
În iulie 2017 scriam un articol despre cele mai apreciate 9 atracții turistice din lume, în urma voturilor turiștilor, iar pe locul 3 se afla un obiectiv despre care nu știam foarte multe, dar care m-a fascinat din primele poze văzute și de la primele rânduri citite despre el – Mezquita din Cordoba (accesați link pentru a citi despre vizita prin Cordoba) ! Nu mă gândeam că voi avea ocazia, după doar jumătate de an, să văd această minune cu ochii mei.
Mezquita este simbolul perioadei de maximă splendoare a orașului Cordoba. În plus este un exemplu de suprapunere al unor civilizații ce au existat pe acest teritoriu. Monumentul pe care îl vedem astăzi este o clădire eterogenă, rezultat a două lumi diferite.
Ca și moschee, este cea mai mare din Lumea Vestică, cu o suprafață totală de aproape 24.000mp, iar împreună cu Palatul Medina Azahara formează unul dintre cele mai importante exemple de artă musulmană din lume!
Interior Mezquita – Cordoba
Exteriorul moscheei înfățișează un perete crenalat, impunător, întâlnit frecvent cu turle pătrate și un număr foarte mare de porți. Pe latura nordică, care de asemenea include un turn, găsim Poarta Iertării, ce datează din sec. al XIV-lea și face parte din superbul stil Mudejar. Pe aceeași latură găsim un mic altar al Fecioarei Felinarelor, cu un șarm aparte în timpul nopții, când este luminat.
Latura vestică este dominată de superbele porți gotice, precum Poarta Laptelui, porțile San Esteban și San Miguel, decorate în stil maur, asemeni Porții Palatului. Partea estică prezintă două porți mai simple, care dau acces spre Curtea Portocalilor, cunoscută sub această denumire din perioada Recuceririi creștine, când au fost plantați numeroși portocali, foarte spectaculoși, în special primăvara când înfloresc. În perioada maurilor, aici credincioșii se spălau înainte de intrarea în moschee, în timp ce galeriile din jurul ei erau locul de rugăciune pentru femei.
Clopotnița – vedere din Curtea Portocalilor
În centru este Aljibe de Almanzor, datând din sec. al X-lea, în timp ce lângă Poarta Iertării găsim clopotnița, ce reprezintă primul mare minaret ridicat în Spania, din timpul lui Abd-ar-Rahman III, deși restaurările din sec. al XVI-lea au ascuns structura originală. Clopotnița a fost căptușită cu piatră și au fost adăugate două secțiuni noi, iar în vârful acesteia se află statuia Sf.Raphael, simbolizând victoria creștinismului.
Citește și:
Giralda și Catedrala din Sevilla
Legătura dintre moschee și curtea interioară se făcea prin numeroase arcade, ce au fost închise însă în sec.al XVII-lea prin ridicarea unor capele. Singura excepție este Puerta de las Palmas, cunoscută drept Arcada binecuvântărilor, pentru că aici au fost binecuvântate stindardele armatelor ce au luptat pentru recucerirea Granadei.
După ce Cordoba a căzut pe mâna maurilor, în anul 711, cuceritorii au împărțit Biserica Vizigotă San Vicente cu populația creștină, ridicată peste un fost templu roman dedicat Zeului Soare. Odată cu creșterea populației, biserica a devenit neîncăpătoare, iar în 786 Abderraman I a cumpărat partea creștină și a ridicat în doar câțiva ani o moschee splendidă.
Exterior Mezquita – Cordoba
Moscheea originală consta din 11 culoare longitudinale și 12 transversale, iar la capătul culoarului central, în qibla (peretele dinspre Mecca), se află mihrab-ul, locul rezervat imam-ului pentru rugăciune. Templul a fost construit folosindu-se coloane, capiteluri și piatră din clădirile romane și vizigote din Spania, Europa și chiar Africa, făcând din această secțiune un veritabil muzeu arheologic, cu o diversitate foarte mare de capiteluri și pentru marmura excelentă.
Arcadele sunt maure în partea inferioară și semicirculare deasupra, sunt formate din cărămidă roșie și piatră albă, oferind un efect bicromatic. Arcadele au fost suprapuse pentru înălțarea și pentru a ușura clădirea, dar și pentru a face posibilă iluminarea dinspre curtea interioară. Această element inovativ se pare că a fost inspirat după metodele de a construi apeductele romane.
