Sus
  >  Home   >  Cetatea Rupea

Dacă povesteam despre dezamăgirea avută la Bran, în urma turului special de Halloween, care nu a fost cu nimic special și aminteam de nepăsarea și proasta organizare, specific românească, trebuie să și lăudăm acolo unde este cazul.

Ziua de duminică am început-o cu vizită la Cetatea Feldioara, restaurată aproape de la 0, fiind într-o stare de ruină avansată. Dacă aici nu mai fusesem până acum, să pot face o comparație cât mai exactă, următoarea destinație m-a făcut foarte bucuros, observând un progres extraordinar datorat restaurărilor.

Prima dată când am trecut prin Rupea, în urmă cu vreo 8 ani, am găsit o ruină în vârful unui deal, pe drumul dintre Brașov și Sighișoara. Am urcat cu mașina, foarte greu, pe un drum de pâmânt, am parcat pe unde am putut și am început o scurtă plimbare printre zidurile ce păreau să cadă în orice moment. Probabil nu am stat pe aici mai mult de 5-10 minute, după care mi-am continuat traseul.

Cetatea Rupea domină localitatea din vârful dealului

Duminică am găsit însă cu totul altceva: indicatoare, drum de acces perfect și 2 parcări suficient de încăpătoare, turiști să fie! Despre cetate ce să mai zicem, nu mai aducea deloc cu ruina văzută prima dată. Zidurile, turnurile și celelalte construcții au fost consolidate, iar drumurile prin cetate au fost pietruite. Cu încă puțină bunăvoință și mici investiții, poate rivaliza cu ușurință mult mai cunoscutei Cetăți Râșnov.

Cetatea Rupea este cel puțin la fel de frumoasă, peisajul este de vis, iar poziționarea pe un drum atât de tranzitat, precum cel dintre Brașov și Sighișoara, poate aduce sute de mii de vizitatori anual. Mai lipsesc însă niște expoziții (poate de arme medievale), festivaluri care să atragă lumea și ceva animație, cu actori, precum vedem prin Alba Iulia și Râșnov.

Istoria Cetății Rupea

 

Una dintre cele mai vechi vestigii arheologice de pe teritoriul României, primele semne de așezări omenești datând din paleolitic și neoliticul timpuriu (5500 – 3500 î.Hr). Deși mulți arheologi susțin că zona a fost locuită și în Antichitate, de către daci, respectiv romani, nu există dovezi fizice. Unii se aventurează în declarații, sugerând că aici este locul în care Decebal s-a sinucis.

Prima atestare documentară datează din 1324, când sașii din zonă s-au răsculat împotriva Regelui Carol Robert de Anjou și au folosit cetatea pentru adăpostire. Important centru comercial și meșteșugăresc, aflat la intersecția drumurilor dintre Moldova, Transilvania și Țara Românească, cetatea era folosită atât drept fortificație, cât și refugiu pentru populația din satele din apropiere.

Cetatea Rupea

Între anii 1432-1437 cetatea a fost atacată și jefuită de către turci, episod după care reprezentanții voievodatului au părăsit cetatea, pe care au lăsat-o în stăpânia totală a scaunului Rupea. Populată întens până în 1621, era un mic oraș în interiorul zidurilor, urmând ca în 1643 să fie părăsită, în urma unui incendiu puternic. La sfârșitul aceluiași secol, sătenii aveau să se refugieze din nou aici, pentru a se apăra de habsburgi.

În 1716, zidurile cetății au fost folosite drept refugiu în fața unei epidemii de ciumă, apărută prin Țara Bârsei. Cetatea a fost părăsită, treptat, din prima jumătate a secolului al XVIII-lea, după ce au primit asigurări de ajutor din partea armatei Imperiului Habsburgic. În 1789 a fost folosită pentru ultima dată drept refugiu și pentru rol de apărare, la panica provocată de către turci.

În secolul al XIX-lea localnicii făceau donații pentru întreținerea cetății, însă cu timpul s-a degradat din ce în ce mai rău, ajungând în stadiul de ruine. Regimul comunist avea în plan refacerea acesteia, insă nu s-a ajuns aici. Un alt plan, al aceluiași regim, a fost de a demola și ultimele rămășite ale cetății, pentru a exploata bazaltul aflat în dealul pe care se află aceasta.

