La 17 km de centrul Brașovului și 20 minute de condus găsim unul dintre cele mai importante monumente istorice medievale din Transilvania. Din păcate este mult prea puțin cunoscut și adus în atenția publicului, deoarece din grupul nostru de 6, doar eu știam de existența acestei cetăți, poate pentru că sunt în domeniu. Unul dintre puținele monumente din România aflate în Patrimoniul UNESCO, la 20km de cel mai vizitat oraș din țară și totuși nimeni nu știe de el… mare păcat. Este vorba despre Cetatea și Biserica Evanghelică Săsească din Prejmer.

Ridicarea cetății a fost începută în anul 1218 de către Ordinul Cavalerilor Teutoni. După alungarea acestora de către Regele Andrei al II-lea al Ungariei, a continuat înălțarea bisericii în stilul gotic timpuriu burgund, adus în Transilvania de către călugării cistercieni în sec.al XII-lea. Formele tipice acestui stil arhitectural care încă se păstrează sunt ferestrele ogivale geminate și ferestrele rotunde- ”oculi”.

Adevărații constructori ai acestei cetăți bisericești sunt însă țăranii și meseriașii sași stabiliți în acele timpuri în Țara Bârsei. Așezați pe ruta către Europa Centrală, erau într-un continuu pericol în fața năvălitorilor. Începând cu prima invazie a turcilor în Transilvania, din 1421, s-a început consolidarea fortificațiilor cetății Prejmer.

Faptul că planul bisericii este în formă de cruce greacă, cu brațele egale, demonstrează că Teutonii au ridicat cetatea, stilul acesta fiind adus de către aceștia din Siria. La construcția inițială începută în 1218 s-a adăugat turnul clopotniță în 1461.

Cetatea Prejmer are formă inelară, zidul de apărare având înălțimi cuprinde între 14 și 16m, iar grosimea de la bază ajunge la 5m. La înălțimea coridorului de apărare este prevăzut cu găuri de tragere și guri pentru turnat păcură fierbinte. Cele patru turnuri, cu forme diferite, aveau rolul de a controla lateral apropierea inamicului. Fortificația era înconjurată de un șanț cu apă larg de 7,5m și adânc de aproape 6m.

După intrare se ajunge în barbacana cetății, care este o galerie boltită, de 32m lungime, construită în sec.al XV-lea. În interiorul incintei principale, de-a lungul zidurilor centrale, se desfășoară precum un stup de albine, mai multe locuințe și cămări pentru provizii – aproximativ 275 încăperi cu scări de acces, balcoane și galerii de lemn. În vreme de primejdie toți locuitorii satului se refugiau aici, împreună cu toată avuția lor și reveneau la viața obișnuită abia după ce pericolul dispărea.

Fiecare cămară avea intrare proprie, fereastră de aerisire și tăbliță pe ușă cu numărul gospodăriei care îi corespundea. Două încăperi mai spațioase poartă numele de ”vechea școală”, ceea ce dovedește că studiile nu se opreau nici în vreme de asediu. Primii ei dascăli au fost menționați în 1460 și 1556 și a fost folosită până în 1853, când s-a construit o școală cu trei etaje în centrul comunei. Mobilierul expus este de dată mai recentă.

Pe ziduri, la 10 metri înălțime și cu o lungime de 800 m, se desfășoară drumul de strajă. De aici se atacau inamicii prin găurile de tragere și se turna smoală fierbinte prin jgheaburi. Atracția principală este fără îndoială așa numita ”orgă a morții”. Aceasta este o scândură groasă, ce se învârte pe un ax de fier și înzestrată pe ambele părți cu câte cinci țevi de tragere. Astfel, printr-o rotire rapidă a scândurii, se obținea un foc continuu.

Interiorul bisericii adăpostește câteva elemente valoroase și foarte interesante. În primul rând altarul gotic cu două aripi rabatabile, pictat pe ambele fețe și aflat într-o stare impecabilă. Acesta este cea mai veche piesă de acest gen din România, provenind de la mijlocul sec.alXV-lea. O altă piesă deosebit de valoroasă este amvonul din lemn pictat, o orga executată în 1803 și o placă comemorativă pentru victimele Primului Răzvoi Mondial.

Lângă ușa sudică mai există încă o piatră etalon, de aproximativ 28kg (50livre), care după vechea tradiție era folosită drept ”piatra rușinii”. De aceasta erau legați hoții și adulterele, duminica dimineața, astfel cei care veneau la slujbă îi puteau batjocori. Ultima dată a fost folosită în acest scop în 1855.

Taxa de intrare este 10 lei pentru adulți și 5 lei pentru studenți și elevi. Biletele se pot cumpăra de la intrarea în cetate.

Programul de vizitare – Cetatea și Biserica Evanghelică Prejmer:

Vara: 1mai – 31 octombrie
Luni – vineri: 09:00 – 18:00
Sâmbătă: 09:00 – 17:00
Duminică: 11:00 – 17:00

Iarna: 1 noiembrie – 1 aprilie
Luni – Sâmbătă: 09:00 – 16:00
Duminică: 11:00 – 16:00