Sus
  >  Home   >  Cetatea Feldioara

Dacă sâmbătă am avut parte de o mare dezamăgire cu turul de Halloween organizat la Castelul Bran, am zis să mai îndulcesc weekend-ul și să vizitez o parte dintre cetățile și bisericile fortificate din apropiere.

Am plecat de la cazarea din Bran pe la ora 09:00, am dat o fugă la Prejmer, despre care am scris pe la începutul anului, după care am mers la Feldioara, citind dinainte despre restaurarea recent încheiată a cetății din localitate.

Comuna Feldioara se află la aproximativ 20km nord de Brașov, astfel că în jurul orei 10:00 eram în fața cetății. Dar surpriză..la intrarea pe noul drum de acces, o barieră trasă și două afișe cu informații despre cetate, dar și cu poze de dinainte și după restaurare. Doi turiști străini, veniți cu o mașină închiriată, încercau să înțeleagă ceva de pe afișe. Le-am explicat cât de bine am putut despre ce este vorba și s-au întors în mașină, pentru a-și continua plimbarea. Eu am început să fac poze din exterior, iar între timp și-au făcut apariția doi nenici, probabil paznici, care ne-au permis să urcăm 10-15 minute în cetate. Din fericire nu apucaseră să plece din parcare nici tinerii spanioli, aflați în luna lor de miere și am vizitat împreună curtea interioară a cetății, oferindu-le câteva detalii despre ce văd, pentru că toate afișele informative sunt în limba română.

Drum acces Cetatea Feldioara

Istoria Cetății Feldioara

Construită în sec. al XIII-lea, este cea mai importantă fortificație ridicată de cavalerii teutoni în Transilvania. O urmă lăsată de teutoni este însăși numele german al localității – Marienburg, ordinul venerând în mod deosebit Fecioara Maria. Un alt semn al trecerii lor este un masiv zid de cetate, de proporții care nu au mai fost egalate la Feldioara, ale cărui ruine se păstrează pe latura de nord și de vest ale dealului.

După plecare teutonilor, dar înainte de a exista cetatea actuală, clădirile unei mănăstiri s-au ridicat în jumătatea de răsărit a platoului. Biserica din mijlocul cetății actuale a fost și ea ridicată, în prima ei formă. În perioada acestei mănăstiri, ce a cunoscut un sfârșit violent, fiind abandonată în urma unui incendiu. Abia după dispariția mănăstirii au început să fie ridicate structurile cetății actuale, lungă de 76m și lată de 28m.

Dinainte de restaurare

Deși cetatea era folosită în principal pe post de refugiu, în interior existau clădiri, necesare pentru depozitarea proviziilor și pentru o multitudine de alte scopuri. Clădirile, cu o lățime medie de 4m, se lipeau de zidul de incintă, atât pe latura de sud cât și pe cea de nord a curții. Ruinele lor s-au păstrat foarte precar, în general menținându-se numai 1-2 rânduri de piatră. Excepție a făcut capătul dinspre turnul de poartă a clădirii de sud, unde funcționau două încăperi situate la demisol.

..după restaurare

Abandonată și distrusă aproape în totalitate, Cetatea Feldioara a fost salvată datorită unor investiții de peste 12 milioane de lei, făcute de Consiliul Județean Brașov.

Restaurarea a avut loc între anii 2013-2017, fiind reconstruite toate zidurile de incintă și toate turnurile, printre care și zidul Zwinger de protecție. Prin marcarea la nivelul solului, în curtea interioară s-au pus în valoare resturile capelei și a mănăstirii cisterciene. Din cauza faptului că forma cetății nu a fost cunoscută în totalitate, s-au reconstruit doar zidurile și turnurile despre care au rămas informații de natură istorică cu privire la cum au arătat ele în trecut.

În ansamblul său, proiectul a urmărit aducerea în actualitate a formei pe care cetatea a avut-o în secolul al XVII-lea, atunci când cetatea a fost tencuită. Pentru a elimina confuziile care pot apărea între zidurile restaurate și cele inițiale, restauratorii au folosit ca material lemnul.