Din cauza creșterii continue a populației orașului, moscheea a fost extinsă succesiv, până s-a ajuns la forma actuală. Prima extensie a avut loc între 833-852, făcută de către Abd-ar-Rahman II, fiind secțiunea cea mai afectată de construcția ulterioară a catedralei. Următoarea mărire a templului a fost făcută de Al-Hakam II, între 961 și 966, iar a 3-a fiind opera lui Al-Mansur, în 987. Ultima extindere a fost și cea mai solemnă, dublând aproape aria totală a moscheei. Din cele 1013 columne, 856 au supraviețuit reformelor de integrare a bisericii creștine.
Mihrabul, din timpul lui Al-Hakam II, este de o frumusețe extraordinară, atât din punct de vedere arhitectural cât și decorativ. Maxura (zona rezervată califului) sau anticamera este compusă din trei capele, fiecare cu un dom deasupra, decorate cu mozaic. Capela din partea dreaptă ducea spre un coridor prin care califul intra în moschee direct din palat, în timp ce capela din stânga dădea acces spre camera comorilor, unde erau ținute obiectele și documentele moscheei.
Mihrab – Mezquita
Mihrabul este o mică nișă a planului octagonal, este încoronat de un dom în formă de scoică, făcut dintr-un singur bloc de marmură. După recucerirea orașului din 1236 de către Regele Ferdinand III cel Sfânt, Episcopul de Osma a respectat construcția moștenită, consacrând moscheea drept catedrală doar prin denumire – Santa Maria la Mayor și prin adăugarea unei cruci deasupra minaretului.
Totuși, în 1254 a fost construită prima capelă din interiorul clădirii – Capela Sf.Clemente, din care nu a mai rămas nimic. Mai târziu, în sec.al XVI-lea, au avut loc modificări succesive, aduse pentru a adapta moscheea la standardele creștine, cu decorațiuni care să păstreze armonia interioară a acestei clădiri monumentale. Capela Royală a fost construită în 1258 la ordinul Regelui Alphonse X, dorind ca aici să fie locul în care să fie înmormântat, însă în cele din urmă avea să fie instalată Capela Villaviciosa, cu cel mai înalt altar din catedrală.
Mezquita – Cordoba
Construcția catedralei, sau Capilla Mayor, din centrul moscheei maure, a început în 1523 la propunerea episcopului Alonso Manrique și a fost puternic contestată de numeroase voci ale vremii. Cu toate acestea regele și-a dat acordul, lucru pe care avea să-l regrete mai târziu, când a vizitat monumentul pentru prima dată și a observat că s-a distrus o capodoperă. Cu toate acestea, rezultatul este unul care a stârnit curiozitatea întregii lumi, la fel ca și în ziua de astăzi.
Deși original se dorea un stil gothic pentru catedrală, au mai fost folosite stiluri precum Mudejar, Plateresque și Isabelline. De o frumusețe fără egal este strana de mahon din India, operă din sec. al XVIII-lea. Cioplite în lemn sunt scene din Vechiul și Noul Testament, viața Fecioarei Maria și a unor martiri. Altarul, făcut din marmură, prezintă picturi de Antonio de Palomino și cu sculpturi în lemn de Pedro de Paz.
Strana de mahon
Comoara magnifică a catedralei este accesată printr-o ușă laterală și conține numeroase opere făcute în aur și argint, printre care și Arfe Monstrance, o superbă lucrare în argint ce reprezintă o catedrală gothică, având peste 2 metri înălțime.
Mezquita este una dintre cele mai ciudate lăcașuri de cult din lume, dar și între cele mai frumoase și deosebite. Deși a fost considerată o eroare imensă construirea catedralei în centrul templului musulman, distrugând în acest fel o capodoperă, lucru recunoscut în cele din urmă și de regele spaniol ce a acceptat lucrarea, acest lucru poate a protejat construcția în fața inchizitorilor spanioli ce doreau distrugerea a tot ce avea rădăcini musulmane.
Dacă informațiile v-au fost utile nu uitați să ne ajutați cu un like și un share! Pentru mai multe informații, idei de călătorie și ultimele știri din turism abonați-vă la newsletter și urmăriți pagina de Facebook!