Datorită reabilitării cu fonduri europene, din perioada 2012-2013, Cetatea Rupea a intrat în circuitul turistic al Județului Brașov și atrage zeci de mii de turiști în fiecare an.

Componentele Cetății Rupea

 

Având forma unei spirale ascendente, cetatea este așezată pe 3 nivele: Cetatea de Sus (cea mai veche), Cetatea de Mijloc (sec.XV-XVII) și Cetatea de Jos (sec.al XVIII-lea). Fiecare se identifică printr-o centură de zidărie aparte, corespunzătoare unuei epoci diferite, marcate de evoluția armamentului și a tehniciilor de asediu. De asemenea, turnurile au nume specifice, care le trădează anumite particularități, adesea legate de rolul lor.  O parte dintre construcțiile pe care le puteți vizita sunt:

Turnul Porții: intrarea principală din Cetatea de Jos, datează din prima jumătate a sec.al XVII-lea și era prevăzut cu pod mobil ce se așeza peste „gura de lup” din exteriorul său. Podul a fost reparat pentru ultima dată în 1731-1732, după care a fost îndepărtat definitiv.

Turnul Slăninii: este o construcție pe patru nivele, fiind la bază un turn de flancare prevăzut cu amenajări defensive pentru arme de foc, construit la începutul sec.al XVII-lea. Numele decurge din fucția avută în secolele următoare, cea de adăpost pentru provizii.

Turnul Slăninii

Fântâna: a fost finalizată în 1613, înlocuind probabil o cisternă situată în părțile superioare ale cetății. Sursa de apă, inițial cu captare și aducțiune având tuburi de lemn, a fost folosită până în sec.al XX-lea.

Drumul de Strajă: este rezultatul restaurării contemporane după modele dispărute, din sec. al XVII-lea. A servit supravegherii exteriorului cetății și tragerilor cu armament individual de foc ori clasic, mecanic, către partea cea mai vulnerabilă și mai accesibilă a cetății.

Poarta spre Cetatea de Mijloc: a deservit cetatea în sec. XV-XVI, când era principala intrare, până când a fost construită partea de jos. A fost începută după distrugerea cetății de către turci, în 1421. Probabil dispunea de un turn de apărare, însă cele mai multe dintre instalații s-au distrus, ori au fost demolate.

Turnul Ungrei: este un turn de colț al Cetății de Mijloc, refăcut de mai multe ori în sec. XV-XVI și al cărei forme a fost modificată de nenumărate ori.

Turnul Cercetașilor: este un turn de flancare cu trei nivele, acces din exterior, construit în sec. al XV-lea, odată cu Cetatea de Mijloc. Este prevăzut cu goluri de tragere pentru arme de foc pe toate cele trei laturi exterioare.

Capela: construcție pe patru nivele, avea inițial rol de apărare. Până în sec. al XVII-lea a avut funcția de locuință a capelanului cetății, după care a fost transformată în capelă.

Turnul Pulberăriei: inițial turn de poartă în prima etapă a funcționării (sec.XIII-XIV), se disting două faze majore de construcție cu materiale diferite.

Camera Scaunului: construcție impunătoare pe două nivele, datează de la mijlocul sec.al XV-lea. Aceasta era destinată întrunirilor și funcționării administrației scaunului Rupea. Prăbușită parțial în 1865, se conservă doar laturile de est și sud.

Căsuțele: aici existau aproape o sută de case ridicate între sec. XVI-XVII, însă foarte puține sunt conservate până la acoperiș. În general, primul nivel era destinat depozitelor și atelierelor, iar etajul era amenajat pentru locuit. Căsuța din vârf, documentată drept „Camera de sus”(1664), este punctul cel mai înalt al cetății, posibil pe locul unui vechi donjon ce apare într-o reprezentare grafică a cetății din 1735.

Program și tarife- Cetatea Rupea

 

Localizare: Cetatea Rupea este poziționată pe drumul european E60, la mijlocul distanței dintre Brașov și Sighișoara.

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

Program de vizitare:

Perioada 01 noiembrie – 31 martie: 9:00 – 17:00

Perioada 01 aprilie – 31 august: 9:00 – 20:00

Perioada 01 septembrie – 31 octombrie: 9:00 – 17:00

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

Tarife: 10 lei/adulți, 5 lei/copii.

postați un comentariu

13 + two =

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.