bellu este Cimitirul Șerban Vodă, după numele străzii ce poartă numele domnitorului), a înființat cel mai mare han pe care l-a avut Bucureștiul – Hanul Șerban Vodă, a ridicat Mănăstirea Cotroceni.

Însă, cea mai importantă realizare a sa și motivul pentru care a fost amplasată aici statuia sa, este faptul că a tipărit, în 1688, prima Biblie în limba română – celebra Biblie a lui Șerban Cantacuzino. A fost un moment cheie pentru un stat care se dorește a fi independent și din punct de vedere religios.

Chiar așa este reprezentat Șerban Cantacuzino, cu Sfânta Scriptură în mâna stângă.

Statuia lui Alexandru Ioan Cuza

Mai sus puțin, un alt fost domnitor – Alexandru Ioan Cuza. Motivul pentru care statuia lui se află pe Dealul Mitropoliei este că, în 1859, în clădirea care a precedat Palatul Patriarhiei, a fost ales ca Domnitor al Țării Românești, pe 24 ianuarie, înfăptuindu-se astfel Unirea Principatelor.

În 2014, când a fost inaugurată statuia, au existat și numeroase voci împotriva acestui lucru. Motivul principal este atitudinea, de cele mai multe ori ostilă, a domnitorului față de biserică. Alexandru Ioan Cuza a avut mai multe reforme care au defavorizat Biserica Ortodoxă Română, ca și instituție. Printre ele celebra secularizare a averilor mănăstirești.

Elemente dispărute de pe Dealul Mitropoliei

Țin să menționez și două elemente care au dispărut din peisajul Mitropoliei.

Timp de 34 de ani, între 1931 și 1965, aici a fost amplasată statuia Lupoaicei Capitoline, care acum se află pe Bulevardul I.C.Brătianu, la intrare în Centrul Vechi. Este cea mai mutată statuie din Capitală, în cei 116 ani de când a fost primită cadou, s-a reamplasat de cel puțin 5 ori.

În secolul al XIX-lea, între 1845 și 1848, pe Dealul Mitropoliei exista un tun meridian, sau ceasornic solar. Un sistem destul de simplu, care capta razele de Soare cu ajutorul unor lentile, La ora 12 fix razele de soare luau contact cu praful de pușcă, pe care îl aprindeau, iar o bubuitură de tun anunța amiaza.

A fost unul dintre cele două astfel de monumente din Capitală, după un altul care se afla în curtea Palatului Suțu.

Clopotnița lui Constantin Brâncoveanu

Acum să trecem, în sfârșit, la ansamblul Patriarhiei.

Primul edificiu pe lângă care trecem este Clopotnița, lângă care spuneam că a fost asasinat Barbu Catargiu. Ridicată de Constantin Brâncoveanu, pentru a servi ca poartă de acces către interiorul mănăstirii. Conform standardelor de atunci, întreg complexul era înconjurat cu ziduri de apărare, asemeni unei cetăți. Cum Imperiul Otoman nu permitea românilor ridicarea de cetăți, s-a găsit această soluție de fortificație în jurul bisericii.

Ridicată în 1698, a rămas ultimul element al fortificației. Restaurată în perioada comunistă, afectată fiind de cutremure și intemperiile secolelor, a ajuns la imaginea pe care o avea inițial.

Singura remarcă pe care aș putea să o fac, referitoare la modificările pe care le-a suferit în ultimii ani. Interiorul său găzduiește un magazin bisericesc, iar geamurile din termopan poate nu erau cele mai nimerite pentru un monument istoric. Și cred că se găseau și alte soluții decât cocoțarea unei unități de aer condiționat pe fațadă.

Paraclisul Palatului Patriarhal

Despre Paraclisul Palatului Patriarhal se poate spune că este cel mai valoros edificiu al întregului complex. Ridicat în același timp cu Biserica, a devenit rapid reședința mitropolitană, iar ulterior patriarhală. Evident, în decursul secolelor au avut loc mai multe procese de restaurare, dar și de extindere, ajungându-se la forma actuală.

Paraclisul adăpostește o parte din Moaștele Sf. Ioan Gură de Aur, dăruite de Cardinalul Florenței în 1997.

Catedrala Patriarhală

Biserica Patriarhiei, sau Catedrala Patriarhală este cea ridicată în 1656 de către Constantin Șerban Basarab, primind Hramul Sf. Constantin și Elena. În anul 1925, când Biserica Ortodoxă Română și-a făcut un „upgrade” de la Mitropolie, la Patriarhie, catedrala primește rolul de Catedrala Patriarhală.

La exterior se remarcă pridvorul deschis, dar și turlele, ce aduc aminte de Mănăstirea Curtea de Argeș. Nu se poate compara însă, din punctul meu de vedere, care am o slăbiciune pentru edificiul lui Neagoe Basarab.

În interior se găsesc moaștele Sf. Dimitrie cel Nou, patronul spiritual al Bucureștiului. În plus se găsesc mormintele a patru dintre cei cinci Patriarhi pe care i-am avut până acum: Miron Cristea, Nicodim Munteanu, Justin Moisescu și Teoctist Arăpașu. Singurul care a dorit să fie înmormântat în altă parte este Justinian Marina, care se află la Mănăstirea Radu Vodă, locul său de suflet.

Palatul Patriarhiei

Palatul Patriarhiei a fost ridicat în anii 1906-1908, pe locul fostului Divan Domnesc, unde a fost votat Alexandru Ioan Cuza ca și domnitor al Țării Române, înfăptuindu-se astfel Mica Unire, la 24 ianuarie.

Prima construcție din beton armat din România, a avut mult timp un rol major în politica românească, fiind până în 1996 sediul Camerei Deputaților. După mutarea acesteia în sediul Palatului Parlamentului, clădirea ajunge în proprietatea Patriarhiei.

Astăzi are rol de muzeu, se închiriază săli de conferință, se desfășoară diverse activități culturale și nu numai.

Aici a avut loc vizita Papei Ioan Paul al II-lea, când a ajuns în România, iar în interiorul său a fost depus sicriul Regelui Mihai, înainte de a fi dus către Curtea de Argeș. La fel s-a întâmplat și cu predecesorul său, Regele Ferdinand.

Din curtea ansamblului se pot vedea cu ușurință atât Palatul Parlamentului, dar și noua Catedrală Patriarhală, cunoscută sub denumirea de Catedrala Mânturii Neamului, unde se va muta Patriarhia în momentul în care se vor finaliza lucrările.