Cetatea Feldioara

Turnul de sud reprezintă intrarea în curtea interioară a cetății. La începutul lucrărilor de restaurare, din acest așa-zis turn se mai păstrau parte din zidurile perimetrale de pe laturile est și vest și nașterile bolții cilindrice de piatră care acoperea primul nivel. Cercetările arheologice din anii 2013-2014 au arătat că acest turn a fost în principal un gang carosabil, cu o deschidere de 3m, prin care se făcea accesul în cetate, construit ca parte a actualului zid de incintă.

Nu există documente din care să rezulte numărul de niveluri a acestui turn. Totuși, datorită faptului că fundațiile acestei structuri sunt superficiale, este puțin probabil ca ea să fi avut o suprastructură importantă. Aceste necunoscute se reflectă în utilizarea unei amenajări din lemn cu ocazia restaurării.

Poarta de intrare

În centrul incintei se află ruinele unei capele formată dintr-o sală dreptunghiulară și o absidă semicirculară alungită, de dimensiuni foarte mari față de sală. Din zidurile inițiale s-au păstrat doar fragmente pe baza cărora s-a putut reface planul capelei dar nu s-au putut obține și alte date. Cel mai probabil capela datează însă din perioada în care pe platou funcționa o mănăstire, ale cărei clădiri se întindeau în apropiere.

Ulterior distrugerii mănăstirii, este probabil ca această capelă să fi fost transformată într-o clădire de locuit: în navă a fost amenajată o pivniță, ai cărei pereți au dublat pereții capelei, dar s-au adâncit mult mai jos. Este posibil ca funcția religioasă să fi dispărut complet, inclusiv absida fiind transformată într-o încăpere gospodărească.

Cetatea Feldioara

Mănăstirea ocupă jumătatea de est a platoului și datează dintr-o perioadă ulterioară cetății teutone și anterioară cetății actuale. Fundațiile mănăstirii au fost construite din piatră, dar pentru partea de deasupra pământului s-a folosit și lemn. Clădirile au fost distruse într-un incendiu puternic, după care nu au mai fost reconstruite. Atunci când s-a ridicat cetatea actuală, porțiuni însemnate ale ruinelor au fost suprapuse de zidul de incintă.

Fântâna era de o importanță crucială pentru apărătorii unei cetăți în caz de asediu. A fost identificată la jumătatea distanței dintre clădirile ce funcționau în partea de vest a cetății, clădită fiind din piatră de râu. Nu se cunoaște cât de adâncă a fost fântâna, căci din motive de siguranță, nu a putut fi integral cercetată, săpătura oprindu-se după 4,50m, fără a atinge fundul.

Turnul de nord a fost cel mai afectat în decursul timpului, la începutul lucrărilor de restaurare păstrându-se numai fundațiile. Zidăria sa fusese demolată intenționat la începutul sec. XX, materialul fiind reutilizat pentru realizarea digului de protecție împotriva revărsării apelor Oltului. Săpăturile arheologice au relevat faptul că turnul, ce s-a așezat pe ruina zidului teuton.

În acest moment cetatea arată extraordinar, se simte că totul este nou renovat, iar atmosfera este una foarte plăcută, chiar dacă se pierde mult din valoarea istorică, construcțiile originale fiind practic inexistente.

Nu vă pot sfătui să mergeți momentan în vizită, pentru că nu știu când se deschide oficial și este posibil să ajungeți în dreptul ei și să nu aveți acces, însă atunci când se va inaugura nu trebuie să o ratați!

Biserica fortificată din Feldioara

 

La câțiva pași de cetate găsim o altă atracție a comunei, cu o vechime de sute de ani, Biserica Fortificată din Feldioara.

Biserica Evanghelică este situată în estul localității șl a fost construită în stil gotic, pe temeliile bazilicii de la sfârșitul secolului al XIII-lea. A fost ridicată de coloniști sași, imediat după plecarea cavalerilor teutoni. Biserica a fost distrusă ulterior de către tătari în 1241, în timpul incursiunii acestora în Țara Bârsei.

Spre sfârșitul secolului al XIII-lea, în localitate mai ajunge un val de coloniști, astfel încât se construiește o nouă biserică, cea din interiorul cetății, în jurul anului 1280.

Biserica a fost renovată de numeroase ori în decursul timpului, în urma distrugerilor provocate de atacatori, sau de către cutremure. Deși stilul predominant este gotic târziu, se pot observa încă elemente ale stilului romanic în care a fost ridicată inițial.

Biserica Fortificată Feldioara

postați un comentariu

eleven + 2 =

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.